1,269 matches
-
să tragi cu ochiul și pe fereastră; 52 de franci, dacă savurezi berea sub o umbrelă la o măsuță pe trotuar, un loc foarte jinduit aici. Acestea sunt condițiile drinkfest-ului! Stupoarea și râsul nostru nervos sunt privite cu înțelegere de către barman. Ne mai explică, rutinat și răbdător, încă o dată și ne roagă să avem amabilitatea să observăm, pentru a ne convinge, cele trei categorii de clienți pe care îi are. Așa este, „capitalistul” spune adevărul. Cred că s-a dumerit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spun unui străin că Hagi m-a dezamăgit prin jocul său, că are pe terenul de fotbal, în ultimul timp, un comportament primitiv și violent. Poate se reabilitează chiar în aceste zile, la Campionatul European. Ce-ar fi fost dacă barmanul ar fi rostit, prin minune, în locul lui Hagi, numele unui scriitor român? Joi, 15 iunie VITALIE CIOBANU: La Gara de Nord, în ziua plecării noastre, SNCF (recte: Căile ferate franceze) derulează, pe peronul 11, o mică ceremonie de inaugurare a unui tapet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald și prietenos. Din când în când năvăleau grupuri pestrițe de turiști, cu camere de luat vederi sau aparate de fotografiat concentrate pe "patronul casei", dorind să surprindă sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sărit ca electrocutată de actul de impietate comis, amintindu-și că după Revoluția din ianuarie 1959, barul a fost naționalizat și personalul nu permitea nimănui să se așeze pe scaunul lui Papa, măsura ulterior "abrogată". S-a reașezat la insistența barmanului "por favor señora, sientase" vă rog doamnă, luați loc! Trecut cu bine momentul protocolar, am comandat ce altceva decât două "Daiquiri salvajes" și am ciocnit în cinstea lui Papa, a Floriditei și Havanei! După "Finca" și barul "Floridita " refugiul "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de lămâie; whisky cu soda, mărcile Haig&Haig, Johnnie Walker Black Label, vin italian, spaniol sau chilian, rom Bacardi cu gheață și suc de lămâie și bineînțeles, Daiquiri fără zahăr! Pe yacht Gregorine era nu numai "căpitan", maestru pescar, și barman, ci și bucătar, excelent după aprecierea unor "iluștri pasageri". În 1954 printre aceștia s-a numărat și Charles Ritz, patronul renumitului Hotel Ritz din Paris, căruia Grego-rine i-a pregătit un meniu formidabil, ceea ce l-a făcut pe ilustrul francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
om nu va fi niciodată rechemat sau reclasificat”. După ce mi-am luat ziua bună de la armată, am avut tot felul de slujbe. La vremea aia puteai să ai cam orice slujbă voiai. Am lucrat ca detectiv privat, la deparazitare, ca barman. Am lucrat În fabrici și În birouri. Am cochetat cu activitățile interlope. Dar cei o sută cincizeci de dolari pe lună continuau să-mi sosească. N-aveam nevoie să fac rost de bani. Părea o extravaganță romantică să-mi risc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
are gagiul ăsta? - Un pistol-mitralieră și vreo treiș’ cinci de drame de morfină. - Morfina pot s-o plasez imediat, dar cu pistolul-mitralieră s-ar putea să dureze ceva. Doi agenți au intrat și s-au aplecat peste tejghea, vorbind cu barmanul. Jack a dat din cap spre ei. - Garda. Să facem cîțiva pași. L-am urmat afară. A ieșit pe ușă Întors Într-o parte. - Te duc la cineva care-o să vrea morfina, a zis. Nu-ți dorești să ții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tropăia În sus și-n jos de-a lungul barului după cineva să-i facă cinste. Băieții din bar stăteau imobili și Încordați, strîngînd paharele În mîini și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey spunîndu-i barmanului „Ține-mi ăsta, OK?”, apoi i-a dat cuțitul lui mare, cu arc, peste bar. Băieții ședeau tăcuți și Întunecați sub lumina fluorescentă. Tuturor le era frică de Whitey - tuturor, În afară de Roy. Roy Își sorbea berea cu un aer tenebros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a