4,389 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PUȚINĂ VEȘNICIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Puțină veșnicie Îmi place mult ca să cultiv sonetul, Melonul, redingota și lorgnonul, Cu eleganță să-nvârtesc bastonul, Să fac pe prințul, sau pe baronetul. Sunt realist, apreciez bontonul; Noblețele se făuresc cu-ncetul, Sunt ucenic, nu am ajuns poetul Ce poate să înfrunte „Babilonul”. Lumini, sonorități, mereu mă cheamă. Prin vreme ce-a trecut, ce va să
PUŢINĂ VEŞNICIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356518_a_357847]
-
grupului, la jumătatea distanței de la prima bancă până la piedestalul pe care se afla masa și scaunul cu spetează înaltă al judecătorului, se afla un jandarm cu trup dolofan, față inexpresivă și sprâncene încruntate ce-și pipăia la intervale aproape egale bastonul de cauciuc, de parcă se temea să nu-i cadă de pe centură. El a făcut semn din cap grupului pentru a se așeza, după ce a luat loc și grefierul la masa sa de lucru din fața judecătorului. După momentele de procedură inițiale
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
de mascatul cel uriaș care intervenise primul. Jandarmul a ieșit ultimul. Cu chipiul în mână, își ștergea transpirația de pe frunte cu o batistă mototolită, deplasându-se liniștit, cu pas încet și egal, plin de importanță față de propria-i persoană, bălăbănind bastonul de cauciuc pe care nu apucase să-l folosească în nicio intervenție... SFÂRȘIT
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopții. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de fereastră, pe coridor și-a făcut apariția o femeie, nu foarte bătrână, înaltă, cu părul cărunt. Era oarbă, bastonul acela alb, ochii inundați de un alb inexpresiv întărea convingerea mea. Aveam în mână un pachet de biscuiți, îi priveam eticheta ca o perspectivă, un mod de a vedea lumea liberă, o agățare de simboluri, mintea nu vrea să renunțe
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
albaștri că cerul. Se întoarce spre mine: -Și tu murești? Dintr-un copac, din marginea parcului, zboară, cu croncănit puternic niște ciori. Frunze galbene cad, alene, spre pământ. Semn că vară e pe sfârșite. Pe aleea parcului trece, sprijinită în baston, o bătrână. Catinca o privește lung și când ajunge în dreptul nostru zice: - Titina, vezi, ea e bătrână și n-a murit! Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Întrebare fără răspuns povestire de Titina Nica Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN
INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355734_a_357063]
-
și cei ce vor distribui atunci medalii... îi vor încununa și pe tinerii actori de azi. Baza acestei adeveriri este ceea ce se întâmplă acum cu unii actori români, bolnavi, fără bani de medicamente, care sunt omagiați când se sprijină în baston sau sunt morți! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Foto: George Dăscălescu, cineast. Referință Bibliografică: Medeea Marinescu nu se înstrăinează în noaptea culturii românești. / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 903, Anul III, 21 iunie 2013
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
această ediție au fost în jur de o sută cincizeci de participanți: copii, părinți, bunici din opt țări, printre care, firește, din România. De departe, mai presus decât toate participantele, România a expus fotografii reprezentând gimnastica și oina - sportul național - bastonul și mingea de oină, medalii, diplome, autografe, exponate artizanale, costume populare, cărți de istorie, de literatură și sport, CD-uri muzicale (pe tot timpul evenimentului, la expoziția românească au răsunat tradiționalele colinde de Crăciun interpretate de Fuego)... Cărți, semne de
DANIELA UCHIYAMA SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346142_a_347471]
-
ortodoxă și iubitori de literatură. Camera / chilia părintelui Nicolae e modestă. Câteva cărți dragi, propriile sale cărți apărute antum și postum, fotografii de familie, masa de lucru, o sobă de teracotă, un pat simplu, un dulap, câteva obiecte personale, ochelarii, bastonul în care-și sprijinea povara anilor dar și a închisorii, sunt martore ale unui destin unic în cultura română. Spiritul lui N. Steinhardt plutea peste tot în chilia din „Casa Poetului”. Timpul de la Rohia, dincolo de rugăciuni, a fost trăit de
