8,498 matches
-
ale naturii" ce nu trebuie luate ad litteram. Și pentru oamenii de știință este util să știe că, dintr-un punct de vedere istoric, nu se poate demonstra că în Biblie sunt violate legile naturii. De ce? Deoarece oamenii, în vremurile Bibliei, nu erau deloc interesați de legile naturii. Nu le cunoșteau. Nu se gândea în termeni științifici și, prin urmare, relatările miracolelor nu erau interpretate ca o violare a legilor naturii. Pentru oamenii din vremurile Bibliei erau pur și simplu "semne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
De ce? Deoarece oamenii, în vremurile Bibliei, nu erau deloc interesați de legile naturii. Nu le cunoșteau. Nu se gândea în termeni științifici și, prin urmare, relatările miracolelor nu erau interpretate ca o violare a legilor naturii. Pentru oamenii din vremurile Bibliei erau pur și simplu "semne" prin intermediul cărora Dumnezeu își manifesta prezența sa în lume: "fapte ale puterii divine". Relatările miracolelor vor să anunțe și să confirme cuvântul lui Dumnezeu, să întărească credința în el. Nicăieri în Biblie nu se cere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
oamenii din vremurile Bibliei erau pur și simplu "semne" prin intermediul cărora Dumnezeu își manifesta prezența sa în lume: "fapte ale puterii divine". Relatările miracolelor vor să anunțe și să confirme cuvântul lui Dumnezeu, să întărească credința în el. Nicăieri în Biblie nu se cere credință în miracole, credința că miracolele s-au întâmplat sau că anumite evenimente pot fi definite ca miracole. Mai degrabă se așteaptă o credință în faptul că Dumnezeu acționează în istorie. În acest sens, în calitate de cititor iluminat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se cere credință în miracole, credința că miracolele s-au întâmplat sau că anumite evenimente pot fi definite ca miracole. Mai degrabă se așteaptă o credință în faptul că Dumnezeu acționează în istorie. În acest sens, în calitate de cititor iluminat al Bibliei care nu ia ad litteram miracolele, dar este în măsură să le descifreze, trebuie să pun accentul la locul potrivit: nu este foarte important cutremuratul Muntelui Sinai, ci mesajul legământului cu Dumnezeu și al poruncilor pe care Moise le primește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
le primește în acel moment. Nu sunt fundamentale plăgile Egiptului, ci mărturia lui Dumnezeu care demonstrează puterea sa salvifică. Nu este semnificativă trecerea prin mijlocul Mării Roșii, ci mesajul lui Dumnezeu ca poporul să îl cunoască precum Dumnezeul eliberării. În Biblie, în mod diferit de vindecările miraculoase istorice, așa-zisele "miracole ale naturii" sunt metafore și, precum în poezie, la fel și aceste metafore nu vor să dezechilibreze legile naturii. Dar cum să înțelegem atunci întrebarea este inevitabilă acele relatări biblice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aminti faptul că generația noastră este prima în măsură să dezlănțuie o reacție atomică capabilă să distrugă omenirea în foarte scurt timp. Nu mă mir că în lumina acestor progrese catastrofice, în special creștinii care susțin o interpretare fundamentalistă a Bibliei caută să intimideze lumea cu viziunile apocaliptice cele mai înspăimântătoare ale Noului Testament (de exemplu Mt., 24, 6-8.29). În America ultimelor decenii, literatura apocaliptică creștină a explodat, înlocuind romanele science-fiction, marcate de optimismul tehnologic, influențând astfel chiar și politica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
face să sperăm, dar să ne și temem. Au valoare ca mărturie de credință în desăvârșirea lucrării lui Dumnezeu în creația sa. Ceea ce înseamnă că la sfârșitul istoriei lumii și a vieții mele, nu este nimicul, ci Dumnezeu. Conform mesajului Bibliei, istoria vieții, a omului, este îndreptată către acel ultim scop al scopurilor pe care noi îl numim Dumnezeu, un Dumnezeu împlinire a creației. Noi nu încetăm să existăm nici ca ființe individuale în clipa morții, nici ca gen uman în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
