2,247 matches
-
din demolări. Moștenise de la părinți o dărăpănătură. După întoarcerea din armată și-a propus două lucruri: să se căsătorească cu frumoasa fată a vecinilor, ajunsă la vârsta măritișului, și să își construiască o casă ca lumea. S-a chinuit mult bietul de el, că bani n-avea, dar a avut noroc în schimb, că tocmai s-a demolat poșta veche și de acolo s-a ales cu o mulțime de materiale utilizabile. Când casa a fost aproape gata, netencuită încă pe
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
Acasa > Literatura > Copii > LUPUL NEAJUTORAT Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Lupul s-a îmbolnăvit, Era singur, chinuit, Stătea, bietul, leșinat, Că de mult n-a prea mâncat. Vulpea-n cale îi apare, O-ntreabă ce merinde are. Ea multă hrană-a adunat, Dar, totuși, azi l-a refuzat: „- Nu pot să-ți dau, fiindcă știi, Acasă am și eu
LUPUL NEAJUTORAT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375403_a_376732]
-
sară în picioare. Viermele uriaș se târa de-a lungul trunchiului, căutând un alt pom în care să intre. - Bună ziua, salută fata politicoasă, nu te supăra, dar nu e frumos să distrugi pomii! - Mi-e-he foa-ha-me-he! To-ho-t ti-hi-mpu-hu-l mi-e-he foa-ha-me-he! - Of, bietul de tine! Dacă te duc într-un loc plin de verdeață, îmi promiți că nu mai ataci pomii? - Ba-ha, bi-hi-ne-he că-hă nu-hu! - Uite, mai trebuie să stau două zile aici, dar apoi promit să te duc într-o pădure plină
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
și s-a târât până aici! îi explic. Suntem prieteni. Brancardierii îl saltă pe targă și se retrg cu medicul în frunte. Încui ușa după ei, cum mă învățase Thomson, înțelegînd, în sfârșit, unde poate duce lipsa de prevedere. Sigur bietul Voquin fusese văzut discutând cu mine, altfel n-ar fi pățit așa ceva. Probabil avea legătură cu Ortiz sau cu Zimmer. Curând vor ajunge și la mine, dacă nu ajung, mai întâi, eu la ei. Telefonul zgârie liniștea din cabină, mă
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
să se întâmple”: Întors la Chicago, Bateman o înștiințează pe Isabela în legătură cu eșecul vizitei din Tahiti, aceasta își scoate inelul de logodnică de pe deget, el o cere în căsătorie și ea acceptă cu un ultim oftat cât o întreagă filosofie: „Bietul Eduard!” *** N.B. La drept vorbind, „decăderea” lui Eduard este transfigurare, vasăzică renaștere sprituală, iar prin aceasta înălțare. Da, căci cu convingeri de felul: „Spune-i (Isabelei, nota mea, G.P.) că sunt nu numai sărac, dar și mulțumit cu sărăcia”, el
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]
-
ajuns, mă? Dați-i, mă, telefon! Să vină...și ea...mă...” Când a văzut-o pe fiică-sa singură, a izbucnit în lacrimi : -Și Flo...ri...cica? -Nu puteam s-o aduc, tăticule! Încearcă să înțelegi! Ce să mai înțeleagă bietul muribund, când numai această dorință îi mai ținea sufletul agățat de trup? -Să-i spu...neți...că...am plecat...la...îngeri... Așa a plecat bunicul Acolo... Neîmpăcat că nu a mai văzut-o pe Floricica. *** Referință Bibliografică: FLORICICA MAMEI-1 / Năstase Marin
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
căpitanului Ahav purtau pe umeri niște ciocane de lemn și ajunși la baza crucilor așteptară cu toții încruntați, în tăcere, pentru ca soldații romani înarmați și ei cu ciocane de fier să sfărâme picioarele primului tâlhar, apoi ale celui de-al doilea. Bieții condamnați, care încă mai trăiau se zbătură pe crucile lor și își dădură duhul după scurt timp, gemând de durere. O parte din privitori își feriră privirile, ori își acoperiră fețele cu mânecile veșmintelor lor. Doar soldații priveau impasibili ceea ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
pe toți care au venit la el. Nepriceputul de mine! Să mă fi dus și eu să-l fi căutat cum au făcut și alții de-ai noștri! Dar acum, chiar mort fiind acesta, iată că m-a vindecat pe bietul de mine, eu lovindu-l cu lancea, el dându-mi tămăduire! Este deci un om sfânt, cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu! -Ce vrei să ne spui Gaius prin acest ,,este”?! Cumva că acesta pe care noi acum îl vedem aici
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
fiindcă asta le va aduce osânda veșnică. Destul de haios tipul! Dar după ce a fost ascultat, așa ca un divertisment între două mese copioase, toată lumea s-a săturat de mofturile lui și, ca să ne exprimăm elegant, a fost flituit de peste tot. Bietul de el a intrat în depresie și, normal, a tratat această suferință la fel cu toți ceilalți. Peste două-trei luni era dolofan și privea înlăcrimat de fericire către portretele celor despre care am mai vorbit. Înconjurat de butoaie cu tot
