7,814 matches
-
anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile carliste care vizau exclusiv presa vremii apar unui ochi obiectivat ca niște biete și naive exerciții de conservare a imaginii publice. Cum, în plus, această înăsprire survine pe fondul proclamării oficiale a stării de asediu (asupra căreia autorul insistă îndelung) și a netei instituiri a dictaturii lui Carol al II-lea, faptul pare
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește purtat din targă în targă prin culoarele reci, cenușii ale unor spitale în care zumzâie suferințe
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește purtat din targă în targă prin culoarele reci, cenușii ale unor spitale în care zumzâie suferințe, durere, omenet disperat și neputincios... Suntem în vremuri normale, e pace, avem imagerie medicală, tehnologie digitală, dar "zidurile" nevăzute
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
amândouă Auguste, s-au năpustit în căruța unui franzelar, mi se pare de lux. Iar acum gazetele aduc știrea că Ai mai făcut o vitejie, călcând în picioarele Tale Auguste, un șofer, pe nume Ion Damian. Gurile rele spun că bietul șofeur a primit mai multe lovituri de picioare decât ar fi trebuit și decât ar fi meritat, fiindcă Măria Ta L-ai fi confundat, după nume, cu mine. Nu, Alteță, n-am fost eu. Dealtminteri, am credința că memoria Ta
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între tentația înaltă a Paradisului și chemarea grea, profundă, a păcatului. În această ecuație simplă, Paradisul este fiorul creativității, iar păcatul o biată consecință a neputinței.
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
cu statutul oricărui muzeu de rang național, i-ar îndreptăți să fie priviți cu mai mult respect și onorați cum se cuvine. Nu se întâmplă așa, pentru că, la noi, oriunde te-ai afla (excepțiile întăresc regula), cultura e tratată ca biata Cenușăreasă. Un adevăr banal, privit ca o fatalitate. În altă ordine de idei, o remarcă preluată de la o muzeografă: investitorii veniți în cetatea Sighișoarei - salutări binemeritate! - nu vor decât să câștige rapid banii investiți, ignorând tradițiile săsești, inclusiv, în materie
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
spectacol, jucat impecabil de Tudor Tăbăcaru-Moșu' și Cezar Antal-Cucoșu', cu gesturi mici, cu un du-te vino fin de priviri, de subînțelesuri, de sensuri ce se rostogolesc unele după altele este acel taifas bărbătesc dintre cei doi. Șueta masculină. Încurcătura bietului moș. Absurdul situației însăși. Scărpinarea pe după ceafă. Negocierea. Inițial, pașnică. Precipitarea acțiunii și părăsirea dialogului. Sînt secvențe de film, care, prin succesiunea lor, prin accelerarea ritmului nasc, într-un timp foarte scurt, alte zeci de povești. Paranteze, drumuri lăturalnice, capete
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
în presă. Paradoxal, și una, și cealaltă se dovedesc mai degrabă anistorice. Sau, atenuând, paralele cu istoria, iar nu încapsulate în aceasta. Altminteri noutățile anilor 68-69, de care e plină această Supraviețuirile 6 ne-ar fi apărut, acum, ca niște biete relicve istorice și nu ca niște știri în sensul tare al termenului. Și lucrurile nu se opresc aici. Dincolo de o complexă antologie a informației care pare să i se adreseze direct autorului, din toate tiparnițele lumii, Radu Cosașu realizează, prin
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
trăim, nu credem în nimic, nu avem pic de onoare și compasiune. Am văzut cu ochii mei cel puțin două cazuri de oameni morți pe un bulevard faimos al Capitalei, doborâți de caniculă, și alți oameni, la fel de români ca și bietele victime, trecând nepăsători pe lângă ei. E o dezinvoltură care ne-a făcut să acceptăm să fim batjocoriți decenii în șir de-o bandă de analfabeți plini de cruzime, care-și spuneau comuniști. Și tot ea ne face astăzi să avem
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
dintre unitate și diversitate se amplifică. Sarcastic în ceea ce-i privește pe comentatorii comozi, vorbind la nesfârșit despre parnasianismul și statuarul lui Doinaș, criticul studiază cu atenție "explozia primei sinteze". Ochiul integrator își pierde puterea de organizare și devine o biată privire derutată, cvasidementă. Obiectele o iau razna, lumea devine (începe să pară) aleatorie, cu "componente punctiforme funcționând stihial". O coexistență discontinuă a elementelor, precum în colajele avangardiștilor. Vedem așadar o cu totul altă fațetă a liricii lui Ștefan Aug. Doinaș
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau numai criogenizarea) simbolurilor comuniste a reactivat memoria de grup și disponibilitatea spațiului public, ceea ce a făcut ca, imediat după 1990, fie să se reinstaleze vechile monumente, cazul
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă e foar-te ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
curca-n (!) lemne", forum ziua.ro; " Poliția Română se repede ca curca-n vreascuri", beta.agora.ro). Scenariul "curcii captive" pare susținut și de alte variante de formulare: "stai ca curca-n lemne" (prosti.ro), "după un tratament cosmetic complet, bietul motan stă ca curca-n lemne... juri că meditează" (roportal.ro); "ai grijă să nu mori ca curca în gard" (sport.ro). Instabilitatea imaginii poate fi dovedită și invers, prin formulele care se depărtează de orice scenariu narativ și par
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
nu-și dea seama de oribila lor eroare, de sălbateca lor eroare?". Deși scrisese cu o bună intuiție, la 22 iunie 1941, data intrării României în război: " Iată lupul sovietic silit să joace rolul mielului inocent. Parcă ar fi o biată Belgia oarecare", să admitem că apare legitimă, din punctul său de vedere particular, bucuria lui Sebastian la intrarea trupelor sovietice în București: "Nu pot lua prea în tragic toate incidentele sau accidentele. Mi se par normale. Chiar juste". Este explicabil
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Cristian Teodorescu Duminică, 26 august. O persoană din județul Călărași cîștigă, cu o variantă simplă, potul cel mare la Loteria Română. Ce sughițuri pe bietul cîștigător. Cred că o țară întreagă și o parte dintre vecinii noștri din Bulgaria, Ungaria și Republica Moldova s-au strîmbat văzînd că uriașul premiu se duce în buzunarul cuiva, după nu știu cîte săptămîni de așteptare. Fiindcă, vorba cuiva, nimic
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
spre Luminița, despre care aveam, până acum, numai dezagreabile amănunte fizice (hirsută, se epilează cam rar, lucru pe care autorul ni-l reamintește cam des). Acestea pălesc însă în raport cu dereglările nervoase ale personajului, tot mai variate. La un moment dat, biata fată are un adevărat repertoar de fobii ("de spații deschise, de spații prea strâmte, de lume multă, de înălțime, dar și de subsoluri, de scări, de lifturi, de stradă, de trotuar, de poduri, de autobuze, de tramvaie, de metrou etc.