După ce am depășit, pe parcursul urcării noastre spirituale, zidul abrupt ce ne conduce spre transcendent, constatăm că există mai multe căi pentru a ajunge în vârf. Multitudinea popoarelor și a culturilor apare în mod clar încă de la începutul primei cărți a Bibliei ebraice. După relatarea potopului, descendența fiilor lui Noe este enumerată "după generațiile lor, în popoarele lor" (Gen., 10, 11). În Noul Testament relatarea Rusaliilor din Faptele Apostolilor (cap. 2) dă un răspuns confuziei limbilor: sunt enumerate diferite popoare și limbile lor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și perfecționatorul lumii și istoriei. Asemenea evreilor, noi, creștinii, în timpul serviciului liturgic folosim multe elemente (Psalmi), realizăm multe lucruri fundamentale (rugăciuni, lecturi) și avem momente cu un conținut religios ce derivă din iudaism. Asemenea evreilor, noi creștinii acceptăm Sfintele Scripturi, Biblia ebraică, Tanàkh, parte a Vechiului Testament, care constituie documentul credinței comune, dar și al numeroaselor valori și structuri ale gândirii comune. Asemenea evreilor, noi creștinii respectăm etica dreptății, sincerității și disponibilității, pe baza iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui... În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cele din urmă, înaltelor ierarhii ale Bisericii (nu doar cea romano-catolică) care au neglijat, iar uneori chiar au împiedicat, necesitatea clarificării. Doctrina oficială a Bisericii, enciclicile, catehismele, scrisorile pastorale și predicile au ascuns foarte adesea "poporului" rezultatele analizei istorico-critice a Bibliei, lăsându-l în obscuritate, de exemplu, cu privire la originea Evangheliilor și a diferitelor genuri de relatări biblice. Chiar și în prezent, mulți nu au cunoștințele de bază de altfel disponibile tuturor despre mesajul și tradiția creștină. Astfel au fost lăsate la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
importante: Isus este reprezentantul lui Dumnezeu și, dacă se interpretează corect tradiția lui Israel, poate fi numit chiar fiu: "Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut" (Ps., 2, 7; Fap., 13, 33). Trebuie înțeles după cum este enunțat în Biblie (pentru ziua întronizării regelui); Dumnezeu "naște" pe regele lui Israel. Astfel, modelul islamic ar putea fi interpretat chiar ca o corectare a paradigmei dogmatizării elenistice a lui Cristos. Coranul trimite de fapt la modelul originar iudeo-creștin, precum am arătat recent
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar putea face totul rămânând complet detașat și indiferent. Pe de altă parte însă, puterea lui Dumnezeu nu poate fi pur și simplu înlocuită cu impotența, iar înțelepciunea sa cu incapacitatea. Altfel nu ar mai fi deloc acel Dumnezeu al Bibliei. Astfel rămân convins că prin aceste speculații admirabile nu se poate depăși o monstruozitate precum Auschwitz-ul, dar nici zecile de mii de morți al unui tsunami sau cutremur. Pe bună dreptate musulmanii, chiar mai preocupați de transcendența lui Dumnezeu, nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un sens foarte speculativ, plecând de la istoria suferinței divine ce se consumă în dialectica dintre Dumnezeu și Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu, în interiorul Sfintei Treimi (a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt). Toate acestea, desigur, fără nici o referință la Biblia ebraică sau la Noul Testament. Unui cititor atent al Bibliei îi va fi greu să înțeleagă speculațiile al căror obiect este un Dumnezeu decăzut. Karl Barth mi-a spus odată: "De ce ar trebui să mă simt mai bine eu dacă și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ce se consumă în dialectica dintre Dumnezeu și Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu, în interiorul Sfintei Treimi (a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt). Toate acestea, desigur, fără nici o referință la Biblia ebraică sau la Noul Testament. Unui cititor atent al Bibliei îi va fi greu să înțeleagă speculațiile al căror obiect este un Dumnezeu decăzut. Karl Barth mi-a spus odată: "De ce ar trebui să mă simt mai bine eu dacă și Dumnezeu suferă?". Conform Noului Testament, omul Isus, Fiul lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu, atunci și păcatele omului (de exemplu crimele naziștilor) ar trebui, într-un anumit fel, să devină păcatele lui Dumnezeu. Un "Dumnezeu crucificat" deci? Nu pot fi de acord cu această teză a teologilor creștini. Prefer să urmez Noul Testament și Biblia ebraică, nu speculațiile gnostico-cabalistice. Pe crucea lui Isus Cristos nu a fost crucificat direct Dumnezeu: nu Dumnezeu, ho théos, care în Noul Testament este totdeauna Tatăl, Deus pater omnipotens. Altfel cum ar fi putut Isus Cristos, abandonat de Tatăl pe cruce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cer explicații despre comportamentul lor practic, evreii și creștinii fac trimitere la tradițiile lor, care sunt diferite, dar în raport una cu cealaltă. În suferința extremă evreii, dar și creștinii au în fața ochilor figura lui Iov din relatările didascalice ale Bibliei din secolul V până în secolul II a.C. Acest om care pierde fără a avea nici o vină averea, familia, sănătatea devine un cerșetor infectat de lepră, îl acuză pe Dumnezeu și refuză toate argumentele ce-l justifică pe Dumnezeu aduse de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și iubirea pentru ceilalți oameni într-o unitate indisolubilă. Iubirea pentru oameni devine criteriul devoțiunii și al comportamentului plăcut Domnului. Isus rezumă toate poruncile în acest dublu precept al iubirii față de Dumnezeu și oameni, ce avea o poziție centrală în Biblia ebraică. Prin asta nu înțelege acel "Îmbrățișați-vă, mulțimi! Acest sărut să ajungă în lumea întreagă" din Odă bucuriei de Schiller și Beethoven, ci mai curând iubirea pentru "aproapele". Iar ca indice de măsurare a acestei iubirii îl stabilește pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