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
expresia fidelă a sângelui sfânt. *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori nu-și mai putea controla tremuratul genunchilor. Aripile negre fâlfâiau amenințător iar vocea șefului avea răceala spațiului interplanetar. - Bă! Una v-am spus și praful s-a ales! Îl pierdurăm și pe bietul Azazel! Și doar era băiat bun! Dar a dat de tâmpiții ăia și și-a pierdut mințile! Acu-i boschetar! Avem de-a face cu o situație toxică și infecțioasă! Trimitem un comando să rezolve definitiv toată situația fiindcă la
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
de frică să nu împrăștie visul. Făcu un calcul rapid și constată că din reducerea pe care o obținea putea să-și permită și două beri. Prin urmare, putea fi o seară de un dezmăț absolut. - Pompei, strigă puțin răgușit bietul de el, deoarece auzise de acest loc la o emisiune de cultură popularizată, într-o dimineață, în urmă cu câteva zile pe când se pregătea să intre în baie. - O alegere perfectă, îl asigură Herman. Și cam cât doriți să rămâneți
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
o zi calul își mână Și, pornit la vânătoare, Se-ntâlnește cu o zână. Și-a mai fost și zmeul care A găsit pe-un verde plaur După-o lungă căutare Un inel drăguț de aur. Dacă nu găsea inelul, Bietul, n-avea cum să știe, Locuia și azi castelul, Dar așa a fost să fie. Dragi copii, în încheiere Vă mai zic: lupta-ntâmplată, Domnul de nu-mi da putere, N-ați fi-aflat-o niciodată. Ați avut noroc cu mine C-am
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
pleacă...multe sunt măritate. Își părăsesc bărbații, fă, țațo. Nu mult, așa...fo zece-cinșpe zile și, când le gonește Călin, se întorc spăsite la bărbați. Chit că mănâncă o bătaie zdravănă. Dacă rămân borțoase, copilul ajunge-n curtea încornoratului, iar bietul Călin rămâne singur cuc. Și vremea trece...trece... Să nu-i plângi de milă, țațo? Să nu-i plângi de milă? Așa îl plângeau femeile pe Călin, așa veneau și plecau de la el. Iar bărbații?.. Îi cam luaseră frica. Mai
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
a lipsit sigur ofensa sfruntătoare, injuria și retorica acuzei defăimătoare. Mai curând o „descărcare” a nervilor prea îndelung agasați și pritociți de interdicții și abrutizări nemeritate, pe care școala și apostolii ei prin directivele „su(s)pușilor” zilei le pregăteau bieților „su(b)puși!”... Carevasăzică, acest incident aparent minor a îmbrăcat la mine haina unei insensibilități (pentru a mă exprima totuși eufemistic!) și unei burzuluieli care mi-a tulburat atâta amar de vreme bunul simț, menținându-mă într-o indiferență și
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
tinere și grațioase, au corp frumos, ca și al nostru, doar ca inima lor vibrează la o frecvență de zece ori mai mare decât a noastră... Da, doamnă, iar noi abia acum învățam Salutul yoghin al Soarelui - Surya Namaskara! Iar bietul nostru Dayan, așa cum vă spuneam, stătea acolo singur, în Ogdoadă, pe masa de operație, redacta manuscrisul acela secret și plângea... plângea precum Făt-Frumos cu ochii în lacrimi și în jurul lui o grămadă de microbiologi și neurochirurgi, care-l operau la
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
trebuia ca la primăvară să-l ducă pe locul din Țarină, unde era un pământ argilos, iar pe alocuri nisipos, că orice ai fi pus pe el nu se făcea nimic. În anii secetoși vedeai cu ochii cum se uscau bieții porumbi și lăsau capetele în jos, implorând cerul să cadă câțiva stropi de ploaie. După ce-au terminat treaba, au ieșit în curte împleticindu-se și unul și altul, iar Vruța începuse să urle a pustiu. - Taci!... cățea afurisită, s-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
crește multora averea. aroganți cu școală, pe diplome furate, se înalță-n titluri, adulând puterea, corijenți în viață, plini de masterate. în zilele din urmă, ale-acestui veac, mai cade câte-un înger, răzvrătit din cer și intră tot în casa bietului sărac, căci gardul, la bogat, e 'nalt și e din fier! și-n curte, cât vițeii, în haită, lătră câinii, că tot o țin stăpânii pe Coasta de Azur; deși-s români de-ai noștri, îs frați doar cu... străinii
