2,272 matches
-
Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele Ilenei Mălăncioiu evocă întâmplări, pentru a ne sugera stări afective: drumul este întunecat și boii timpului șchioapătă din cauza potcoavelor care-i rănesc; la răscruce, berbecii se împung și îi taie drumul, generând un sentiment nostalgic: "Eu am plecat din munte prea devreme/ și mi-au amestecat pe drumul lung/ De bunăvoie turmele în suflet/ Să vadă și să râdă când se-mpung,". Universul spre care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare/ și acum calci zările veștede sticloase/ și te cununi cu iarba salivând sfânta umoare". Sau: "Berbecul mirosind-o impudic/ își balansa desaga de prăsilă/ mare cât un copil în scutec". Peste tot erup forțele de germinație, valuri de căldură de fructe în fermentație, de iarbă în stare de înmulțire. Sămânța și oul sunt matcă nașterilor viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
primăvară". Poetul trăiește direct o stare de identificare cu divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și armele". Pentru Adrian Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din urma piciorului drept cînd auzi cucul cîntînd pentru prima oară, presărat prin casă, te scapă de purici. (Gh.F.C.) Pămîntul e „rănit“ de săpăturile pentru temelie și trebuie îmbunat. La temelie, săracii îngroapă un cocoș, iar bogații, un cap de berbec. Mai nou, se aruncă bani. Există locuri unde la temelia casei se îngroapă trestia cu care a fost măsurată umbra unui om. Se crede că omul acela va muri în patruzeci de zile. (Gh.F.C.) Păpușoi Primăvara, dacă se vor vedea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lin. Cînd arde funinginea de pe horn. Dacă cîntă cocoșul la amiază. Cînd cîntă cocoșul înainte de miezul nopții, are să fie moloșag. Cînd cocoșii cîntă întruna. Cînd se suie cocoșul în pătul devreme sara și cîntă. Cînd norii, în timpul verii, sînt ca berbecii e semn de vînt; iarna, de zăpadă; de obicei, [norii] vestesc schimbarea vremii. Cînd cîntă stîrcii, se schimbă vremea: bate vîntul. Cînd stelele par mai mari ca de obicei sau mai apropiate unele de altele. Cînd se încură boii, moinează
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
suie în pătul și se ciugulesc. Cînd cîntă huhurezii. Cînd cîntă cucul sara. Cînd cîntă mult hulubii. Cînd cîntă pițigoii strînși la un loc. Cînd cîntă prigoria*. Cînd doi sau trei cocostîrci se învîrtesc în aer. Cînd se bat doi berbeci cap în cap. Cînd umblă cîrduri de cocostîrci. Cînd te mănîncă urechile. Cînd faci bubușoare multe pe mîni. Cînd îți asudă mînile. Cînd rîndunele zboară mereu pe aproape de casă. Cînd oile zbiară și se bat. Cînd broasca țîstoasă cîrcîie* în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
loc Călinescu! Enumerarea merge mai departe, însă). La țară, duminica, dascălul clopotește mult, curăță candelele, popa spune Evangheliile, împarte anafură, afurisește pe cine n-a plătit dijmă bisericii. Lumea îmbracă veșminte de sărbătoare, bolnavii au voie să mănînce carne de berbec, bărbații stau pînă noaptea tîrziu aruncînd un inel de fier într-un cui, scuturînd tamburine, fetele joacă sub ulmi, copiii se iau la trîntă pe pajiște, băieții umblă cu bîte. Of, of, fericită viața la țară! Acolo găinile sînt grase
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cărui sacrificiu are sensul promisiunii de autopurificare. Acest pas evolutiv este simbolizat în episodul mitului lui Abraham, în care la "cererea lui Dumnezeu" însuși, adică în vederea sublimării treptate a moravurilor fiul care urma să fie sacrificat este înlocuit printr-un berbec care are aceeași semnificație ca și mielul. Pentru animism, acest schimb cu divinitatea-tată, răscumpărarea prin sînge, constituia o fantezie dezvoltată într-un mod consecvent. Omul primitiv credea din tot sufletul în puterea magică a sacrificiului sîngeros atît în ceea ce privește satisfacerea divinității-tată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mișcarea aerului care, în cheie religioasă, ar putea trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din plante pietre ape / se nasc ființele / la adierea slavei (Uitând de moarte, trad. MB).349 Regăsim motivul amintit ca