3,424 matches
-
mai strâns o dată în brațe, iar ochii lor erau plini de lacrimi. Anei îi era milă de mama sa. Dusese o viață prea chinuită ca să mai aibă parte și de bucurii. Când autobuzul a părăsit peronul, ștergându-și lacrimile cu batista și încercând să ascundă suspinele de trecători ce o înconjurau, a luat drumul de întoarcere spre fabrică încet pe jos pentru a-și pune ordine în gânduri. Dorea să se reculeagă și să se liniștească. Revederea mamei sale, plină de
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
în sinea lui. „A dracului mai e băbuța, că-ncep s-o cred și eu ce spune, când știu prea bine că minte de-nghață apele” și, ca să nu care cumva să-i observe vreunul zâmbetul din colțul gurii, își scoase batista din buzunarul hainei, se tamponă, icnind de „durere”, pe frunte și pe fața plină de broboanele, care-i ieșeau datorită vinișorului de fragă aleasă, fiind scos de razele unui soare de tomnă caldă... cum nu mai fusese de mult prin
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
vă faceți bine, conașule. Didina, Didina... ai grijă, maică de copilașul meu drag. Mâna în care ținea bancnota de cinci mii de lei îi transpirase. Căldură banilor îi producea o bucurie nespusă. Se opri din mers, scoase din buzunar o batistă înflorată, în care puse banii, o împături și o băgă în buzunar, iar cu cealaltă mână controlă să se asigure dacă banii sunt în siguranță, apoi îl rugă pe Naie s-o ajute ca să urce în căruță. Naie, după ce închise
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
Spre deosebire de Jup, ele plângeau „mohnit” și lacrămi rotunte li se prelingeau pe obraz. Am dat colțul și am inceput sa plâg și eu... (chiar și acum când scriu aceste rânduri „dau apă la șoareci”... Mă duc să-mi caut o batistă!). Doamne, multe mai face omul în viață... Și bune, și rele. Multe mai sunt de povestit. Abia acum intru în subiectul propriu zis... Deci cine este ultima mea iubita? Ultima, adică cea mai de pe urma, că s-ar putea să mă
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
sale, nici aici nu ne dă pace? - Mamă, cineva l-a omorât pe Tudor, tu nu înțelegi? - Dar nu l-am omorât noi, Maria, se întărâtă Emilia. Ne-ar fi putut lăsa liniștiți măcar acum. Apoi își șterse ochii cu batista, deși nu avea lacrimi deloc. În ziua aceea plouase mult. Pe aleile cimitirului erau formate ochiuri de apă. Mulți dintre cei prezenți la slujbă renunțaseră să-l însoțească pe Tudor Cristache până la sfârșit. - Ștefan Deleanu e aici, îi spuse Maria
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
Occident, Tentat de bani făcuți ușor Și vise de a cuceri tot occidentul Își puse-n geamantan ceva folositor Închise ușa, și-n lume, el porni cu dreptul. Acasă, mama, ce-l mai credea copil Îi strânse poza-ntr-o batistă, Mai plânse în cerdac călcând tiptil Să n-o vadă bărbatul că e tristă! De cum ajunse-n gară,Gheorghe, era altul Se rupse de uluce și noroi, E timpul să devină domn și spre înaltul S-ajungă singur, să fie
OCCIDENT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352315_a_353644]
-
scape doar cu o bătaie-două, din acelea ușurele, părintești, adică numai cu palmele și pumnii, primite, fără părtinire de la șef, sau de la subalterni, eventual de la ambele părți, simultan, ori succesiv, dar nu la alegere. Cum stătea așa, sub salcâm, cu batista înnodată la colțuri pe cap, sperând să nu-l lovească fandaxia, domnul Aristide privi pe fereastră spre soția sa care, în bucătărie, spăla la mașină și plângea de mama focului trăind din plin drama donei Rosalba ce se încurcase în
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
ale lui Sever. Acest negustor avea un om de încredere, care făcea parte din sfântă Biserică sobornica și apostolica. După obieceiul țării acest om de încredere a luat Sfântă Împărtășanie în Sfântă și Marea Joi. A legat-o într-o batistă și a pus-o în dulapul sau. S-a întâmplat ca dupa paști să fie trimis la Constantinopol pentru afaceri, uitând Sfântă Împărtășanie în dulap. Dar dăduse cheia de la dulap stăpânului sau. Într-o zi stăpânul a deschis dulapul și
LIVADA DUHOVNICEASCA (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352430_a_353759]
-
