5,219 matches
-
care mai râdea și acum, că așa e viața, ca o panoramă..." Aceasta e perspectiva din care se va constitui narațiunea în Groapa lui Eugen Barbu: viața ca o panoramă, cu evenimente banale și senzaționale, cu oameni de toate coloraturile, bizari sau anodini, agresori sau victime, săraci sau puși pe căpătuială. Prima figură distinctă (a doua după Grigore, în ordinea apariției în roman) e aceea a cârciumarului Stere. Aglaia, soția lui Grigore, depune toate diligențele să-l căsătorească și primul capitol
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Cosmin Ciotloș Nu, n-am de gând să mă lansez - o dată cu lectura Bazarului bizar al lui Radu Paraschivescu - în șarade spirituale și în jocuri de cuvinte aproximative prin care să dau un cuvenit și asortat onor acestei extrem de amuzante cărți. Titlul ales de mine e - din toate unghiurile - cât se poate de sobru și
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
vorbă demult demodată la rândul ei - marca de scrisoare? De altminteri, orice recenzent abil va decripta ușor formula efigiei lui Paraschivescu: bazarul e al lumii noastre de zi cu zi, colcăitoare și nesigură, eterogenă și multicoloră, trivială și veselă, în vreme ce bizarul îi aparține integral autorului, ca un condiment necunoscut adus de undeva din Indii. Prin filieră colonială britanică, mă grăbesc să adaug. Asemănările cu personaje reale ori imaginare sunt indiscutabile, dar ele rămân, grație lui Radu Paraschivescu, pe parcursul tuturor narațiunilor, doar
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
filieră colonială britanică, mă grăbesc să adaug. Asemănările cu personaje reale ori imaginare sunt indiscutabile, dar ele rămân, grație lui Radu Paraschivescu, pe parcursul tuturor narațiunilor, doar asemănări. Și nimic mai mult. Distanța dintre cotidianul recognoscibil și scriitura bufă din Bazar bizar e de aceeași natură cu diferențele dintre original și calambur pe care le întâlnim în titlurile povestirilor: Omagiu supliciatului pasiv, Filoclubul, Chitila sunrise, Parteneri din toate țările, cruciți-vă !, Viața ca pe roate, Animal plan(e)t, O lună plină
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
vor mai însemna mare lucru peste ani. Dincolo de a fi o apreciere perdantă a criticului de la Sburătorul, văd în ea un algoritm binar de selecție a tuturor cărților de acest fel. O ruletă învârtită cu sau fără noroc. Un bazar bizar ieșit de sub administrarea oricărei previziuni bursiere. Sper numai să fi mizat fericit în cele ce-l privesc pe șarmantul prozator Radu Paraschivescu. Fie și numai pentru ca titlul acestui articol să nu se confirme.
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
adăuga altele sugerate de unele fapte ale personajelor (Migrațiile lui Crnjanski, transpuse în postmodernitate, Musil), de tipurile de umor ori de particularitățile de limbaj (Ha�ek, Hrabal, poate chiar Ionesco și Beckett). Cadrul în care se mișcă aceste personaje puțin bizare (adorabile sunt exprimările în limba română ale etnicilor maghiari) este România tranziției, cu sistemul său falimentar de învățământ și politicienii ei corupți și imorali, țara libertinajului sexual și a angoaselor existențiale, a migrațiilor cu substrat economic și a foștilor demnitari
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
tale pentru ca să-i faci loc lui "altcineva". Pentru ca să te poți scufunda în el acest altcineva, pentru a plonja, ca în transă, în ceea ce-l construiește, pentru a-l pipăi, simți și întoarce pe toate fețele. Ca pe ceva tentant și bizar, în același timp. Este actul fundamental al posesiunii în care sinele este suspendat sau chiar anulat. Intensitatea trăirii lui aduce policromie plăcerii, senzațiilor, stărilor pe care le ni întrupează în fața ochilor, sporind iluzia că nu există sfîrșit pentru ceva. El
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
scrie rar și scrie bine. Volumele sale de teatru se pot număra, din 1996 încoace, fără vreo dificultate: Isabela, dragostea mea, Oedip la Delphi, Regele și cadavrul, Viitorul e maculatură. După aproape opt ani, revenirea, cu un titlu cel puțin bizar, satisface, în lumea cunoscătorilor, toate condițiile necesare unui eveniment editorial. Așadar: cum e, ce înseamnă, ce vrea și ce reușește să fie America și acustica ? E inutil să ne complicăm cu aproximații speculative, legate când de mitul antedecembrist al tuturor
