978 matches
-
umfla și pieri. Le aduceam apă de la fântână și ei se țineau mereu după mine. Într-o după amiază înăbușitor de caldă, mielușeii după ce-au păscut de-ajuns, s-au strâns unul lângă altul și se încălzeau la razele binefăcătoare ale atotputernicului zilei. Văzând că nu fug nicăieri și că nu trebuie păziți, m-am așezat pe iarba moale și deasă, moleșită de căldură. După o vreme pesemne c-am adormit. Două prietene, Maria lui Iliuță și Valeria Veronei au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu grijă la icoane. Bătrânii spuneau că menirea lor este să aducă noroc și sănătate în casa, care are frică de Dumnezeu. La Ziua Crucii, pe 14 septembrie, făceam cruci din busuioc și le puneam prin casă. Mirosul lor era binefăcător. Din această zi începeam să batem nucii, considerând că nucile au ajuns la maturitate, au miezul tare. Bătrâna Doca lui Gherman ne-a spus de multe ori că de ziua Crucii nu avem voie să consumăm fructe cu semnul crucii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Așa s-a întâmplat la vecinul meu, Olinici Dumitru (poreclit Cioplan). În timp ce ei, părinții erau plecați în câmp la cositul fânului pentru vite, cei trei băieți mici, s-au jucat cu chibriturile și neștiind cum să procedeze, flăcările la început binefăcătoare și cuminți, au devenit uriașe și distrugătoare. Focul dezlănțuit a devenit incendiu care a ars casa până la temelie. La întoarcere, sătenii mei au fost îngroziți. Bucuria lor a fost însă fără margini, când au văzut băieții sănătoși, în viață. Cei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cromatică uluitoare ce-ți picură în suflet emoție, bucurie, dar și gândul că viața omului este efemeră... precum fragila floare de cireș. Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireș și preț de câteva clipe, aflându-mă într-o meditație binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viață trăite până acum, cu bucuriile și cu tristețile ei, cu oameni mult dragi mie. Pentru clipa prezentă, de o frumusețe copleșitoare, îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist. Îi mulțumesc fiicei mele Cristina care, prin bagheta
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
răsucea fără Încetare În minte, dându-i o luciditate stranie. Imaginile de groază dansau drăcește În fața lui, amețindu-l cu hora lor neobosită. Nu mai știa câte zile tre cuseră În felul acesta. Apoi, brusc, se prăbuși Într un somn binefăcător. Când se trezi, știu dintr-odată ce avea de făcut. Se va duce la Konstanz, tocmai În celălalt capăt al lumii. Își aminti fața lătăreață a lui Hermann și ochii lui albaștri și cinstiți, În timp ce-i povestea despre meleagurile lui natale
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-un sentiment nou, cum nu mai cunoscuse, și care-l trezea din letargia În care-l aruncase moartea iubitei lui soții. „Dumnezeu mi-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
frumoase, multicolor vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată a zburătoarelor dădea un farmec în plus locului prin sonoritatea armonioasă a trilurilor dialogate. Era un proces cu dublă acțiune terapeutică: pe de o parte se eliminau toxinele acumulate în sufletele obidite ale oamenilor, iar, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cea bună, Silvia? 15. VINE AMARADIA MARE! De la casa noastră până la marginea satului Romanești era ceva mai mult de un kilometru. Din spatele ultimei case începea izlazul comunal: o mare de verdeață care îți odihnea sufletul zbuciumat prin vastitatea și liniștea binefăcătoare. Albia pârâului era situată la vreo 3-4 metri mai jos decât cota izlazului. Așa se face că, pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la adăpat, urca cu greu înapoi pe izlaz din cauza lutului cleios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și mătușile mele. Ne-am instalat într-o aripă casei părintești și am început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru agricultură. Au fost, în schimb, geruri năprasnice și vânturi puternice, care răscoleau puțina zăpadă, îngrămădind-o pe ulițele întortocheate ale satului. Dar nu ploua. Alimentele erau tot mai puține și mereu mai scumpe. Începuse foametea cauzată de cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pastă lesne supusă procesului deglutițional: bolul alimentar. Dar, pentru a menține și prelungi prezența senzației de brânză, nu înghițeam decât jumătate din compoziția pregătită și tot așa, până terminam pâinea împreună cu brânza, pentru a-i simți efectul aromatic, energizant și binefăcător. Păstrez și astăzi în râșnița dinților mei, undeva, în niște celule decrepite, senzația campestră a melanjului dintre cele două alimente, ca o reminiscență aluvionară a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