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
în argoul fumătoarelor, era BT. În anii studenției mele, BT-ul era o marcă de țigări bulgărească foarte căutată și "fumată", fumatul fiind liber pretutindeni în UVT. Fetele de la Filo o fumau cu mult drag, căci pentru ele BT însemna... "Bietul Tohă". Această poreclă i se trăgea de la o întâmplare intrată în arhiva de folclor universitar. Multă vreme porțile Universității din Timișoara erau doar cadre metalice, fiindcă sticla comunistă... lipsea, ca multe alte produse necesare românilor. Tohăneanu, care circula mereu în
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
a deschide un cadru metalic, ci intra direct prin cadru. Surpriză! Într-o noapte s-au montat geamurile. Așa că Tohă, atletic, în forță, a trecut... prin sticlă. S-a tăiat îngrozitor, a sângerat, a fost chemată salvarea... Nu doar porecla "Bietul Tohă" a urmat acestei întâmplări, ci și inscripționarea geamurilor. Pentru filologi, istorica inscripție UT se citea, pe silabe, cu aliterație și ritm interior: Ui-tă-te, "TOHĂ"-nea-nu-le!!! Vă pot da și alte exemple care să justifice această poreclă. Într-un an
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
nu eu un articol, până nu citeam câteva fraze. Nu semnam cu numele meu decât editorialul. Am făcut o campanie electorală cu două săptămânale și ediții speciale... la foarte puține mâini. L-am luat în echipă și pe Profesorul Oancă, bietul, care combătea aprig și - cred că singurul - cu convingere. Semna și el pe bune, dar și cu pseudonime. Știu că la un moment dat m-a sunat revoltat că apărea sub semnătura lui un articol de toată jena, scris de
PENTRU TINE, DANI! de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347300_a_348629]
-
de foc pentru autor este cea legată de sacrificarea porcului în ogradă. Onoarea de a gusta nu doar odată ci chiar de două ori din urechea porcului Grigore, cu care apucase de fapt să se împrietenească înainte, îi e fatală bietului William. Nu reușește să înghită șoriciul, lăcrimând ca un copil care refuză convertirea la canibalism, sub privirile amuzate ale maramureșenilor contrariați. Sunt multe pasajele de acest gen, care fac deliciul cititorului, răspândite generos pe tot parcursul volumului de 300 de
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
verzi-gălbui de hublou, părând că se saltă ca să mai arunce câte-o privire în înghesuiala din interior. Peste ani, citind despre pățania lui Gepetto și mult mai târziu despre Iona, i-a fost ușor să înțeleagă cum se puteau simți bieții de ei în întunecimea și strâmtoarea unui pântec de balenă. Dar atunci, atunci a simțit ce înseamnă să-ți fie frică, să nu ai nicio ieșire din situație și să nu ai pe nimeni căruia să-i poți împărtăși temerile
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
în schimb din ce în ce mai scumpi. De la dugheana cu artizanat în lemn, până la pescăria unde puteai să găsești dacă erai norocos, afumătură, sărătură, nelipsitul pește oceanic de care erai sfătuit să nu faci abstracție la nici o masă și conserve de pește. De la bieții particulari, atâția câți mai supraviețuiseră, până la aprozarul unde cartodfii, fasolea, morcovii îi plăteai cu pământ cu tot și de unde după ora închiderii se aprovozionau și ei, spălând și curățind marfa în timpul nopții pentru a-i asigura cât de cât o
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
știi cu cât se vinde azi o căruță cu doi cai?” Eh, acuma vezi de ce nu era ea bună, dimineața lu' Mutu? Așa că l-am iertat săracul de cele două palme pe care mi le-a dat să se răcorească. Bietul Mutu, își plătea și el impozitul. Am plecat mai departe. Coadă la ouă care nu veniseră încă, lapte, greu să mai apuci fiindcă era pe terminate în timp ce pe sub tarabe și în jurul tomberoanelor mișunau șobolanii. La bufet se adusese bere și
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
a amenințat că îl bagă în pușcărie pentru furt din avutul obștesc, numai ce scoate bricheta și dă foc grâului. Spicele uscate zadă se aprind pălălaie, toată cotiga arde ca o torță și când ajunge căldura la măgar, o rupe bietul de el la fugă... - Care măgar? - Ala care trăgea cotiga. - Aoleu... măgarul! - Care măgar? - Ala care a aprins focul! Și au început oamenii de pe câmp să strige: Arde măgarul! Salvați măgarul! Și a alergat tata după măgar, a alergat și
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]