1,102 matches
-
joacă cea mai crudă festă din lume. Când Elizabeth și Georgie au plecat cu mașina lui, a observat că Martha se dusese în camera ei, ca să-și facă bagajele pentru excursia la Palm Springs. I-a lăsat în ușă un bilețel în care-și lua rămas-bun și o anunța că s-a dus la culcare. Apoi l-a întrebat într-o doară pe Emmett unde o duce Georgie pe „fata aia“. I-a răspuns că l-a auzit pe Georgie menționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o pedeapsă mult prea ușoară. Ar trebui spânzurați de știi tu ce. Aia da, pedeapsă! Vocea lui Madeleine se înăspri, imitând perfect accentul mexican: — O secure e mai buonă, nu? Polițistul are un partener. Rezolvă nește chestii pentru mine - nește bilețele pe care n-ar fi trebuit să le las unei fete nu tocmai co-mo-secade. Tipul îl bate pe tăticu’ meu vitreg și o taie în Mee-hii-co. Mă gândesc la o deghizare și cumpăr o rochias ieftina. Angajez un detectiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Știri, Reportaje, Editorial, Paginare... Pereții aveau aceeași culoare liliachie ca și cei de la recepție și erau la fel de goi. Nu existau nici un fel de pereți despărțitori, iar mesele de lucru ale jurnaliștilor se revărsau unele peste altele. Teancuri de hârtie, bilețele galbene și măzgălite se scurgeau de pe un birou pe următorul, ca Într-o avalanșă filmată cu Încetinitorul. Monitoarele computerelor licăreau sub lumina becurilor din tavan, iar posesorii lor, cocoșați deasupra tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
roman citindu-l!“), sigur că da, iată soluția; la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun „la sfârșitul ro”, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime, sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc etc. Jurnalul lui M. În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din Matei Basarab, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ca și acel pictor care se uită În oglindă când pictează Las Meninas, nu adaug nimic, nu sunt subiectiv, nu vreau să-mi aduc aminte de nimic În plus; eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime, tăieturi de ziar, vederi, fotografii, citate din cărți, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.). Jurnalul lui M. Scriu ca să pot să rezist. Singurătatea mă apasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
retrag mâna repede, spunându-i cu duritate: „Nu fi proastă!“. A Înțeles că a greșit dăruindu-mi prea mult. Atitudinea ei se schimbă, Își retrage feminitatea rănită de brutalitatea mea, devine la loc băiețoasă, seacă. Bravează defensiv. (azi) Primesc un bilețel de la ea, după ce ne-am despărțit, În ora de seminar: „Nu mă urî că te doresc; Încă ești unicul meu bărbat; nu pot să te las să pleci așa, fără să Încerc tot ceea ce omenește Îmi e posibil ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Vocea lectorială Ea nu a murit sau nu a murit de tot; el stă Închis Între patru pereți și citește tot ce este În legătură cu ea și el, o face să trăiască În jurnalul ei, În jurnalul lui, În notele și bilețelele altora, În tot ce a existat În atingere cu ființa ei. O recompune cu tot felul de „martori“, ce sunt Însă total indiferenți de existența și moartea ei. În chiar această operație lucidă stă drama, căci el nu este indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ca și acel pictor care se uită În oglindă când pictează Las Meninas, nu adaug nimic, nu sunt subiectiv, nu vreau să-mi aduc aminte de nimic În plus; eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime ș...ț, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.)“. ș...ț Cele două jurnale intime, ce reprezintă mai mult de nouăzeci la sută din text, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și recurenței unor fragmente excerptate din coduri diferite: „la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun la sfârșitul ro, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc“ (p. 16). Acest diagnostic nu va fi contrazis de „roman“. Pe axa res-verba, atitudinile lui Marin Mincu sunt contradictorii; se afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
textuale prevalează asupra „conținutului“ tradițional (cf. John Barth, „La littérature du renouvellement. La fiction postmoderniste“, Poetique, nr. 48, 1981). La Marin Mincu, refuzul retoricii, al metaforei, În favoarea metonimiei (patchwork) - „eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime, tăieturi de ziar, vederi, fotografii, citate din cărți, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.“), al simbolului În favoarea semnului, configurează o retorică a literalității cu consecințe negative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și privi înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe polițistă, apoi permisul de conducere. Ia stai puțin, tu ești asta? „Polițista” izbucni în râs și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de nimic? Oamenii lacomi? Încă o dată, configurația genetică a polițistului de carieră îl împiedică până și să admită întrebarea. - Privește biroul acesta, îi spuse în timp ce el însuși făcea același lucru. Era înțesat de hârtii. Teancuri și grămezi de dosare și bilețele. - Și îmi aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era baie la ultimul etaj, iar Charlie era nevoit să facă o tură jos ca să o folosească pe cea de lângă dormitorul meu. Ar fi fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dormitorul