3,030 matches
-
transparente. Lumea pare un tot, dar nu sunt decât miliarde de segmente care stau cot la cot. • Deși au fost cucerite, drepturile se leagănă în aer ca niște rufe zdrențuite. Oare ce căutăm în Cosmos, când din toate avem din belșug pe Pămînt? • Casele vechi trebuie dărâmate pentru a se face loc celor inteligente. • Cândva. berzele aduceau copiii. Azi ei trebuie făcuți de părinții înșiși. • Legea-i una pentru toți, fie că-s bunici, fie că-s nepoți! • Visurile nu sunt
GÂNDURI REBELE (44) AFORISME (17) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369519_a_370848]
-
Crăciun și la Revelion zăpada nu a binevoit să fie prezentă, strălucind orbitor prin absență. Totală. Totuși, a fost frumos: eu, nevastă-mea, fiul cel mic și a doua fată am dat tonul petrecerii de sărbătoare. Mâncare și băutură, din belșug. Brăduțul - imaculat și echipat în conformitate cu evenimentul. Căldură și muzică. Colindători. Lerui ler și mâine anul se-nvechește!...Alt plugușor își va intra în drepturi abia la primăvară. Semne bune anul are? Are. Fiecare lucru însă la timpul său. Suntem în
3. MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370670_a_371999]
-
glas scăzut - „În țara mea / curg razele-fuioare de lumină - / țesând lanuri aurii de grâu...” -, fără surle și trâmbițe - „și-n augmentata strălucire / ce-și revarsă / plenitudinea celestă / naște / feeric rod de cuvinte / cu dor adânc de țară...”. Atracție pentru semnele belșugului/recoltei (nu doar în „Toamnă târzie”). Scântei de expresie. „[...] rostogoliri de fân / peste carul vremii...” Finale în suspensie. Implicare afectivă. „O, și pragul uitărilor, / ros de cari, / care-ți mai așteaptă pașii / din visul copilăriei / rătăcit prin unghere de ecouri
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
pe un pai, ce muntele mi le dăruia bucuros, apoi adormeam cu capul pe drobul cu sare, de unde lingeam împreună cu oile, sau mă întindeam pe mușchiul de turbă, moale, și între tufele de bujor de munte ce se găsea din belșug la liziera pădurii, leăgănat de vântul ce trecea lin printre crengile brazilor, în susurul domol al pârâului, ce se izvora din ghețarul de deasupra stânii noastre și ajungea în vale, călărind hârtoape, jgheaburi adânci și cascade, unde se scurgea apoi
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
-i poruncea Anu. Aruru își spălă mâinile, frământă lutul, scuipă peste el: și așa îl lauri, acolo în pustiu, pe Enkidu, războinicul, făptură a liniștii de noapte, împletitură de puteri înnodate de Ninurta. Acoperit cu păr îi este trupul, cu belșug de părea o femeie. Are o claie de păr stufoasă ca spicele secerate. Și nu știe ce sunt oamenii, nici cum trăiesc oamenii. Cât despre veșminte, poartă straie ca ale zeului Sumukan...”. Ghilgameș îi trimite una dintre cele mai frumoase
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului • Omule, Noul An îți promite că vei primi în plus un piculeț din toate. Dacă se poate! • Să lăsăm Anul calendarului și să dăruim, Noul și belșugul sărmanului! • Revelionul ne desparte de anul care se duce și altul care vine și e gata să ne apuce. • Sperața este singurul element care se adaugă schimbării. Dar și asta e sub seemnul întrebării. Din modestie nu vrem de la Anul
GÂNDURI REBELE (41) – AFORISME: DESPRE ANUL NOU de HARRY ROSS în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369626_a_370955]
-
creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea și grădina. Vigoarea să fie bună, plantelor cu rădăcină. Apoi casa, stupi și vite, spre belșug și sănătate, cu aghiazmă sunt stropite de gospodarii din sate. Vrând să tragă prima brazdă și să-nnoiască obicei, gospodari ies în ogradă, cu fierul de plug tras de boi. Cu ciubote se lovește pământul de sub picioare. Că anotimp se
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
Geneva. Mobilierul era tot atât de simplu, ca și înfățișarea casei, fiind compus dintr-un pat, un dulap pentru haine, un scrin și un fotoliu, pe care îi plăcea să stea și să asculte lectura pe care i-o făcea camerista. Din belșugul de odinioară, nu mai păstrase decât un medalion scump, bătut în pietre rare, care încadra chipul domnitorului Cuza și care se afla pe măsuța de lângă pat. Peste antreu mai avea un mic salonaș simplu mobilat, unde-și primea puținii musafiri