manieră încât ne convingea de existența reală, concretă și palpabilă a tot ceea ce reprezenta conținutul fiecărei pilde, pericope sau parabole pe care ne-o relata. Ne aflam sub vraja cuceritoare a unui narator peste care coborâse, ca o mană cerească binefăcătoare, harul divin. Eram în transă. Eram teleportați fără voia noastră, fără să ne dăm seama, în lumea adamică și mirifică a perpetuului Eden. Era atâta concretețe în modul de expunere al mamei, atâta artă interpretativă, atâta realism imaginar, încât puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
partea superioară a ghizdului, se afla o ulcică plină cu apă limpede și rece. Ia, ia și bea, copile, știu că ți-e sete. O să-ți facă bine. Mă uitam la bărbatul care mă îmbia să beau din apa rece, binefăcătoare. Deodată, mi-am dat seama. Dar Tu ești.... Da, Eu sunt. Oooo, Doamne! Bea, copile, așa. Acum totul e bine. Nu uita: ori de câte ori vei fi în necaz, te voi ajuta. E suficient să-Mi pronunți numele. Acum întoarce-te acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întinse de grâu unduindu-se sub adierea molcomă a vântului cald asemenea șoldurilor unei fecioare, ieșite din laboratoarele cele mai specializate ale Creatorului Divin; stolurile de vrăbii gureșe, zburătăcindu-se prin praful fierbinte al drumului, într-o baie rapidă și binefăcătoare, zvâcnind apoi spre înălțimi, scuturându-și cu vioiciune aripile desfăcute într-un gest de igienizare corporală totală. N-a văzut de pe câmpia nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului mișcător, cumpăna înțepenită a unei fântâni ca o balerină cu trupu-i miniatural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cât de mică părere de rău? Te mustră conștiința măcar un pic? S-a întâmplat vreodată ca noaptea să ai coșmaruri, să Te zvârcolești în așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noi, auf Widersehen! La revedere! Camera noastră era foarte plăcută: pereții văruiți în alb, iar sus de tot o linie roz, aproape de tavan, care lăsa impresia unui spațiu liniștit și odihnitor. Geamurile din cercevele lăsau să pătrundă în interior lumina binefăcătoare a zilei, precum și culoarea purpurie a orizonturilor însângerate. În viața noastră începea o nouă etapă, calitativ superioară: trecerea de la întuneric la lumină, de la bordei la o cameră spațioasă, luminoasă, văruită și aerisită. Fiat lux! Fiat lux! Să fie lumină! Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
grâul a dat 19,5 busheli, iar grâul după grâu a dat 14,9 busheli. La Hays, grâu În ogor strep a dat 27 busheli, iar grâu după grâu a dat 20 busheli. În schimb, ogorul sterp Își exercită influența binefăcătoare, timp de 2-3 ani. După cum am spus, În Bărăgan și În județul Constanța, ogorul sterp a fost practicat cu succes mult timp. Ogorul sterp era aplicat la noi În două variante. Se ara În Mai și În restul timpului se
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nou În Iowa. E ziua de 17 iulie. După ce trecem prin Des Moines, capitala, ne Îndreptăm spre Ames, către nord. În lipsa noastră, porumbul s-a ridicat mult. Caii, la prășitoare, de abia se mai văd din cauza lui. O ploaie torențială, binefăcătoare, ne Însotește. Fordul meu se scaldă vesel, ca o gâscă În valurile de pe șosea. Fermierii, uzi până la piele, se grăbesc spre casă, bucuroși că ploaia vine la timp. Pe Înserate ajungem la Ames. În minte Îmi vin frumoasele versuri ale
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