dulapul sau. S-a întâmplat ca dupa paști să fie trimis la Constantinopol pentru afaceri, uitând Sfântă Împărtășanie în dulap. Dar dăduse cheia de la dulap stăpânului sau. Într-o zi stăpânul a deschis dulapul și a găsit Sfântă Ipartasanie în batistă. Lucru acesta l-a întristat și nu știa ce să facă cu Ea, căci nu voia să se împărtășească cu ea pentru că era săvârșită de soborniceasca biserică iar el era eretic de-al lui Sever. Atunci a lăsat-o în
LIVADA DUHOVNICEASCA (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352430_a_353759]
-
întregi, am devenit două jumătăți. În plus, atunci vremea n-avea nicio importanță, oricum coboram din cameră numai la masă. Cel mai rău era că stropii ajungeau pe obiectivul aparatului de fotografiat. Uneori îmi dădeam seama și îl ștergeam cu batista, dar o mulțime de fotografii au ieșit cu mici pete albicioase. Mi-am propus ca următorul aparat să aibă neapărat cozoroc. Un mic câștig tot am avut de pe urma vremii. Plouați și înfrigurați, am intrat într-un fel de bistrou, unde
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
câine - blana contează. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți ieși din cotul apei pe-un picior de plai. Mâna de stele din inima pădurii nu-i un cap de pod. Am în batistă un taraf de trei greieri - când cântă eu tac. Vârful muntelui scrie autografe pe fața lunii. Broască sub piatră - fântână cu cumpănă la drum doar umbra. Frunze veștede în țepii ariciului - idile târzii. Nuntă de molii - o cravată de lână
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
vor fi văzând întotdeauna ilustrația măgarului roz, colportat, cel cu zvastica sculată? De ce nu lăsați voi lucrurile-n pace săpătorilor de neam, scuipătorilor pe pâinea țării care vă hrănește? Procedați și voi ca Miki Șpagă, de exemplu: “ciocul mic și batista pe țambal!” Ori n-aveți voie de la ... Stroe, cel din Dealul Cotrocenilor? Vedeți că vi se apropie funia de par, „în chip patibular”, delicaților și vă e la un lat de baftă judecata prostimii care nu uită și nu iartă
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea.Se aud doar valurile mării precum o sinfonie.). Scena 11. (Intră în scenă Dreptaciul. Trist.Este ud.). Dreptaciul: Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi. (Își șterge lacrimile cu batista. ).Câți vor mai dispărea până când ajungem pe Tărâmul Făgăduinței ? L-au mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum...Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare...Era pe punte
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Anii Seara asta parcă este cenușie; Ți-am adus anume iar o poezie! În comod fotoliu o citește bine Când afară ninge și zboară patine. Ultimele-acorduri încă mai persistă, Cum în depărtări se-agită o batistă. Timpul nestatornic flutură aripa, Dar profund eternă strălucește clipa. În retrospectivă se-nfășoară gândul, Firul amintirii iar și iar torcându-l... Să se-adune anii, zi că nici nu-ți pasă, Haide prin zăpada mare și pufoasă! Cum se-așează
ANII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351487_a_352816]
-
laudele învățătoarei, ne străduiam să scriem frumos, caligrafic, literele mici si mari de mână, cifrele și să descifrăm cuvintele din Abecedar. Vremea trecea și noi copiii, bucuroși, deslușam cuvinte pe care deja le știam. În recreație jucam „Podul de piatră”, „Batista parfumată”, „Țăranul ară câmpul”, „Țară, țară, vrem ostași!”, „Pietricele”, uneori săream coarda, jucam șotron sau băteam o minge. În vacanța de iarnă, pentru prima oară, am mers la colindat, împreună cu ceilalți copii din vecini. Câteva bombonele, merișoare, nuci și covrigi
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
putea să fie ?- îi lua Leu vorba din gură. -Bani, băăă, era plină cu lire italiene !- le spunea el încet, conspirativ. Lire italiene, da,da, era tixită cu lire italiene...șiaruncai pușca, fraților, cât colo, pusei chipiul pe masă, scosei batista din buzunar să mă șterg de sudoare că transpirasem tot. Mă luase așa un tremurat la gândul că tot bănetul ăla o să fie al meu. Ia , uite, Doamne, cum iese norocul în fața omului,mă guduram eu pe lângă valiză, și mă
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în răcoarea ei, pentru ea dăduse mahmudelele rămase de la bătrână-său, Duran, și loturile de pământ din Tudoria...Scoase batista și-și șterse fața...Ce căuta el aici în București, în brambureala asta ? De ce dracului nu rămăsese el acolo în satul lui să stea cu nevasta și copiii ? Cineva îl apucă de mâneca vestonului și-l trezi din visurile lui
