1,331 matches
-
putea conta pe lucrul și dorințele tuturor popoarălor. [CULTURĂ ȘI BARBARIE] 2259 Era un fel de viață proprie și, tocmai fiindcă era proprie, era și suficientă. Nu vedeai în toate celea neîntregimea semiculturei sau, mai bine, a semibarbariei de azi. Barbaria, după 72 {EminescuOpXV 73} părerea mea, nu consistă în stadiul de cultură mai jos al unui popor față cu altul, dacă acel stadiu e normal, adică propriu, ci ea se ivește abia acolo unde cel din urmă imitează pe cel
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
legi sigure și conduc cu succes la scopul voit». Și iarăși, calea care duce la acest scop este cea a experienței, întrucât «fără experiență nimic nu se poate cunoaște suficient [de bine]». 2. Pentru ca omul să nu fie dominat de barbaria tehnologică a scientismului Așadar cu Robert Grosseteste și cu Roger Bacone - nu sunt singurii, căci am mai putea aminti pe Albert cel Mare - treptat se naște și se dezvoltă un filon matematic și experimental în interiorul filosofiei scolastice. Asta nu înseamnă
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
alimentează convingerea că este licit să se facă tot ceea ce se poate face din punct de vedere tehnologic, oamenii de credință nu se pot dezinteresa de progresul științei, mai ales de cercetarea biomedicală, lăsând astfel persoana umană pradă valurilor noii barbarii tehnologice, în stare să domine omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, în frenezia tendinței oamenilor formați după voia altor oameni. Nu tot ceea ce tehnic este posibil este și licit din punct de vedere etic. Ne aflăm într-o
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
cultură. Dacă filozoful grec citat de Diogenes Laertios putea spune cu trufie: "Sînt fericit că m-am născut om și nu animal, bărbat și nu femeie, grec și nu barbar", 206 astăzi aceste discriminări par ele însele un atribut al barbariei. Căci, în definitiv, Europa e departe de a fi o insulă izolată a spiritului, asemeni Laputei lui Swift sau Provinciei Pedagogice a lui Goethe, în care cultura înaltă, "tot ce s-a spus și s-a gândit mai elevat de-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în care nu se luau prizonieri, totuși, dacă existau, aceștia erau torturați până la moarte în disprețul oricărei convenții umanitare ca și cea de la Geneva. A fost un război de uzură, în care românii au apărat granița estică a civilizației contra barbariei comuniste roșii ce încerca să răbufnească spre vest. Nimeni nu ne-a mulțumit că timp de douăzeci și cinci de ani am apărat singuri frontiera civilizației occidentale, mai mult, ne-au blamat când nu am mai reușit să o facem. în 1812
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
de antropologii moderni față de populațiile arhaice. Ele au fost numite "primitive"173, "întârziate", "barbare", "necivilizate", marcate de superstiții și convingeri magice etc. De exemplu, Lewis Morgan, în lucrarea La société archaïque174, propunea trei mari etape de evoluție a umanității: sălbăticia, barbaria și civilizația. Tot în rândul manifestărilor radicale am putea situa și ideologiile de tip marxist 175, cele care au găsit în știința modernă un aliat. Observația este valabilă și atunci când în joc sunt practicile divinatorii. Putem desluși și unele situații
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Claude Lévi-Strauss, Lewis Morgan. 174 Lewis Morgan, La société archaïque, Paris, Anthropos, 1971. 175 Fr. Engels, în Originea familiei, a proprietății private și a statului, București, Ed. Politică, 1987, demonstrează acest lucru. Pentru el "sălbăticiei îi corespunde căsătoria pe grupe, barbariei căsătoria pereche, civilizației monogamia" (p. 77). 176 Henri Broch, Au cour de l'extraordinaire, l'horizon chimerique, Bordeaux, 1991. 177 Bernard Lahire, "Les limbes du constructivisme", în rev. Contretemps, nr. 1, Paris, 2001 face o critică a derivelor subiectiviste din