El n-a avut niciun fel de probleme cu temperatura scăzută a apei. Inocența jocului lui era atât de molipsitoare, că a fost nevoie de intervenția grijulie a mamei pentru a fi convins să-și schimbe obiectul atenției. După această binefăcătoare baie de picioare, mi-am așezat sacul de dormit pe pământul reavăn și mam întins cât sunt de lung, mi-am afundat nasul în iarba primăvăratică, crudă și molipsitoare la reverii și m-am lăsat mângâiat de razele soarelui ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
clipe de viață indiană... Ashram-ul de la Belapur m-a impresionat și... mi-a marcat existența încă din primele momente. Tot ce se întâmpla cu mine, se întâmpla inconștient: nu-mi dădeam seama că începuse deja să se instaureze o liniște binefăcătoare ce-mi pătrundea delicat ființa și punea stăpânire pe comportamentul meu și mă întărea. Pe fragilitatea unui organism obosit fizic și supus degradării pământene, se puneau bazele construcției subtile ce avea să înflorească spre sfârșit. Tocmai voiam să scriu că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
semnat de Vasile Vitencu la 10/23 februarie 1919 în care se apreciază: „Nordul Bucovinei, pentru politicienii noștri nici nu a existat. Numai ici, colo se manifestă câte o acțiune particulară, ca broșura profesorului Ion Bumbac și Halip, apoi influența binefăcătoare a unor preoți români (care pentru aceasta au fost considerați de ruteni ca „românizatori”) și, în cei din urmă 20 de ani, activitatea Societății Mazililor și răzeșilor, sprijinită de Societatea pentru cultură. Această dezbinare a adus mari daune pentru românii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se încuscrească cu nobilimea polonă din Galiția. Un curent străin, deznaționalizator, își făcea drum în Moldova de Sus, deși prezența refugiaților moldoveni în Bucovina la 1821 și 1848, dar și mai înainte (Teodor Mustață și familia Petrino) exercită o influență binefăcătoare asupra populației cu dor de primenire sufletească și cărturărească. Întâlnim printre refugiații moldoveni în Bucovina nu numai familia Hurmuzachi, ci și pe vornicul Ioan Neculce, boier Ioan Mauromfii, Iordache Bașotă, Constantin Demianov, Gh. Papazoglu, Scarlat Miclescu din Botoșani, Anastasie Scorțescul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
OSTAP Melania” loc=”Iași” data =”23.V.1981”> Dragii mei, A fost pentru mine o deosebită plăcere să parcurg paginile acestei mari, adevărate și interesante cărți a Fălticenilor . Mi-a dat sentimentul retrăirii celor mai frumoși ani, a Întâlnirii, Întotdeauna binefăcătoare, cu oameni și locuri dragi. Felicitând din suflet pe autori (Jenița să se simtă pe drept cuvânt coautoare), doresc ca această valoroasă lucrare să vadă cât mai curând lumina tiparului, iar potrivitele propuneri de realizări muzeistice să devină, de asemeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
paseri altele decât rațe sălbatice, zburând prin lucirea amurgului. (Îmi amintesc că n-am văzut câni la Stalingrad. Numai doi, de coloarea năsipului, un fel de ogari, umblau pe malul fluviului, căutând ceva în tovărășie. În schimb multe capre: animalul binefăcător al acestor priveliști sărace cu vegetație de stepă grâne și pălân (pelin). Vântul poartă necontenit puternică mireasmă amară. Cât am umblat în ziua când căutam cu Mihail Andreici Lobacev loc de pescuit, n-am văzut păsărelele obișnuite câmpurilor de la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Această tagmă, la noi necunoscută și bârfită, râvnește așadar să fie o alianță de oameni onești, sincer devotați binelui obștesc. Prin realizarea unui grup de voinți puternice și a unei practici efective a faptei bune, se poate exercita o înrâurire binefăcătoare asupra mediului decăzut în care trăim. În acest sens, în timpul nostru mărginit, pretindem să ne îndeplinim datoria, lăsând o picătură de ameliorare generației care urmează. Maiștri români ai generațiilor trecute și-au făcut datoria lor cu inimă dreaptă. Alți oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asumă o misiune și devine simbolul clipei dificile a unei revelații sau a unei taine: taina morții biruite de făgăduiala reînceperii. E ceea ce îi conferă șarpelui, chiar în miturile antitetice cele mai antiofidiene, un rol inițiatic, și în ultimă analiză binefăcător, incontestabil”. O altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a mamei zmeoaice: „Cum l-a văzut, tata al lu Mustață de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]