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Acasa > Versuri > Farmec > AMANTUL MEU MI-A LĂSAT UN COPIL Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului el ca un amantlâc la herghelia haremului domnul stimabil cu baston mi-a adus copilul din flori fără nume dar cu sori să te cobori tu p scări de comori să te predai cu gelozii pe frunze să te cațeri pe trup zdup ca un singur cuc copilul îl voi boteza
AMANTUL MEU MI-A LĂSAT UN COPIL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370809_a_372138]
-
o zi obișnuită pentru multă lume, sau mai bine zis pentru toată lumea. Pentru mine era neobișnuită, fiindcă nu mai ieșisem din oraș de foarte multă vreme, datorită suferinței mele de a nu mă putea deplasa decât în 2 cârje sau bastoane cum le zic alții. M-am trezit la ora 4 pentru a mă pregăti de drum, în primul rând pentru a ajunge la autobuz care e la circa 1 km distanță de unde locuiesc eu. Vremea era frumoasă, o dimineață de
DRUMUL DE LA MOLDOVA VECHE LA PODUL PESTE NERA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370861_a_372190]
-
1998 a fost cel din urmă an de vizită în satul meu natal Petia. Nu credeam că mă voi mai întoarce pe acele meleaguri datorită bolii de care sufeream, adică o artroză severă care mă obligă să merg în două bastoane. Trecând peste multe bariere psihologice și fizice mi-am luat inima în dinți și la invitația de nerefuzat a sufletistului bibliotecar din comuna Bunești, Ioan ȘTEFAN, dar și a domnului primar al comunei mele natale Gheorghiță BERARU, m-am decis
CHEMAREA PĂMÂNTULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370999_a_372328]
-
deosebit, curățenie și confort cu adevărat de clasa întâi. Cei care m-au primit fiind CFR-iști cu vechi state de serviciu domnii Liviu MATEI și Aurelian POLIZACHE care mi-au îndrumat pașii spre cușetă văzându-mă că merg în bastoane m-au ajutat cu tot ce se putea, simțindu-i ca pe niște frați. Călătoria a decurs cum nu se poate mai normal. Când ziua a început să se arate eram deja în ținutul Bucovinei, un ținut cu adevărat mirific
CHEMAREA PĂMÂNTULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370999_a_372328]
-
Crăciun. Nimic nu îl mai impresiona. Uitase să mai dăruiască. Abia aștepta vacanța de Crăciun pentru a sta la televizor. Cu gândurile la vacanță a urcat scările blocului și s-a apropiat de lift. Cu pași mărunți, spijinindu-se într-un baston, a intrat în holul blocului, un bătrân. Ridicând pivirea spre Paul i-a spus cu glas temurând: - Tinere, te rog ajută-mă să iau bagajul de afară și să-l pun în lift. Trebuie să ajung la etajul cinci. - Vezi
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
va intanlesc pe dumneavoastră . - Promit să va fac mândru de mine ! Au trecut mulți ani , fetița cu ochii verzi este prim balerină la teatrul din oraș , D-l Oleg a ieșit la pensie și este uneori văzut mergând agale în baston condus la plimbare de tânăra balerină prin parcul orașului . Ea nu s-a căsătorit niciodată dar a înființat o școală de balet pentru copii din orfelinat și pentru copii săraci ce nu puteau plăti ore să învețe să danseze . Referință
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
în care doctorul i-a vorbit omului accidentat, dar acum, auzind și înțelegând vorbele acestuia, toată lumea înmărmurise. Se auzeau doar respirațiile oamenilor. Se uitau unii la alții și nu le venea să creadă că au auzit cele spuse. - Domnule..., ai bastonul de nevăzător și... doi oameni care te cunosc din vedere mi-au spus că, într-adevăr, ești nevăzător... Cum poți afirma că ai văzut? - Domnule doctor, după voce știu că sunteți ce sunteți... Am ascultat câte puțin. Sunt nevăzător, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
cu adevărat nevăzător, cum poți afirma că ai văzut? - Am văzut cu urechile..., domnule doctor. Aud foarte bine și... interpretez bine zgomotele. Nu m-a lovit cu mașina, domnilor polițiști... Mă auziți? Am căzut eu..., dar după ce mi-a lovit bastonul... Trecuse de mine..., a mai rostit nevăzătorul, destul de greu, trăgându-și pleoapele peste ochii lipsiți de lumină. - Și-a pierdut cunoștința! a exclamat medicul și a dat imediat indicații oamenilor ce-l însoțeau. L-au ridicat cu mare grijă și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