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe, dar, mai ales, sculptorul. Pentru că mai mult decît în plan funcțional și administrativ, în înfățișările lui nemijlocite, Orașul trăiește într-un complicat sistem de codificații și sub o densă anvelopă simbolică. Apariția artei de
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
în maniera lui, așa zicând, de fapt degradând-o și trivializând-o. Faptul i se întâmplă, post mortem, lui Octavian Paler, scriitorul atât de exigent cu sine, riguros până la manie cu tot ce da la publicare, nedormind noaptea dacă o biată greșeală de tipar ar fi scăpat într-un text al său. Că sunt abuzive, că sunt ilegale, mai ales, asemenea revoltătoare "atribuiri" nu poate fi îndoială. Dar cui să reclami infracțiunea când cel care o comite este "poliția în persoană
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
criticul clujean, știind că eram aici spre a lucra... spre a munci..., făcuse un haz nespus de potriveală... și ce se amuzase pe chestia asta... Dar nu-i pomenisem nimic de Sgarbura; că eu scriam pe malul Sgarburei, al acestui biet, discret pârâiaș... * Pe vremuri, un funicular trecea peste valea Sgarburei chiar deasupra străzii Muncii, din pădure, jos către uzina Costinescu, ceva mai jos de gară, ridicată în dreapta căii ferate ce duce spre Ardeal. Numele industriașului s-a dus; deși era
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
iubită și răsfățată cum era de toți părinții elevilor, indiferent de poziția lor socială, el, soțul, ar mai fi zăcut ani buni după gratii și n-ar fi ajuns să fie grațiat, repus în drepturi etc., etc. ...Ai și tu, biată naivă, amintiri, tristeți, amărăciuni, bucurii ocazionale, pe care îți făceai iluzia că le-ai putea împărtăși, dar în cortina de cuvinte densă, impermeabilă, de beton armat a celuilalt nu apare nici un gol, nici o breșă prin care s-ar putea strecura
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
uitându-se îndărăt) sau Iov. Probabil că cel mai însemnat reproș care i se poate aduce lui Liviu Cangeopol este melodrama îngroșata nepermis de mult. În momentul în care cititorul nu are de ales decât să verse o lacrima pentru bietele personaje chinuite de o soartă pe care nu o înțeleg, avem de-a face cu o carenta narativa gravă. Lipsa alternativei de lectură și apăsarea insistența a pedalei lacrimogene sunt defecte care nu pot fi trecute cu vederea. Tot la
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
vină mai întîi cineva a cărui biografie să dovedească că un mesaj e cuvîntul lui Dumnezeu pentru ca semenii să înceapă să-l privească ca atare. Asta înseamnă că elementul care hrănește spiritul unei religii nu stă în litera mesajului divin, biată încropire căznită a unor ființe care, în ciuda statutului lor de profeți, rămîn niște făpturi croite din aceeași plămadă umană, ci în modul în care viața profeților a servit drept exemplu de sugestie pentru contemporanii lor. Cu alte cuvinte, dacă există
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
cutreierat de-a lungul vieții: ... "tocmai târziu de tot, pe viziunea acelui țărm al Dobrogei, pe care-l cunoaștem așa de puțin și care nu se cuprinde numai în iluzia de argint a Balcicului și în pitorescul tătaro-turcesc al unei biete rase pe care astăzi o ia vântul, am ajuns să prețuiesc, firește nu năvala de trivialitate și de dezmăț a stațiunilor balneare, urâta icoană a lipsei de pudoare în timpurile noastre, ci, în singurătatea de la Mangalia, frumusețea serilor care isprăvesc
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
soare. Deodată începu să plouă și fulgere ieșeau din cer. Parcă toată natura era supărată de fapta rea a pisicii. După o săptămână de ploaie soarele, ieși de după nori și frumosul curcubeu își revărsă culorile peste oraș. Copacul în care bieții puișori muriră era acum plin de omizi. Nu mai erau păsărelele care să le mănânce. Copacul, care era odată plin de fructe roșii și coapte, acum nu mai rodea. Familia din căsuță se uita cu tristețe la copacul care atâta
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
rugať, ce e subtitlul unui Psalm, anume 101 - pe care început-am să-l versific în scopuri exorcizatorii." Motorul tensiunii interioare, iată, e pornit. Iar buna și îndelungata lui funcționare o asigură tehnica ireproșabilă a poetului. Să citim: "Aceasta-i biata-mi rugăciune,/ dă-i ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ți auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]