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
fericită încă...Nu m-am dezlegat de la rețeaua orașului, ca să umblu cu trei pulovere, ca “fericiții” cu centrală. Probabil vor plăti mai puțin la întreținere...dar vor da restul/diferența la farmacie. Fac economie...și îi văd cum își aruncă batistele pline, în tomberonul de la ieșirea din bloc. Ador contextul ăsta...cald în casă...ninsoare afară...vești bune și frumoase pe mail...cafea aromată...un sunet de sforăit ușor ...pe fundalul dimineții. Trebuia să am musafiri de la Oradea...planificați de mult
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Avem în față pururi, metereze Pline de archebuze și baliste Și cât vor fi acestea să reziste, Asediul mai poate să dureze Nici fanii nu mai flutură batiste Provocări nu pot să mai lezeze Că tot mai bună supa de orez, e Și cronica oricărei zile triste Înverșunarea ne-a adus aproape Și ochii noștri altfel astăzi văd La fel de vinovați pentr-un prăpăd În care singuri ne găteam
BELIGERANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351190_a_352519]
-
caii! Păi, zi așa măi frate! Acum m-am mai liniștit! Așa e! Oricum, nu mai contează! Sunt împăcat! Un bătrânel, emoționat, își roade unghiile asemeni unui copil neajutorat. Apoi, tresare și începe să se caute prin buzunare. Scoate o batistă mototolită, apoi un șervețel, niște bilete uzate de autobuz, o bucată ruptă dintr-un creion găsit, o mină de pix consumată, ochelerii cu o singură sticlă ... Apare ca din senin și un telefon mobil roz, cu ciucuri de toate culorile
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
caii! Păi, zi așa măi frate! Acum m-am mai liniștit! Așa e! Oricum, nu mai contează! Sunt împăcat! Un bătrânel, emoționat, își roade unghiile asemeni unui copil neajutorat. Apoi, tresare și începe să se caute prin buzunare. Scoate o batistă mototolită, apoi un șervețel, niște bilete uzate de autobuz, o bucată ruptă dintr-un creion găsit, o mină de pix consumată, ochelarii cu o singură sticlă ... Apare ca din senin și un telefon mobil roz, cu ciucuri de toate culorile
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
Stavroghin, Părintele Zosima și alții) sunt personaje care până astăzi, după atâția ani, mi-au rămas în memorie după povestirile lui. Puiu, cum îi ziceam noi, trăia în lumea lui. Înalt, puțin gârbov, toată ziua vântura și iar vântura o batistă. Iar dacă îi schimbam bocancii cu alții, habar nu avea. Îl iubeam cu toții. Ne făcea viața mai ușoară, iar noaptea adormeam odată cu eroii lui. Cât de însetați eram de cultură și cum îi mai sorbeam vorbele! Viața în cameră era
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
prințesă te-ai dat unui samsar și îți îneci amarul în ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de năbădăi, diurnă și nocturnă, alianță tristă, din frăgezimea cărnii, izvoare-s ochii tăi, ce știu să lege-n taină, dorul în batistă și caută salvarea prin rânduri de ziar, în timp ce aburi suie din ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de mucegai, din osândirea iernii, te-nalți în primăveri; din veșnicia vremii o clipă vrei de rai, cu crucea în spinare oftezi
IUBIRE ROMÂNEASCĂ, CU IZ DE NĂBĂDĂI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352058_a_353387]
-
prea lineare, ușor naïve ori chiar depășite, dar principalul atribut al lor este sinceritatea sentimentului, emoția firească transmisă, așternerea gândurilor nemistificate și necăutate, cu alte cuvinte, punerea în scenă a cuvintelor este străină Ioanei Stuparu, ea scrie cu inima-n batistă, cu șiragul de perle cristaline alunecând pe obraji, cu pana de foc a minții și mai ales, cu azurul privirii. De aceea, tot ce scrie are o valoare inestimabilă, pentru că își are ca izvor, adâncul sufletesc, monada primordială. Nici dragostea
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Să mă îmbrac și io, de... A, nu... am înțeles, am înțeles... - Te‑ai născut în zodia porcului, scroafa dracului! Dă‑te jos și aranjează‑te, i‑a poruncit el după ce a băgat telefonul în buzunar și a scos o batistă mototolită. Plecăm la plimbare. Ai mare noroc, târfulițo! S‑a șters cu batista la nas și apoi a turnat coniac în palmă. S‑a spălat cu el și a țipat de usturime. Înfuriat că ea nu a coborât, dintr‑o
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]