1,688 matches
-
pe care-l întâlnea; mama era cu doi pași mai în urmă, urmată îndeaproape de Warda, când această țipă deodată: „Juan!“ și rămase nemișcată. În dreapta noastră, un tânăr soldat cu mustață se oprise la rându-i, cu un chicotit de bețiv, încercând anevoie să o identifice pe femeia înfășurată în văluri care tocmai îl strigase. Tata a simțit pe dată primejdia și a făcut un salt spre concubina sa, pe care a apucat-o zdravăn de cot spunând cu glas scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Știa ca vor avea necazuri. Numai că ele nu-i ascultară avertismentul. Emanând mirosul tare și brut al berii locale, năvăliră asemeni huliganilor și, întocmai ca huliganii, începură să răstoarne tot ce puteau cu susl în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face direct cu unul dintre ei, când se pomenise dicutând cu vecinul bețiv lângă ghereta de ceai. Clătinându-se, izbindu-se de mese, bețivul îl îmbrățișase pe Sampath, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face direct cu unul dintre ei, când se pomenise dicutând cu vecinul bețiv lângă ghereta de ceai. Clătinându-se, izbindu-se de mese, bețivul îl îmbrățișase pe Sampath, singura persoană de acolo. — Zi că ești cel mai bun prieten al meu, insistase el, apucându-l pe Sampath. Ești cel mai bun prieten al meu? Sampath se speriase de moarte. — Da, îi răspunsese. Iar bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi, sariuri drapate în șuvoaie purpurii și galbene de jur împrejurul lui, fragmente inutile de gânduri treceau pe lângă Sampath, toate mișcându-se prea repede ca să le poată opri și prinde. Putea să sară; dar, nu, nu ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cât se poate de bine, excelent. — Perfect. Spune ce te doare. — Bun venit în New York, a început el. Zborul 666, camera 101. Îți mulțumesc că ai zburat cu Trans-American. Nu te lua de șoferii de taxi, nu te bate cu bețivii. Să nu treci pe Ninety-Ninth Street. Nu te duce la baruri cu dansatoare dezbrăcate. Vrei să-i dai lui Dawn ceva de băut? Ține-te departe de magazinele cu materiale pornografice pe care le-ai și reperat deja. Te vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care o ținea cu amândouă mâinile, așa cum sunt obișnuite fetele să o facă, ținându-și degetele răsfirate pentru a simți toată căldura. Își înclina capul ori de câte ori înghițea, ținându-și ochii rotunzi, întunecați și limpezi ațintiți asupra mea. Probabil că bețivii sunt și ei în aceeași situație, am spus eu. Adică, nu știu că sunt urmăriți. Ei nu știu nimic. Eu nu știu nimic. — Și totodată nu sunt ei înșiși, spuse ea, ceea ce reduce patosul. — Da, sunt convins că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre natură, programe de varietăți. Fotbal, snooker, darts. Darts! Da! O, Doamne... curând o să arăt ca brutele alea grase, cu stacanele de bere și săgețile lor. Apoi, cu umerii strânși și cu ochii pe trotuarul murdar, îl las baltă pe bețiv și mă așez cu halba și cu ziarul în colț, lângă foc. Rusia va face Polonia praf. Dacă aș fi în locul Rusiei, aș salva aparențele, asta aș face - adică nu-ți poți permite să lași lumea să înțeleagă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privire atentă. I-am urmărit ochii cu tristețe și am văzut și eu ce a văzut și el. Obrajii albicioși și pleoapele injectate, gura ca o crăpătură, cu dinții muiați parcă în tanin - și părul, un păr uscat, păr de bețiv. — Deci îți cheltuiești încă toți banii seara. — Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un căcat te simți. — Da, păi, sunt un huhurez, am răspuns eu încurcat I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La Cage d’Or de pe Fifty-Fourth Street, după care a urmat un masaj de două sute de dolari plus un duș cu companie la Elysium de pe Fifty-Fifth. Golit de idei și obosit de cumpărături, sătul de cumpărături, am cumpărat pentru patru bețivi și trei stripteuze nouă sticle de șampanie într-un bar cu program de striptease de pe Broadway. Apoi m-am gândit să iau un taxi până la Atlantic City și să mai arunc niște mălai și la ruletă. Am un sistem perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta pentru că era despărțită de soțul ei, dar nu și de propriile-i dorinți. Fostul ei soț, domnul O’Toole, ținea o cărciumă în K, orașul de pe culmile muntelui Calf și ea era nemulțumită de orașul K în general, de bețivi în mod special și de soțul ei în mod cu totul și cu totul special. își etala nemulțumirea locuind într-un loc rupt de lume împreună cu domnul Jones îdeparte de K, de cârciuma domnului O’Toole și de locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
venit cu noi, pentru că, după cum a dat de înțeles Anne-Marie cu un aer de superioritate, era ceva trist și penibil. Și trebuie să recunosc că era. Al doilea pub s-a dovedit a fi o cârciumă ieftină, unde se duc bețivii fără casă. Așa că bineînțeles că ne-am integrat perfect. Era acolo un grup de fete superhaioase. Am stat cam până pe la două, când, în sfârșit, stăpânul pubului ne-a dat afară, și atunci o fată care arăta ca Louise Brooks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi-a făcut cu ochiul. —Tom mi-a povestit că ești un fel de detectiv amator, mi-a spus. Mi-am dat ochii peste cap și am mai luat o gură din cocteilul cu vodcă. —Doar nu te iei după bețivul ăsta, am răspuns. Apropo, să nu-i spui lui Alice, a zis Tom temător. Nu o să mă simtă. — Și dacă bea și ea? A dat din cap. —Are prea mulți aditivi ca să se atingă de așa ceva. Se pare că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
