3,060 matches
-
rezistență. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnității românești: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu”. Cîteva zile mai tîrziu, la 2 iulie 1940, în calitate de senator din partea circumscripțiilor electorale basarabene, Ștefan Ciobanu va participa la ședința Comisiilor de Afaceri Străine ale Camerei și Senatului, unde va citi declarația solemnă de protest a parlamentarilor, foștilor parlamentari și intelectualilor din Basarabia față de notele ultimative din 26 și 27/28 iunie 1940. Va
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
a fost un club de fotbal din Chișinău, Regatul României. Acesta este cel mai titrat club basarabean din perioada interbelică, alături de Fulgerul CFR fiind singura echipă care a ajuns până în semifinalele campionatului României. Clubul a fost înființat în anul 1920, de către frații Vâlcov (Vasile, Colea, Petea și Volodea), sub numele de „Viteaz”. În 1925 denumirea a fost
Mihai Viteazul Chișinău () [Corola-website/Science/333783_a_335112]
-
aruncat departe de pământul strămoșesc, exilatul care supraviețuiește vicisitudinile desprinderii, ale traiului printre străini și reușește să-și folosească răbdarea și ințelepciunea ca să se adapteze conviețuirii cu alte etnii, într-un mediu cu alte obiceiuri, tradiții și exigente. Și personajele basarabene din cartea lui Ion Lazu simt aidoma oricărui “venetic”: “Mereu cu regretul în suflet. Îți faci socoteala: cum să nu mă doară sufletul după acele vremi fericite? Le cauți în adâncuri, te duci înapoi sa le afli și prea putin
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
I.L. Olt pres, 6 mai 2003, p. 2; V.Ursu. I.L își lansează noul său roman, Oltpress, 30 mai 2003, p. 2; - Dan Stanca: Un roman nostalgic, Rom. Liberă 23 oct. 2004, p. 15: ”I.L. face din drama refugiaților basarabeni o adevărată epopee..." - Ion Murgeanu: „O mare surpriză este pentru noi cartea prietenului nostru dl. Ion Lazu: Scene din viața literară. După ce credeam că, altcum spus., epuizasem autorul. Chiar și în urma experienței unei colaborări in duo, la volumul Himera literaturii
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
de împroprietărire cu pămînt a 17 țărani din Hristici pe motiv că ei sunt bătrîni—aveau câte 50/60 de ani și mai mult, fără copii necăsătoriți și dețineau cîte 1 ha și mai bine de pămînt. În cadrul reformei agrare basarabene au fost expropriate moșiile lui Aleinikov Feodor, care avea aici 473 des., Cotruță Maria (184 des.), Vilcovschi Olga (265 des.) Cotruță Eugenia (190 des.), Herța Maria (106 des). Tuturor li s-au lăsat câte 100 ha de pămînt arabil. 1922
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
al Moldovenilor de pe Frontul Românesc. Deputat în Sfatul Țării din partea ostașilor de pe Frontul Românesc. La 27 Martie a votat Unirea Basarabiei cu România. A fost secretar în Comisia Agrară. Face parte, împreună cu Ion Codreanu și Sergiu Cujbă din delegația moldovenilor basarabeni la Conferința de Pace de la Paris, condusă de Ion Pelivan, pentru problema recunoașterii realipirii Basarabiei la România. După al doilea refugiu din Basarabia (1944) se stabilește la Iași. Scrieri: "Ucraina", "Hotarul lui Halil-Pașa", "Cele două ceasuri", "Lituania". Menționăm și studiul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul Codru, așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia afirmă în „NOTE DE TOPONIMIE BASARABEANĂ” că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
Note Originalele celor două epistole, inedite, scrise în limba rusă, se află în biblioteca Valeriei Costăchel, care le-a și tradus. 1. Nicolae Scurtu - Întregiri la biografia Valeriei Donici în Litere, 14, nr. 4(157), aprilie 2013, p. 74-75. (Firide basarabene). 2. Carte neterminată din care au apărut câteva capitole în presa franceză. 3. Plai natal, publicație a exilaților basarabeni și ruși din Paris. 4. Grigorii Alexeevici Alexinski, ziarist rus stabilit la Paris. 5. Leonid Melega, tânăr basarabean ce urma studii
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
și tradus. 1. Nicolae Scurtu - Întregiri la biografia Valeriei Donici în Litere, 14, nr. 4(157), aprilie 2013, p. 74-75. (Firide basarabene). 2. Carte neterminată din care au apărut câteva capitole în presa franceză. 3. Plai natal, publicație a exilaților basarabeni și ruși din Paris. 4. Grigorii Alexeevici Alexinski, ziarist rus stabilit la Paris. 5. Leonid Melega, tânăr basarabean ce urma studii în capitala Franței. 6. Aleksei Mihailovici Remizov (1877-1957), scriitor rus stabilit la Paris.