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Treitschke 1916: 590). Unii teoreticieni (Niebuhr 1932; Tellis 1995-96: 89-94) adoptă realismul ca teorie generală a politicii. Cei mai mulți însă tratează realismul ca teorie a politicii internaționale. Aceasta ne deplasează atenția de la natura umană către structura politică. "Diferența între civilizație și barbarie este o revelație a ceea ce este în fond aceeași natură umană când funcționează în condiții diferite" (Butterfield 1949:31). În interiorul statelor, egoismul este de obicei limitat de conducerea politică ierarhică. În relațiile internaționale, anarhia îngăduie și chiar încurajează revelarea celor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a vorbirii elegante și persuasive"20, este cea care stilizează, fără îndoială, spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în felul ei, prin care nu se asemănă cu nicio alta; și fiecare are formele ei tombale; dar n-ar mai fi o civilizație dacă n-ar trata-o deloc (iar decăderea arhitecturii funerare face modernitatea noastră destul de apropiată de barbarie). Societățile arhaice care au făcut din moarte nucleul lor de organizare nu au aceeași monumentalitate, fiindcă nu au aceeași lume de dincolo. Mormântul egiptean, invizibil din afară, este în întregime orientat în interior, spre sufletul defunctului. Se îngroapă aici ofrande
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Gallimard, Paris, 1983. VIRILIO (Paul), La Machine de vision, Galilée, Paris, 1988. L' Écran du désert, Galilée, Paris, 1991. În aceeași colecție au mai apărut: • Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, M. Henri Blaze • Analiza spectrală a Europei, Hermann Keyserling • Barbaria, Michel Henry • Candid în țara sfântă, Règis Debray • Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Cele două surse ale moralei și religiei, Henri Bergson • Cuplul, Suzanne Lilar • Despre libertate, Lord Acton • Despre sinucidere, Émile Durkheim • Din cronica filosofiei românești
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în gândiri”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LXIII, 3, p. 324) „Nici chiar cel ce are pe cap diademă împărătească nu poate avea ceea ce are credinciosul. Contra împăratului de multe ori sunt înarmați și barbarii, și cei din garda împărătească, și cetățenii iarăși de multe ori sunt răsculați, și altele multe; pe când contra credinciosului, care respectă poruncile lui Dumnezeu, nici omul, nici demonul și nici altcineva nu va putea să stea. Dacă îi vei răpi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ca specie literară, „romantic“ ca viziune literar-culturală, „romanță“ ca specie muzical poetică). Faptul că, pe lîngă înțelesul etnic, au apărut și sensurile „iobag“, „soț“ și „creștin“, este consecința relațiilor sociale, familiale și religioase în care au trăit romînii: aservirea față de barbarii cuceritori, căsătoriile cu romani ale femeilor dace, creștinarea romînilor înaintea tuturor populațiilor înconjurătoare. Cît privește varianta rumîn, pe care unii o consideră singura autentică, populară (romîn fiind rezultatul intervenției etimologizante a Școlii Ardelene și a curentului latinist), trebuie menționat că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să cerceteze pe scurt și în același timp sincer care [teorie] este mai potrivită cu adevărul și mai aproape de rațiune” (p. 183). Rezultatul cercetării sale se constituie într-o serie de aserțiuni: „Pentru a proba autoritatea Sfintei Scripturi se aduc barbarii neștiutori de carte și faptul că nimeni nu spune cine și când au fost autorii limbilor, lucru care merită mult să fie spus” (p. 183); „Atâtea feluri de idiomuri și de limbi, diferențele și proprietățile frazei nu sunt născocirile șireteniei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-lea), când limba ajunsese la un stadiu de evoluție apropiat de cel de astăzi” (p. 244). Fantoma românei comune atrage după sine comunitatea geografică a străromânilor: „Ei erau supraviețuitorii acelor romani din sud-estul european care nu pieriseră în războaiele cu barbarii năvălitori și nu s-au deznaționalizat în masele popoarelor așezate în aceste regiuni”, iar existența lor trebuia localizată: „Patria lor primitivă - până la proba contrară - trebuie căutată pe amândouă malurile Dunării și a afluenților ei, între Marea Adriatică și Marea Neagră, pe unde
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
într-o limbă nobilă. Aceste dialecte vulgare au rămas obscure în tot timpul cât limba latină a fost întrebuințată în scris și ca limbă de instrucțiune în școale. Îndată ce însă școalele au încetat și limba nobilă s-a pierdut în mijlocul barbariei, dialectele vulgare, care până aici nu se puteau mișca, fură gata să ieie locul limbii latine și din momentele acestea începe o nouă civilizațiune în limba romană” (p. 721 urm.). 