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
ca să aducă rod bun în anul care tocmai a început. Legat de mergerea la câmp cu Agheasmă este și tradiția ruperii unui băț în pomii fructiferi, ornat cu motive populare. Semnificația acestui băț are o conotație agrară, dar ea reprezintă belșug de roade, pentru că așa cum se rupe bățul, așa să se rupă și crengile copacilor cu rodul lor. Acest băț numit „colendă“, sculptat cu motive populare, iar în vârf având ațe de lână colorate, este purtat de către copii atunci când merg cu
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
culori în loturi așezate e vremea de acum în Cireșar să se păteze grâul de pojar când peste lanuri vântul regizează dulci adieri în vreme de amiază din cer o ciocârlie le presară triluri măiastre-n liniștea de vară și în belșugul înrămat de haturi se scutur de căldura din înalturi vreo doi ciulini ce-oftează cu amar că se pătează grâul de pojar *** Referință Bibliografică: să se păteze grâul de pojar / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643
SĂ SE PĂTEZE GRÂUL DE POJAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369788_a_371117]
-
simt din nou rodind smochinul În primăvara neamului meu creștinesc Mă prosternez și-ți cer : -Fă Doamne plinul, Adâncului nostru -nsetat, gând strămoșesc! Să-mi fie țara rotundă ca o pâine Oamenii să te cinstească-n ea cântând Fie aici belșug și pace, azi și mâine De-a pururea! să Te mărim , oricând. Gura mea Doamne, plină fie mereu De lauda numelui Tău! Să văd în ea veseli copii, tineri și bătrâni Cu conștiința, sufletul, deschise ca o carte Cum Te
GURA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368177_a_369506]
-
ramurile brazilor. Crivățul chiar se înteți când el ajunsese în poiana de pe coama muntelui, așa că își îndesă vârtos căciula pe cap. Porni vitejește prin zăpezile mari din poiană. Vedea peste tot urme de pași de căprioare, care se hrăniseră din belșug dintr-o claie de fân, smotocită de sălbăticiuni, anume clădită acolo pentru cerbi și căprioare. Alături era și un jgheab de lemn în care sălbăticiunile își puteau duce botul, să lingă dintr-un drob de sare. Curăță, cu mâna, jgheabul
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
sărbătorii populare Obiceiul apare ca practică a împăcării omului cu cerul și cu pământul. O dorință a lui supus muncii active zilnice a pământului, a legării acestuia de viața verde, cu cea a roadelor, a arămiului care dă speranța și belșugul, a căutării unei identități vegetative și prospere. Țăranul s-a simțit legat de pământ pentru că prin el și-a perceput căutarea identității, neaplecarea în fața vreunui semen despărțit de cuvânt. Lumea a început demult să existe și, trăind în necunoaștere, s-
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Cu pulberea, cu norul tunător, Cu toamna îmbrăcată în rugină. A năzuit o țară de povești - Naiade în albastră legiune, Luceferi în betele îngerești Și verile cu umbră de cărbune. Să fluture alaiele în zob, Pe lanuri să se scuture belșugul, Din cupe să hălădue - și rob Ca neaua să-i lucească meșteșugul. O țară de lumină și de vis Poetul peste ani a căutat-o; I-e sufletul de negură, închis Și țara pân’acuma n’a aflat-o. Publicată
POETUL DIN URMĂ de ION PENA în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370166_a_371495]
-
Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului UN ÎNGER Un înger a băut dintr-un pahar, Din cuib de-nțelepciune și de hâr. E-n bucurie înălțat Și-n dragoste de Domnul revărsat. E voce caldă din belșug Și-n miere și blândețe renăscut. E vis de viață și de dor De sacramente și de ajutor. E vinul revărsat într-un potir Și glasul Mamei din pustiu. E leagănul de soare plin Pentru Copilul din străini. E plânsul
UN INGER de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370201_a_371530]
-
Cu pulberea, cu norul tunător, Cu toamna îmbrăcată în rugină. A năzuit o țară de povești - Naiade în albastră legiune, Luceferi în betele îngerești Și verile cu umbră de cărbune. Să fluture alaiele în zob, Pe lanuri să se scuture belșugul, Din cupe să hălădue - și rob Ca neaua să-i lucească meșteșugul. O țară de lumină și de vis Poetul peste ani a căutat-o; I-e sufletul de negură, închis Și țara pân’acuma n’a aflat-o. Publicată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