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
p. 74-75. (Firide basarabene). 2. Carte neterminată din care au apărut câteva capitole în presa franceză. 3. Plai natal, publicație a exilaților basarabeni și ruși din Paris. 4. Grigorii Alexeevici Alexinski, ziarist rus stabilit la Paris. 5. Leonid Melega, tânăr basarabean ce urma studii în capitala Franței. 6. Aleksei Mihailovici Remizov (1877-1957), scriitor rus stabilit la Paris.
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
(n. 4 ianuarie 1871, Cubolta - d. 25 iunie 1941) a fost un teolog, istoric, arheolog, arhivist și redactor român basarabean, frate mai mare al lui Pantelimon Halippa. Tatăl lui a fost dascălul Nicolae Halippa din satul Cubolta, judetul Soroca. Mama lui, Paraschiva, era fiica preotului din Vozdu, tot din județul Soroca. Ion Halippa a urmat școala primară din Cubolta după
Ion Halippa () [Corola-website/Science/308018_a_309347]
-
Colonia Sărata a fost înființată în anul 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia pentru înființarea de sate de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către aproximativ 70 de familii (63 de familii și 9 persoane necăsătorite) de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul Ignaz Lindl. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În componența regiunii respective a fost înființat și raionul Sărata, cu reședința în localitatea omonimă. În septembrie 1940, la apelul lansat de Germania nazistă, membrii comunității germanilor basarabeni s-au repatriat în Germania. În Basarabia au rămas numai 2.000 din cei aproximativ 93.000 de germani. Rămase pustii, satele germane au fost populate cu ucraineni sosiți din România sau din alte zone . În perioada 1941-1944, toate teritoriile
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
nu mai poate fi vorba despre o identitate între acest port și Chilia, ci despre o așezare individuală, aflată în preajma Vâlcovului și a Peripravei. Granițele aproximative au fost stabilite de către P. P. Panaitescu astfel: în vest Prutul, în nord pădurile basarabene (lăsând astfel lagunele în stăpânirea lui Mircea), în est Marea Neagră (până undeva în zona limanelor Sasic ori Șagani - Albei). În 1388, în timpul conflictului dintre armatele otomane ale lui Ali bei și cele creștine ale țarului Șișman și ale despotului Ivanco
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Au urmat anchetările urmate de demisia lui Pelivan din magistratură, și se înscrie în baroul avocaților din Bălți . În 1916 este mobilizat în armată, având gradul de căpitan și ajunge și pe frontul român, unde va lucra în interesele soldaților basarabeni . După revoluția din februarie 1917, în Bălți se întoarce Ion Pelivan, având o serie de întâlniri publice, în oraș și în satele din județ. La 30 aprilie 1917, la inițiativa a 10 intelectuali moldoveni și Ion Pelivan s-a ținut
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
funcția de președinte al Comitetului ținutal Bălți. Începând din vara anul 1917, un rol de primă importanță în cadrul mișcării naționale încep să-l joace militarii mol doveni înrolați în armata rusă. Comitetele soldaților și ofițerilor moldoveni formate în principalele localități basarabene, inclusiv și la Bălți . Tot în 1917, revine în Basarabia Ion Pelivan, care a avut un rol important în pregătirea unirii, fiind creatorul primei grupări naționale din orașul Bălți. În 1917 a fost ales chiar președinte al Sfatului Țării, însă
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene, Frontotdelul a declarat starea de asediu. Orașul era împânzit de patrule militare, intrările/ieșirile din oraș erau controlate de forțele armate devotate comitetului revoluționar. În aceste condiții guvernul moldovenesc a fost nevoit să ceară ajutor militar din partea României. Guvernul român
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
număr de înmatriculare 103, se afla pe teritoriul unității militare din strada Ștefan cel Mare și parțial pe teritoriul penitenicarului preventiv. Lagărul obișnuit a apărut în agust 1944, în el au nimirit mii de prizonieri de diferite naționalități: români (inclusiv basarabeni) germani, unguri, italieni, cehi, polonezi . Dezastrul, foametea și bolile au secerat într-un răstimp scurt viața mai multor mii de oameni. Circumstanțele agravante și atitudinea față de prizonieri a condus la nimicirea lor în masă. Morții erau aruncați în câteva pâlnii