meu. Ar fi fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în care ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele de hârtie căzute din greșeală din buzunarele sale, inscripționate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o clipită sau, măcar, cât de aproape de o clipită puteam, evitând scârțâitul scărilor pe drumul meu la etaj. Și nici nu era singura cale- de multe ori aveam grijă să ajung eu prima la baie și să-mi las propriile bilețele, anunțându-mi vizitele intempestive. Obiceiul a continuat ca o parte prostească a preludiului nostru vreme de câțiva ani după ce ne căsătoriserăm. Un bilet pe care scria ceva de genul „Cartea de drept matrimonial a lui Gaston IV“ sau „6:40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de sus pentru a-mi acorda câteva minute să mă reculeg. Spre groaza mea, când am revenit jos, ei dispăruseră. Un bilețel de pe masă mă informa că ieșiseră să bea ceva și c-aveau să se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și de ușurată; simt că nu voi înțelege niciodată de fapt prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și a trebuit să se grăbească, fară să mai aibă timp să facă duș, pentru a ajunge la timp la ședința de vânzări. Abia când a găsit pe birou un fir înalt de orhidee de un violet pal, cu un bilețel alături pe care scria “Te iubesc și abia șatept să te văd deseară. La mai mulți ani!” și-a amintit că Russel făcuse rezervări la Daniel pentru a sărbători un an de când erau împreună. Tipic. Era singura zi din cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
arătă, deși știam deja ce scrie pe el. MARK, NU UITA CĂ TREBUIE SĂ TE DAI CU ASTA CÂT MAI REPEDE. ÎMI PARE RĂU. J. Cum nu mai vorbise cu mine după ultima ceartă, am fost nevoită să-i las bilețele, iar acest lucru mi se păruse deosebit de important. Ed îl reciti pentru sine, deși sunt sigură că-l știa deja pe dinafară. Vezi tu, ce nu reușesc eu să înțeleg este cum de i-ai dat lindini soțului tău din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vin, încărcate pentru pivnițele lui. Închis pentru contrabandă, aștepta să fie judecat. Părea cel mai neîmpăcat cu soarta. Ochii lui, ca două puncte de cărbune, îi jucau neastâmpărați, ori de câte ori nevasta îi aducea de mâncare. Atunci femeia îi strecura și un bilețel, ori îi șoptea ceva. Părea nemulțumit de veste, și de necaz, scrâșnea din dinți, mușcându-și buza de jos până la sânge. Atunci îi jucau mușchii maxilarelor și urechile mici i se mișcau de jos în sus. Mai venea pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la eveniment și așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază plină de emoții, ca să mai amăgesc ceasurile până la... 8.30... și ca să vă fac să Înțelegeți cât de tare mă tem. Semnele, slavă cerului, sunt relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gaura de neumplut a dorințelor mele, își avea locul presupus. Misive secrete, lipite sub capacul rabatabil al băncii. Chestii stupide, care uneori primeau răspunsuri stupide. Nu, versurile nu făceau parte din corespondența mea de elev. Nu e sigur nici măcar dacă bilețelele ei, dacă bilețelele mele erau semnate cu numele respective. Povestea s-a întins așa până când am fost nevoit să schimb școala și să merg zi de zi cu tramvaiul, linia cinci, din Langfuhr până în Danzig și, după școală, din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a dorințelor mele, își avea locul presupus. Misive secrete, lipite sub capacul rabatabil al băncii. Chestii stupide, care uneori primeau răspunsuri stupide. Nu, versurile nu făceau parte din corespondența mea de elev. Nu e sigur nici măcar dacă bilețelele ei, dacă bilețelele mele erau semnate cu numele respective. Povestea s-a întins așa până când am fost nevoit să schimb școala și să merg zi de zi cu tramvaiul, linia cinci, din Langfuhr până în Danzig și, după școală, din orașul vechi înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meu. CÎțiva, folosind burghie extrem de lungi, au reușit după eforturi uluitor de zgomotoase să străpungă zidurile duble și mi-au suflat prin găuri În casă, cu ajutorul tuburilor sudamericane prin care băștinașii se omorau Între ei cu săgeți Înmuiate-n cucută, bilețele cu siguranță otrăvite, n-am vrut să las pe nimeni să le deschidă, le-a deschis Mariana. Erau citate din Flaubert. La fel ca hîrtiuțele pe care le găseam Îndesate-n cutia poștală și sub ușă. „Literatură o ocupație bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le-a deschis Mariana. Erau citate din Flaubert. La fel ca hîrtiuțele pe care le găseam Îndesate-n cutia poștală și sub ușă. „Literatură o ocupație bună pentru trîntori.” Electricianul de la parter mi-a strecurat În buzunarul de la haină un bilețel Împăturit În opt, albastru, pe care scria: „Obuz Din el se fac pendule și călimări. Suflul obuzului te orbește”. Taximetristul de la zece mi-a trîntit-o drept În față: „Artiști SÎnt cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de jandarmi m-a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic: „Cazaci Se hrănesc cu lumînări de seu”. Iată ce scria pe alte bilețele: „Erudiție Trebuie disprețuită. E dovada unui spirit mărginit.” „Introducere Cuvînt obscen.” „Gumilastic E făcut din scrot de cal.” „Muie lui Fochistu.” (Tot Flaubert.) „Autor E obligatoriu să cunoști cîțiva autori; nu-i nevoie să le știi și numele.” Drept urmare mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]