neputințele mele, pentru bicisnica mea viață în atât de luminoasa multilateral dezvoltată, pentru iertarea mea de la un Dumnezeu pe care, în acele clipe, nu-L simțeam că are habar că mai sunt și eu pe Lume. Mergeam împleticit, ca un bețiv care a rătăcit drumul spre casă și face în neștire aceiași și aceiași pași, mecanic, halucinat doar de gândul că trebuie să meargă și va ajunge în cele din urmă undeva, poate chiar acasă. Sau într-o nouă crâșmă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puțin pentru câteva ceasuri, mă simțeam liber și nu-mi mai drămuiam votcile sau sticlele de vin. Puteam să comand și câte-o friptură cu garnitură. Până într-o zi când, la o grădină de pe lângă Tribunalul Mare, am auzit doi bețivi căinându-l pe un altul, absent. „A decăzut grav la moral, săracul. A ajuns să se îmbete în zi de leafă.“ Mă interesa problema. Chiar luasem salariul și m-am tras la masa lor. Din una în alta, cinstindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dea drumul, ce-i doare că tu ai conștiență de om la lucru, oricum nu se există să vii a doua zi la șaibă, și atunci te râde de desconsiderare: e din ăia care bea în zi de leafă“. Un bețiv adevărat, susțineau ei, o face lată când nu se așteaptă nimeni. „Pui loveaua deoparte, reziști două-trei zile, nu tragi nimic, poate așa de antrenament una-două mici, da’ nu dimineața, după prânz, când slăbește atenția, că și atenția-i fomistă... Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai beau... Îmi pare rău de dimineața pierdută, chiar dacă citesc altceva. Scriu aceste rânduri și mă las toropit de molcomul răsfăț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că vor putea fi uitate îmbrățișările, săruturile date, duhnind a butoi. Nu vor fi pe deplin iertate vorbele rele, judecățile aiurea pe care le împărțeam cu cinism și indiferență de bețiv. N-au cum fi uitate, oricât ar încerca mulți dintre cei care țin la mine și mă cunosc de mult amar de viață. Așa și trebuie. Așa îmi trebuie. Mă doare însă, cumplit mă doare altceva. Faptul că mai toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tocmai și-a amintit. E vorba, de fapt, Popescu reușește să reconstituie ușor povestirea din fragmentele pe care le ascultă de fiecare dată când intră cu un braț de viță și o depozitează În colțul depărtat de vatră, despre niște bețivi dintr-un sat ceva mai depărtat decât B. și mai mare, un sat care avea și un spital și unde omul cu Salvarea se mai ducea din când În când cu bolnavi sau cu medicamente. Ăia, bețivii ăia, au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vatră, despre niște bețivi dintr-un sat ceva mai depărtat decât B. și mai mare, un sat care avea și un spital și unde omul cu Salvarea se mai ducea din când În când cu bolnavi sau cu medicamente. Ăia, bețivii ăia, au văzut Într-o zi că iese fum de la cazanul de țuică și, deși nu era o perioadă În care cazanul să fie deschis și să funcționeze, s-au dus acolo să vadă dacă nu e rost de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vadă dacă nu e rost de ceva băutura. Aspectul satiric al povestirii este ineficient, cel comic este mai puternic Întrucât cel care povestește este și el aproape beat și se străduiește să-i descrie drept foarte vicioși pe cei doi bețivi dintr-un sat fără nume. În fine, ăia, cum au ajuns la cazan au și Întrebat ce e cu țuica ăia, a cui e, cine o face și de ce nu le dă și lor să guste. Omul de acolo, proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
buncărul lui Hitler (Wolfschanze, Vizuina lupului), așa cum, peste ani, avea să povestească la un pahar de vodcă În schița Mille pardons, madame! a lui Șukșin? Hei, Vova, Încotro băiatule, tu nu vezi că șoferul ambulanței Încă doarme râzând de niște bețivi care au făcut pușcărie pentru că s-au Îmbătat cu apă distilată? Ce știi tu despre știința pe care trebuie să o Înmagazineze un mare savant pentru a demonstra cât de vitală este pentru om agresivitatea și să obțină apoi premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au curs ochii și am tușit În așa un hal Încât mama sa, permanent abțiguită („Vai, scumpo, Încă un pahar de sherry o să rezolve imediat problema!“) a Început să facă „glume“ pasiv-agresive cum că ar fi contagios, iar tatăl său, bețiv pe față, a lăsat deoparte ginul tonic suficient de mult timp ca să mă conducă la urgență. —Bette, nu-ți face probleme. M-am interesat de toate astea și am găsit câinele perfect. Părea Încântat de sine și satisfăcut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
capricioase ale lui Will despre fiecare „tragedie“ socială care lovise scumpul său oraș, dar devenea din ce În ce mai dificil să-mi țin gura. —Bette! Articolul de azi e excelent, dacă-ți spun eu asta! urlă portarul meu, Seamus, cu vocea lui de bețiv, când Îmi deschise ușa, fluturând un exemplar al ziarului. Unchiul ăsta al tău pune tot timpul punctul pe i! —E bun? Eu nu l-am citit Încă, am spus absentă, În timp ce mergeam și vorbeam rapid, așa cum fac oamenii când Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fată bună și deschide-mi. Mi-am privit jeanșii sfâșiați și tricoul zdrențuit și m-am Întrebat ce naiba voia Philip În miezul nopții. La un tip normal ar fi fost evident, dar Philip nu dăduse niciodată telefonul bețivului- iar vizita bețivului nici nu intra În discuție - și am simțit că mi se face cam rău. — Ce dracu’, am oftat. Vino sus. —Aoleu, Philip Weston e aici? În clipa asta? Întrebă Janie, părând să se sufoce. Dar arătăm toate ca dracu’. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]