transformat"145. Privind la modul general întreg studiul arhimandritului se poate considera că acest fragment este unul dintre cele mai relevante și bine argumentate dintre toate: alegea să explice și să contracareze, întemeiat, poate cel mai puternic argument extras din Biblie pe care s-a bazat și se bazează retorica anticremaționistă ortodoxă. Astfel, așezarea acestui citat într-un context mai larg, explicat de către un membru al Bisericii Ortodoxe Române (deși la acel moment exclus din rândurile sale) constituie una dintre cele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acel moment exclus din rândurile sale) constituie una dintre cele mai relevante pagini de argumentație cremaționistă din România. Șerboianu mai arăta că acel citat, interpretat în sens anti cremațiune, dovedea și o strictă viziune subiectivă, întrucât și alte citate din Biblie puteau fi forțate în sens negativ, pentru a se obține concluzii total eronate (Capitolul X v. 4 și Cap. XIV v. 1 din Psalmi). Apoi el nota că evreii au întrebuințat atât înhumarea, cât și cremațiunea, deși, temporal vorbind, prima
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
societate și reprezentată prin persoane omenești, de multe ori a fost supusă unor erori vremelnice. Așa de pildă, într-o țară oarecare, acum câteva decenii, când se născociseră narcoticele, biserica creștină din țara aceia prin reprezentanții săi, ce stau cu Biblia în mână căutau să demonstreze savanților, că femeia gravidă nu trebuie narcotizată, ci să nască-n în dureri, așa cum a fost blestemată de Dumnezeu, din pricina căderii în păcat a celor dintâi strămoși. Natural că savanții au interpretat mai bine Biblia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Biblia în mână căutau să demonstreze savanților, că femeia gravidă nu trebuie narcotizată, ci să nască-n în dureri, așa cum a fost blestemată de Dumnezeu, din pricina căderii în păcat a celor dintâi strămoși. Natural că savanții au interpretat mai bine Biblia și ceva mai târziu biserica a fost de acord cu ei. În țara noastră, nu mai departe, am avut victime și martiri pentru introducerea pălăriei în locul potcapetului grecesc; pentru cântarea în cor a femeii; pentru introducerea luminei electrice în biserică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
inconștient, ignorant sau rău voitor, ar vrea să fie pe placul celor ce nu cred în Dumnezeu sau să abată pe credincioși la necredință, nu are decât să trunchieze versetele acestea și să spună oamenilor, arătându-le chiar cuvintele din Biblie: "Iată însăși Biblia scris că " Nu pedepsește Domnul" și că "nu este Dumnezeu": ori, acestea cu adevărat sunt scrise acolo, dar ele sunt în legătură cu omul "cel rău" și cu "nebunul". Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rău voitor, ar vrea să fie pe placul celor ce nu cred în Dumnezeu sau să abată pe credincioși la necredință, nu are decât să trunchieze versetele acestea și să spună oamenilor, arătându-le chiar cuvintele din Biblie: "Iată însăși Biblia scris că " Nu pedepsește Domnul" și că "nu este Dumnezeu": ori, acestea cu adevărat sunt scrise acolo, dar ele sunt în legătură cu omul "cel rău" și cu "nebunul". Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
chiar cuvintele din Biblie: "Iată însăși Biblia scris că " Nu pedepsește Domnul" și că "nu este Dumnezeu": ori, acestea cu adevărat sunt scrise acolo, dar ele sunt în legătură cu omul "cel rău" și cu "nebunul". Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată, în Cap. XV v. 15 din Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat în mormântul lui, cu părinții lui etc...". Aceasta nu înseamnează însă, că Dumnezeu arată expres, felul de nimicire al corpului omenesc, căci tot în Biblie citim, că se întrebuința și cremațiunea. Așa, de exemplu, în Cap. XXXI, din I. Samuel . v. 11-13, citim cele ce urmează: Când au auzit locuitorii Iabeșului din Gallad ce au făcut Filistenii lui Saul, toți vitejii s-au sculat, au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]