ne vom convinge că nu sunt probleme. Este ciudat că, după toate mărturiile, omul nu a fost lovit de mașină. A căzut el.... și nu cred că viteza putea fi atât de mare, încât să-l dezechilibreze curentul provocat... - Și... bastonul acela, mă iertați, vă rog, este al lui? Este nevăzător? - Da, așa au spus vreo doi care-l cunoșteau din vedere. L-au mai văzut pe stradă... Posibil să fi fost de prin zonă, dar nu știa nimeni unde locuiește
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Iuliana..., fratele dumneavoastră nu a fost lovit de mașină... Stați liniștită, vă rog! interveni el, imediat ce fata făcuse ochii mari și a intenționat să se ridice. A căzut pe trecerea de pietoni, dar după ce acea mașină trecuse și îi lovise bastonul, pe care i l-a smuls din mână... Așa au concluzionat polițiștii și așa au spus martorii oculari, dar... - Ce este? De ce v-ați oprit, domnule doctor? întrebă Iuliana alertată, încercând din nou să se ridice de pe scaun. L-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
cu vrednica și neoprita lui limbă, apoi simțind că se apropie clipa ce ar fi dorit să o prelungească cât mai mult, se retrase și intră din nou între șoldurile fetei mângâindu-I acum cuptorul cu toată măreția generosului său baston de mareșal. - Mircea, ești divin, apropie-te să-ți cuprind cu sărutări fierbinți buzele tale pline de aroma piersicuței mele. Mi-ai picurat din nou în suflet otrava iubirii tale. O simt cum îmi răscolește sufletul. Cred că nu am
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
pe cea mai de preț comoară. Ah, Mircea, cât de mult te iubesc.... - Mulțumesc, dragostea mea! Și eu simt că nu mai pot trăi fără tine. - Pătrunde-mă cu delicatețe și sărută-mi sânii care tresaltă la fiecare apăsare a bastonului tău în flămânda mea pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum. Te vreau și te doresc mereu, dar acum nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
cu retoricele suliți”. Ziariștii, la fel de agramați precum cațavencii politici, negustorii cu un foarte ridicat simț al „onoarei de familist” pe care le-o apără chiriacii ținându-le nevestele în brațe, „revoluționarii”, precum Coriolan Drăgănescu, „infatigabilele silfide” Zoe Trahanache și Mița Baston („fiică din popor și [...] republicană”) reprezintă fauna operei caragialiene, fiindu-le evidențiate trăsăturile specifice prin relevarea limbajului, a comportamentului, a preocupărilor și a relațiilor lor. Două capitole din eseu se ocupă de tipul dascălului, eseistul fiind ferm convins că autorul
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
mult înaintea răsăritului soarelui, câteva mașini cu jandarmi și mascați sosiră în fața primăriei și începu teroarea. Mascații săltară majoritatea conspiratorilor apoi, prin mijloace specifice, îi convinse să declare ce aveau de gând. Printre primii: Rudoi care mărturisi sincer după primele bastoane, că el era beat iar la beție habar nu are ce spune. Era adevărat, însă mascații nu păreau prea convinși. După încă o rundă de întrebări cu tâlc puse de un meseriaș cu un ciocan de cauciuc pe degetele de la
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
puțin înainte de plecare, îmbrăcată într-o pijama peste care era încheiat cu grijă un capot curat, fără mâneci, se urcă în el o bătrână. Înaintă suflând cu greu pe culoar și ajutată de cineva își alese un loc. Rezemându-și bastonul de scaun, zâmbi a scuză către cei din jur: „ce să fac, dacă așa m-a luat salvarea de acasă?”. Însă nimeni nu se grăbi să intre în vorbă. Doar șoferul, pornind mașina, o întrebă până unde merge. „ La Luncavița
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
Cine? Când? - Mai sunt greieri? Ochii se odihnesc în palmele aspre doar câteva clipe. Sunt plini de praf și lacrimi. Obrajii înoată într-un noroi sărat dar cui îi mai pasă? Bătrâna cu ochii de cicoare saltă privirile spre cer. Bastonul pe care se sprijină e vechi aproape ca ea, dacă nu ceva mai mult. Cerul nu se uită la nimeni, este senin și nu dă speranțe de înnourare. Bătrânica stă singură într-o casă mică dar curată. Florile de la geam
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Articolele Autorului Norul cu vise M-am îndrăgostit de bucățica aceea de nori unde ți-ai ascuns visele, nu știu cum am vazut-o, călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea acolo unde nici gândul nu o poate ajunge. M-am aplecat să culeg câteva vise, dar m-au înțepat. Auuu...mă dor! Încep să curgă din mine picături din
NORUL CU VISE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362641_a_363970]