6. Ridicarea substratului pe poziția de factor determinant al formării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii de substrat, a dialectelor vulgare, „rămase obscure în tot timpul cât latina a fost întrebuințată în scris și ca limbă de instrucțiune în școală” și revigorate ca expresie a unei noi civilizații deîndată ce latina „s-a pierdut în mijlocul barbariei”. N. Densusianu și-a asumat sarcina de a fundamenta istoria limbii române pe substrat, care trebuia să aibă un trecut aparte, inconfundabil cu cel al latinei culte. Închingat și el de limitele neogramatice ale gândirii istorice, Densusianu găsește soluția în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nostru, redactat de Du Bellay, în 1549, în numele întregului grup al Pleiadei, o dovedește. Dacă acești poeți și acești teoreticieni sunt dornici să regăsească secretele de fabricație ale Antichității, nu o fac pentru reînvierea trecutului, ci pentru a șterge urmele "barbariei" medievale și pentru reinstaurarea unei limbi și unei literaturi moderne. Canoanele antice le apar, la sfârșitul atâtor secole de tenebre, singurele susceptibile de a da formă spiritului nou. Ei condamnă teatrul medieval, simplist în intrigile sale neconstruite, grosolan în ceea ce privește subiectele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multe care nu pot fi reprezentate acolo (...). Este adevărat că Nero a ordonat sugrumarea mamei sale și că i-a deschis pântecul ca să vadă în ce loc a fost purtat timp de nouă luni înainte de a se naște; dar această barbarie, deși plăcută pentru cel care a înfăptuit-o, ar fi nu numai oribilă pentru cei care ar vedea-o, dar chiar incredibilă din cauză că un asemenea lucru nu ar trebui să se întâmple; și, dintre toate întâmplările din care poetul va
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se pare, una dintre cele mai încăpățînate platitudini didactice. Giotto și Dante nu pot fi decât abuziv anexați Renașterii, ca precursori. Și cum să împăcăm setea de absolut din edificiile gotice cu ideea că în afara Renașterii n-ar exista decât barbarie și confuzie? Poate greșesc și merg prea departe afirmând că Renașterea este o oboseală luminoasă a Evului mediu, dar, oricum, sunt convins că, împotriva prejudecăților curente care reduc Evul mediu la tenebre, în unele privințe atunci s-a îndrăznit mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
înfipt rădăcinile în piatra moale, poroasă, aleasă astfel pentru a facilita basorelieful, ruinele au fost inundate de ierburi, măcinate de umezeală, iar păsările au început să cânte deasupra lor îmbătate de parfumuri putrede. Ceea ce s-a întîmplat la Roma datorită barbariei, s-a întîmplat la Palenque datorită junglei. răzbunarea junglei Ulterior, m-am lămurit că motivele pentru care orașul a fost părăsit nu sunt chiar atât de necunoscute. Ca și aztecii, mayașii cunoșteau mai bine cerul decât pământul. Au creat cel
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
îmi puteam da seama că avea oasele rupte. Părul ei negru ca pana corbului nu avea nici o picătură de sânge închegat, de parcă ucigașul ar fi șamponat-o înainte s-o arunce acolo. Oribilul rictus al morții îmi păru de-o barbarie zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să-mi întorc privirea. L-am găsit pe Lee pe trotuar, ajutând la fixarea perimetrului crimei. Se uită prin mine, de parcă n-ar fi văzut decât fantomele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Roma; erau ani de război, spuse Zaleucos. Îi venea greu să inventeze răspunsuri. Trecu peste restul poveștii și încheie: — Când a murit și Augustus, senatorii l-au ales pe Tiberius... Dar tatăl meu unde era? — Aici, se lupta cu barbarii, care se răzvrătesc mereu. Profită de ocazie ca să-i dea o scurtă lecție: Avea dreptate Posidonius din Apamea: barbari immanes. De pe străzi ajunseră la ei glasuri mai ridicate și agitate. Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l numim... Nu, asta nu ți-o spun ... — Bine, nu-mi spune dacă nu vrei. Am început să-l numim „intrusul“! Și eu am visat că murea într-o dimineață cu un os pus de-a curmezișul în gât. — Ce barbarie! — Da, ai dreptate, o barbarie! Și adio punctualitate, adio comoditate, adio tabieturi! Ieri Elena a început să aibă vărsături; se pare că asta e una din neplăcerile stării numite... interesantă! Interesantă! Interesantă! Halal interes! Vărsături! Ai pomenit vreodată ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ți-o spun ... — Bine, nu-mi spune dacă nu vrei. Am început să-l numim „intrusul“! Și eu am visat că murea într-o dimineață cu un os pus de-a curmezișul în gât. — Ce barbarie! — Da, ai dreptate, o barbarie! Și adio punctualitate, adio comoditate, adio tabieturi! Ieri Elena a început să aibă vărsături; se pare că asta e una din neplăcerile stării numite... interesantă! Interesantă! Interesantă! Halal interes! Vărsături! Ai pomenit vreodată ceva mai indecent, mai murdar? — Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]