grădină,Cu pulberea, cu norul tunător,Cu toamna îmbrăcată în rugină.A năzuit o țară de povești -Naiade în albastră legiune,Luceferi în betele îngereștiși verile cu umbră de cărbune.Să fluture alaiele în zob,Pe lanuri să se scuture belșugul,Din cupe să hălădue - și robCa neaua să-i lucească meșteșugul.O țară de lumină și de visPoetul peste ani a căutat-o;I-e sufletul de negură, închisși țara pân’acuma n’a aflat-o. Publicată în „DRUM”, nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Cu pulberea, cu norul tunător, Cu toamna îmbrăcată în rugină. A năzuit o țară de povești - Naiade în albastră legiune, Luceferi în betele îngerești Și verile cu umbră de cărbune. Să fluture alaiele în zob, Pe lanuri să se scuture belșugul, Din cupe să hălădue - și rob Ca neaua să-i lucească meșteșugul. O țară de lumină și de vis Poetul peste ani a căutat-o; I-e sufletul de negură, închis Și țara pân’acuma n’a aflat-o. ----------------------------------------------- Publicată
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
era tras de șase perechi de boi, iar în fața carului era așezat capul de zimbru, sacrificat pentru sufletul răposatului” ..., mulțimea așezată de o parte și de alta a locului arunca în fața cortegiului flori uscate ...” „În fruntea tuturor pășeau, cădelnițând din belșug, proaspeții slujitori ai bisericii creștinești”. Mușata însăși se afla la căpătâiul fiului ei înconjurată de cei apropiați ...” „În urma carului împodobit cu cetină de brad, erau solii lui Mircea, rude apropiate ale neamului Mușatin, în straie cernite ...” Conflictele de la curtea domnească
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
nemuritoare. De demult și de întotdeauna. Cadrele didactice și personalul acestei școli s-au străduit peste așteptări să ofere cadrul încărcat de spiritualitate necesar comemorii poetului Simon Ajarescu, așa cum cere tradiția ortodoxă, cu liturghie, cu bucate de post, așezate din belșug pe imensă masă de consiliu, și din care s-au înfruptat cu toții, spre pomenirea răposatului. Dar, mai înainte, moderatoarea acestei pioase manifestări, poeta, scriitoarea și promotorul cultural Angela Baciu, unindu-și forțele cu Liceul Tehnologic „Simion Mehedinți”, cu Fundația „Împreună
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
esse queam. Dicere saepe aliquid conanti - turpe fateri? - Verba mihi desunt, dedidicique loqui. Threicio Scythicoque fere circumsonor ore, Et videor Geticis scribere posse modis: Crede mihi, timeo, ne sint inmixta Latinis Inque meis scriptis Pontica verba legas. „Aici nu-i belșug de cărți care să mă atragă și din care să-mi hrănesc Mintea; în locul cărților răsună arcul și armele Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să-mi înțeleagă poeziile, Dacă i le-aș citi. Nici n-am un
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
mult dor, pentru mândra Primăvară ce-o dorește soțioară. D-aia am venit acuma, ca să-i cerem fetei mâna, pentru Mărțișor mireasă, duioasă și drăgăstoasă. Iar nouă, mărite Soare, încălzește-ne ogoare, luminează casele, fă să crească spicele, adu-ne belșug pe masă, copilașii să ne crească. Adu pace, bucurie! Dumnezeu să ni te ție!” Tăcu oratorul, lăsând capul în jos, răsuflând ușurat și bucuros că a terminat fără să se încurce. Între timp, căpitanul Zefir o luă de mână pe
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
ceea ce fac cu tine? Și-a câștigat dreptul prin a sămânța din cele 2 bomboane. Ești acum datoare să-i fii amantă. Cu mine de ce o faci? Adică? Oferă-i tot ce și-ar putea dori de la alta. Ai din belșug resursa necesară. Nu înțeleg. Doar îi aparțin și-și poate lua. În închipuirea ta. Tu nu ești tu în contactele cu el. Cum îi aparții dacă nici măcar nu i te-ai arătat goală? Amanta te primește goală de la ușa de
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
schimbare, a constat soția când i-am povestit. Dar ea? M-a înșelat cu mine și nici măcar nu a mărturisit. Cum se poate așa ceva? În autobuzul aproape gol ședeam unul lângă altul. Cu o privire languroasă din care curgea din belșug dragostea m-a aprins și am căutat-o. Ajunsesem la fundul chiloțeilor când s-a sculat ca să coborâm. Acasă m-a urecheat zdravăn dar m-a trântit pe pat și a condus cu tot tipicul un act. Mai era soarele
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]