semn al primăverii în poezia Berbec: Anotimpul se arătă: fraged în vânt, (...) și recompune vocile-ngropate / ale prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ape / se nasc ființele / la adierea slavei (Uitând de moarte, trad. MB).349 Regăsim motivul amintit ca semn al primăverii în poezia Berbec: Anotimpul se arătă: fraged în vânt, (...) și recompune vocile-ngropate / ale prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive (vocile-ngropate). Momentul tainic este o poartă ce permite alunecarea spre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Lovecraft, porțile iadului se deschid pe pământ, în timp ce damnații sunt identificați sinecdotic, într-o enumerație bestială care i-ar face mare plăcere unui Umberto Eco: "aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete". Lupta poate începe, într-o cadență a ofensivei și a defensivei: "Demonii-greieri [...] sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nevoie de simbolismul celor doi cocoși. Dar ca să spun tot adevărul, făcusem altceva și mai apăsat, am filmat o luptă de câini. În Afganistan există o pasiune populară pentru luptele de animale și există lupte de câini, de cocoși, de berbeci și lupte de prepelițe. Unele dintre cele mai stranii pe care le-am văzut, două păsări care se lovesc cu ciocurile. Lupta de câini nu numai că era violentă, dar era și urâtă. Și am filmat-o, de altfel e
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
scrisese „LIPSESC COMPLECT (subl.ns.)” la fel ca și „mațele uscate sau sărate”. Se mai vindeau „la liber” pieile animalelor sacrificate care costau între 40 de lei /kg. de vită și 200 de lei/kg. cele de oaie sau de berbec. Un ou costa 15 lei iar un kilogram de lapte 25. Untul se ridica la amețitorul preț de 500 de lei noi/kg. (10 milioane de lei vechi!) iar brânza de vacă 120 de lei/kg. Păsările se puteau cumpăra
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
animale (din cele care mai supraviețuiseră măcelului cauzat de foametea prelungită sau „exportului” în URSS) și carnea avea următoarele prețuri: 200 de lei (4 mil. vechi)/kg. porc gras; 160 de lei/kg. porcul slab și 160 de lei/kg. berbecul calitatea a II-a. Cu certitudine, tot datorită lipsei cronice de uleiuri vegetale, prețul osânzei și slăninii era de 280 de lei/kg. Prețul laptelui urcase de la 25 la 30 de lei/kg. iar oul se ieftinise cu un leu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
În adresa nr.5/5 ianuarie 1948, medicul veterinar al orașului Bârlad, Ioan I. Ciolan, comunica SSV Tutova numărul animalelor ce fuseseră sacrificate în luna precedentă. Astfel, un taur, cinci boi, două junci sub un an, 92 de oi și berbeci și 39 de porci ajunseseră în casele oamenilor, cel mai sigur, sub formă de mezeluri specifice tradițiilor de iarnă. Oricum, cantitatea fusese cu totul și cu totul insuficientă și își poate imagina oricine cam ce bătaie (la propriu!) se încinsese
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
200.000.000 de lei vechi!); o iapă de rasă - 50.000 lei; o iapă de rasă comună - 50.000 de lei, la fel ca și un armăsar de aceeași speță. Un cal de tracțiune - 40.000 de lei; un berbec din rasa „țigaie” - 6.000 de lei iar din rasa „țurcană” - 5.000 de lei. Oaia „țurcană” costa 3.000 de lei iar una „țigaie” - 4.000. Un taur de rasă costa 40-50 de mii lei iar o vacă - 30
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
distrugem, să tot distrugem și să distrugem până la capăt. Pentru că spiritul care distruge este în același timp spiritul care construiește 51. Bakunin proslăvea așadar momentul negativității, pe care îl preluase din hegelianismul de stânga și pe care îl considera un "berbec teribil", expresia forței spiritului care anihilează și distruge, radicalizând nihilismul într-o împletire explozivă de idei anarhice, socialiste, utopico-libertare. Cât despre Herzen, acesta își îndrepta săgețile criticii sale împotriva "budiștilor științei" care zăboveau în contemplare într-o epocă ce chema