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
în cluburi, 3 transmise SMT-urilor, iar 92 de case au fost transmise sovietelor sătești . Pe 15 septembrie 1944, asupra județelor Bălți, Orhei și Soroca a fost extinsă Legea impozitului agricol a URSS din 1939, iar la 16 septembrie țăranii basarabeni au fost obligați la impozitul agricol militar - 150 de ruble pe an. În anul următor, la 8 ianuarie, guvernul sovietic adoptă o hotărâre prin care stabilește cota maximă de teren arabil pe care o poate deține un țăran. Astfel, locuitorii
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
secrete rusești. tăvălugul istoriei, ajunsese. Blândul și domolul Blaga. Nea Mitică Cu voce mieroasă strecurată printre buzele subțiri, buze Nea Mitică, Nea Mitică de om nesincer și ipocrit încerca, (deși venise pe post de refu Ai ajuns monedă mică. giat basarabean și fusese primit cu brațele deschise, ca un Azi pe stradă toți te strigă; frate în suferință,) încerca să ne strecoare otrava comunistă. 102 D Lestine iterare Vă aduceți aminte cu câtă șiretenie a început să simpaticul bătrânel Rosental când
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
redau magazine, mai elevate erau apanajul Râmnicenilor. Între expresia ce îi era adresată de elevi: negustori-repet fiind târgul mic-era un consensus de a se “VORBĂ DULCE, CUR VICLEAN respecta regulile jocului și a nu se trișa unul pe altul., CARACTER BASARABEAN , respectându-se un anumit barem al prețurilor. eu părăsind țara în 1980 când el era în vârful scării Până într-o zi când, intrând la Ruleta ca de obicei într-o nomenclaturii comuniste. marți, țăranii au spus nemulțumiți: Nici nu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
(n. 2 februarie 1868 - d. 17 aprilie 1935) a fost un om politic basarabean și vinificator, ultimul guvernator al Basarabiei - funcție deținută până în 1918. Și-a dedicat întreaga viață dezvoltării viticulturii dezvoltând una din cele mai vestite podgorii din Basarabia care îi poartă și astăzi numele. face parte din pleiada personalităților basarabene care au
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
om politic basarabean și vinificator, ultimul guvernator al Basarabiei - funcție deținută până în 1918. Și-a dedicat întreaga viață dezvoltării viticulturii dezvoltând una din cele mai vestite podgorii din Basarabia care îi poartă și astăzi numele. face parte din pleiada personalităților basarabene care au marcat, prin activitatea lor, destinul Basarabiei la începutul sec. XX. Moldova de astăzi îi datorează lui Constantin Mimi soiul de viță-de-vie Aligote, care a fost adus din Franța și promovat cu insistență de el, ajungând în scurtă vreme
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
care a deținut-o. În 1914 Basarabia ocupa primul loc între guberniile ruse după suprafața plantațiilor de viță-de-vie și livra mai bine de jumătate din tot vinul produs în Imperiul Rus. Constantin Mimi și-a adus aportul în modernizarea viticulturii basarabene prin plantarea unor soiuri europene de viță-de-vie înalt productive și rezistente la îmbolnăviri, cum ar fi Aligote. În 1912 județul Bender s-a clasat pe locul doi după suprafețele rezervate viței-de-vie, acest fenomen fiind rezultatul eforturilor depuse de Constantin Mimi
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
pentru că această gubernie nu este capabilă să producă altceva mai bun decât popușoiul". Devenind cunoscută în Basarabia, această opinie a stârnit reacții din partea marilor producători de vinuri. Doi ani mai târziu, la concursurile de vinuri organizate în Imperiul Rus, vinurile basarabene se clasează pe locul întâi. Prințul Golițin își recunoaște greșeala și acceptă o altă realitate. Constantin Mimi îl invită pe prințul Golițin în Basarabia. Ultimul acceptă invitația dar într-un final nu mai vizitează Basarabia. Cunoștințele în domeniul vinificației acumulate
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]