lovit cu palma În spate și l-am auzit pe Slim zicînd „Ce Dumnezeu, Whitey!” A mai fost un schimb de cuvinte pe care nu l-am auzit. Undeva pe parcurs trebuie că Whitey și-a recuperat cuțitul de la barman. A ajuns În spatele lui Slim și, brusc, și-a Împins mîna spre el. Slim a căzut În față, pe bar, gemînd. L-am văzut pe Whitey mergînd spre intrare și uitîndu-se-n jur. Și-a Închis cuțitul și i-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ștersese orice altă preocupare. Vorbea vag despre o cură la Lexington sau o plecare pe mare, În marina comercială, sau aprovizionarea cu paregoric În Connecticut pentru o dezintoxicare pe cont propriu. Nick mi-a făcut cunoștință cu Tony, care era barman Într-un bar-restaurant din Village. Tony fusese dealer și a fost cît pe-aci să fie priponit cînd agenții federali i-au dat buzna În apartament. Abia a avut timp să arunce sub pian un pachet cu două grame de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-n buzunar fără comentarii. S-a ridicat. - OK, pe curînd. O să te sun mîine la aceeași oră. M-am interesat În stînga și-n dreapta În legătură cu Doolie și ca să-i verific povestea. Nimeni nu știa nimic precis despre el. Tony barmanul a zis: „Doolie o să sifoneze dacă o să fie nevoit”. Dar nu putea să-mi dea un exemplu clar. Da, se știa despre Nick că vorbise o dată. Dar faptele În cazul ăla, În care fusese implicat și Doolie, indicau că sifonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe un stîlp. I-am smuls telefonul din mînă și l-am Împins Înspre bar cu atîta putere, că și-a pierdut echilibrul. Mi-a zîmbit. Avea dinții acoperiți de o peliculă maronie. S-a-ntors cu spatele, l-a strigat pe barman și i-a arătat bucata de hop. Am ieșit și-am luat un taxi. Mi-amintesc că m-am Întors acasă și-am luat altă armă - un revolver de calibru mare. Eram cuprins de o furie isterică, deși, dacă stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scoteam, și i-am proptit tipului țeava În burtă. Cu mîna stîngă l-am apucat de rever și l-am Împins În bar. Nu mi-am dat seama decît mai tîrziu că tipul Îmi folosise prenumele corect și că, probabil, barmanul Îl știa și el. Tipul era perfect relaxat, cu o expresie impenetrabilă, de teamă controlată. Am văzut pe cineva venind din spate, dinspre dreapta, și am Întors capul pe jumătate. Barmanul se apropia cu un gabor. M-am Întors, enervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că tipul Îmi folosise prenumele corect și că, probabil, barmanul Îl știa și el. Tipul era perfect relaxat, cu o expresie impenetrabilă, de teamă controlată. Am văzut pe cineva venind din spate, dinspre dreapta, și am Întors capul pe jumătate. Barmanul se apropia cu un gabor. M-am Întors, enervat de Întrerupere. Am Îndesat arma În burta gaborului. - Cine te-a chemat și pe tine să-ți bagi nasu’? am Întrebat În engleză. Nu mă adresam unui gabor concret, În trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unui gabor concret, În trei dimensiuni. Mă adresam gaborului care apărea mereu În visele mele: un tip Întunecat, nedefinit și enervant care dădea năvală cînd eram pe punctul să-mi fac o doză sau să mă culc cu un băiat. Barmanul m-a prins de mînă, răsucindu-mi-o Într-o parte și trăgînd-o din burta gaborului. Gaborul și-a scos impasibil 45-ul automat bătucit, proptindu-l hotărît În corpul meu. Simțeam răceala țevii prin cămașa subțire de bumbac. Burta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și am simțit cum revolverul pleacă din mîna mea. Mi-am ridicat mîinile pe jumătate, cu palmele-ntoarse Într-un gest de predare. - OK, OK, am zis și-apoi am adăugat: Bueno. Gaborul și-a băgat la loc 45-ul. Barmanul se sprijinea de bar și-mi studia arma. Tipul În costum gri stătea nemișcat, fără nici o expresie pe chip. - Esta cargado („E-ncărcat”), a zis barmanul, fără să-și ridice privirea de la revolver. Am vrut să zic „Bineînțeles - la ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis și-apoi am adăugat: Bueno. Gaborul și-a băgat la loc 45-ul. Barmanul se sprijinea de bar și-mi studia arma. Tipul În costum gri stătea nemișcat, fără nici o expresie pe chip. - Esta cargado („E-ncărcat”), a zis barmanul, fără să-și ridice privirea de la revolver. Am vrut să zic „Bineînțeles - la ce folosește un pistol descărcat?”, dar n-am zis nimic. Scena era ireală și plată și fără sens, ca și cum aș fi pătruns cu de-a sila În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pistol descărcat?”, dar n-am zis nimic. Scena era ireală și plată și fără sens, ca și cum aș fi pătruns cu de-a sila În visul altcuiva: bețiv rătăcit pe scenă. Și eu eram ireal pentru ceilalți - străinul din altă țară. Barmanul se uita la mine curios. A dat din umeri ușor, a silă nedumerită, și și-a băgat arma la centură. Nu exista ură-n Încăpere. Poate că dacă aș fi fost mai apropiat de ei, m-ar fi urît. Gaborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mașini, așa că nu înțeleg nimic din ce spun ei. Nici nu se poate spune că-i aud. Câțiva studenți filiformi care beau pentru a pleca deja beți în R2. În discotecă. Fac plinul. O crâșmă semi-proletară, semi-intelectuală aici „La lemne“. Barmanul, de pildă, se laudă că citește Dilema, că are acasă toată colecția. Spune asta tuturor. Și toți sunt prietenii lui. Și io sunt prietenul lui, scriitorul. Mi-a cumpărat vreo șapte cărți. I-am dat dedicații pentru toată familia. Mapa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu mine ne uităm ca la circ cum îl aruncă iar, îl răsucește în aer și îl plimbă de-a lungul brațului. Nu-mi vine să cred. Stau în aceeași casă cu Tom Cruise. Am lucrat într-o vară ca barman, zice Luke, și chipul i se destinde într-un surâs larg. — Învață-mă și pe mine să fac asta! țip surescitată. Vreau să fac și eu asta! — Și eu! zice Danny. Ridică celălalt shaker, îl răsucește stângaci, apoi îl aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
John, c)ruia nu-i displace argoul american. Sediul central din Haifa Încerca s) obțin) protecție din partea companiei de asigur)ri. Treceau zile Întregi În port f)r) s) fac) nimic. Orașul era acoperit cu praf de potas). Chelnerii și barmanii ștergeau Încontinuu farfuriile și paharele. În oraș, ștergerea prafului devenise cel mai obișnuit gest. La o comunitate de circa dou)zeci de mii de oameni aveau loc blocaje rutiere de genul celor din Romă, mașinile gonind pe benzile rezervate autobuzelor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
recitit recent Călărețul fără cap (Într-o ediție mohorâtă, fără ilustrații). Are totuși virtuțile ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
senină, frumoasă ca un descântec. Au fost zece mese în curtea curată a unuia care deschisese o crâșmă. El își spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Se cheamă "Bar, non-stop, La MOTOCICLETA TRISTĂ". Vă rog să fiți invitatul meu. Cred că au adus must proaspăt, pe aici mustul este foarte bun. Și ne vor prepara și o pastramă". * Ne-am așezat la o masă pe terasă. Barmanul, prietenos și respectuos, pare născut pentru a fi patron de bar. Chiar așa este. Se numește domnul Antoine, este din Lion, dar s-a stabilit în țara noastră de mulți ani, s-a căsătorit cu o româncă, acum femeie vârstnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de tânără; i-au rămas doi copii, acum oameni în toată firea, stabiliți de mulți ani în Elveția, la rosturile lor. Motociclistul îi vizitează în fiecare an; în timpul absenței lui, de motocicletă și de Demidor se îngrijește, personal, vecinul său, barmanul Antoine, în luna în care e plecat. "Noi, ca vecini, suntem amici. Demidor, și el face parte din familia noastră... A, motocicleta, continuă domnul Antoine, este ceva foarte interesant... foarte interesant. (A păstrat, totuși, ceva din maniera francezului care spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]