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spre noua epocă, încrezător în faptul că spiritul nu va sucomba, și conjugă doctrina gioachimită a celor trei evuri istorice, a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, cu concepția astrologică antică, bazată pe precesiunea echinocțiilor, potrivit căreia după zodia Berbecului și cea a Peștilor vom intra în zodia Vărsătorului, care va fi "o mare epocă a Spiritului". Înțelegem așadar concluzia la care ajunge Jünger: adevăratul interlocutor al Pământului nu este intelectul cu proiectele sale titanice, ci Spiritul ca potență cosmică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pămînt”. Nu se face risipă de retorisme, de secvențe narative, colindele asigurîndu-și conciziunea prin limbajul gestic. e. Sfaturile ce se dau păstorului divin merită o atenție specială. Oile se autosacrifică. Este în firea lucrurilor: turma, în mare cantitate numerică, în vreme ce berbecii sunt sacrificați mai puțintei, aproape simbolic. Le bănuim ținuta mirifică, de bestiar fabulos, purtînd coarne solarizate. f. Nu este vizată o recompensă materială în genul economiei de piață, nici măcar în sens ortomănesc, pe placul lui Nechifor Lipan, ci una ideală
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la stăpîni că-mi da. Cuvîntul judelui era dus la îndeplinire. Cu toate acestea, proprietarii nu s-au oprit aici: Dar stăpînii ce-mi făcea? Ei, mări, nu se-nvoia. Pricina pe ce d-avea? Pe cel mic de cîrlior, Berbecul, doamne, crescut Pe mila ciobanilor, În coada tăciunilor. Motivul enigmatic al conflictului ne transportă direct în mit. Și de data aceasta pretextul nu este economic: nu mulțimea turmelor, ca în Baltagul ori în diverse variante mioritice; ci acel „mic de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai interesante animale mitologice și de bestiar fabulos, ca mod de reprezentare și ca stil de aventură, în lumea văzutelor și nevăzutelor. Toate aceste puteri zodiacale sunt semne și măști ale Soarelui, purtate succesiv pe întinderea gloriosului său mers ceresc. Berbecul, în rol de războinic și de Marte, deschide calea triumfală. Coarnele răsucite, ca și frînte, depun mărturie despre luptele și izbiturile lui năpraznice în noaptea tenebrelor. Pînă au răzbit să iasă în primavară, au și strălucit de argintul și de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
În situația similară, Cerbul își îndeamnă partenerul să se angajeze, cum am spus, într-un rit de inițiere familială; e drept, prin luptă voinicească; bourul schimbă cursul în direcția riturilor de întemeiere, de dinastie și de țară. În mod curios, Berbecul și-a adjudecat, cu timpul, spațiul acvatic. Domeniul lui este marea primordială în mișcare genezică; se arată totdeauna disponibil s-o înfrunte cînd se anunță momentul insurecțional. O face în favoarea omului, mai precis a ciobanului (păstorului „ne-mioritic”), în ipostaza
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în limbaj mitic, de aceeași statură eroică. În colindele cu tematică marină și păstorească, de tipul celor care interesează aici, ciobanul declanșează ostilitățile cu marea. El se întrece în cuvinte și în laude, pentru că se simte sub ocrotirea celor doi (berbeci năzdrăvani de data asta), care-i sar în ajutor la consemnul știut. Iată un text integral și tipic pentru conflictul dintre păstorul „ne-mioritic” și adversarii săi arhetipali, marea în cazul de față: Dalbuț păcurariu, Mirelui tinerelul! Mi s-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scoate Eu m-oi mînia Șî m-oi tulbura, Oi ți-oi d-îneca. D-albuș păcurari Din gură-i grăia: - Ce mi di-acolea Că ti-oi mînia Șî te-i tulbura? Că eu că mi-și d-am Doi berbeci d-oceș, În coarne s-or trozni, Mi-ț-or zdrîncăni, În fluiere li-oi zîce Și oile s-or strănge, Șî eu li-o purcede P-un picior de munte, La stîna bătrînă, D-înde iarba-mi crește, Jos îmi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Șî eu li-o purcede P-un picior de munte, La stîna bătrînă, D-înde iarba-mi crește, Jos îmi putrezește, Șî ti-oi veselește!. Într-o variantă, Dunărea este aceea care se mînie pe ciobanul orgolios și mîndru de berbecii lui năzdrăvani: - Dalb di-un păcurar, Nu țî-i țîie frică Că iău ț-oi neca Fruntea oilor, Cam pă jumătate, Cam p-a treia parte? Dalb di-un păcurar Din gură-mi grăia: -Nu mi mie frică, Că iău că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]