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
dușmăniei, a domesticului și a stihialului, se regăsește simbolic prin morfologia lui bicefală și este adus, moralmente, într-o stare de inofensivitate. Egal distribuită în două direcții divergente, imaginea devine statică și benignă prin anularea reciprocă a sensurilor contradictorii. Asociate bizar cu mucurile de țigară, tocătoarele din lemn își pierd orice funcție previzibilă și își suspendă memoria, iar WC-urile, îngemănate și prelungite prin arborescența decorativă a sîrmei și a bandajului ceramic, se remodelează stilistic și se redefinesc moral. însă în spatele
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
actorul pătrunde parcă pe neobservate în mijlocul cercului, și, cu fața de-abia luminată, negru dispărînd în obscuritatea nocturnă, el pare a fi mai degrabă o voce. Imobil, grav, Dieudonné Niangouna povestește o istorie africană de azi cu personaje și aventuri bizare, cînd comice, cînd neliniștitoare. Auzindu-l, privindu-l, avem sentimentul că în el se reunesc o clipă arhaicul focului circular și modernitatea aventurilor cotidiene. El e un totem al zilelor noastre și atunci mă gîndesc la Brook căruia, sunt sigur
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Ne-am înșelat. Amarnic. Bon, Ledoux, Gentil - pe astea le-am lichidat rapid. Dar recensământul care a urmat a arătat că, în realitate, fără măcar să știm, eram o națiune de moderați. O națiune disimulată. Fiecare nume, chiar și cel mai bizar, ascundea o moderație. A trebuit, onorați străbuni și vecini, amintiți-vă, a trebuit să schimbăm starea civilă a întregii țări și, pentru a evita alte complicații, să desemnăm un singur nume pentru toată lumea. Prin vot aproape unanim, am ales numele
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
porno, un film de "nișă" intitulat, This is America. Nici acum nu știu cu precizie dacă acesta era numele său real. Filmul colecționa o serie de curiozități locale, ilustrînd diversitatea melting-pot-ului american și libertatea cetățenilor de a fi oricît de bizari doresc ei, de la cei care-și înmormîntează Cadillacul la cei care mănîncă rîme. Filmul miza, ca și semidocumentarul Mondo Cane din 1962 al lui Gaultiero Jacopetti și Franco Prosperi, pe o surprindere a contrastelor, nu cu tezismul unei critici a
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
învățat.Toată clădirea parcă era atunci (când am văzut-o prima dată) un adevărat castel în care era afișat un orar cu niște discipline nemaiauzite până atunci, cu denumiri de săli care erau greu de găsit și mai ales denumiri bizare și prescurtări neînțelese...Lumea era agitată...eu, profesorii,colegii...toți se grăbeau... Nu știamce se petrecea... Mă agăț și eu de o colegă și începemamândouă să pășim în neantul acesteilumi...să o descoperim... Trecu o lună, mai trecu două, trei
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
alegi ieșiri din realitate care să te lase în urma lor zadarnic, liber adică? Aidoma, trecerea trupului printr-o rană, când umple un timp cu o suferință, apoi de uitare, cu nonșalanța care concediază timpul. Singurele mele argumente, aici, urcă din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mormântul lui Cromwell, uzurpatorul, se poate citi următorul epitaf: „Aici odihnește călăul puterii legitime, / Până în clipa din urmă de cer favorizat. / A lui virtuți mai multe ar fi meritat / Decât un sceptru dobândit prin crime. Ce straniu destin și ce bizară lege / Fac astfel că celor născuți coroana să poarte / Uzurpatorul să fie cel ce să le-arate / Pilda virtuții care plămădește un rege.“ * Trupul - iată singurul meu acolit care nu-și face iluzii. * În mitologia triburilor Basa, din nordul Camerunului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sec: un evreu nu poate fi „îmblânzit“. Politica evreilor nu va fi niciodată democrația, pentru că spiritul lor asentimental este refluxul zeului lor de geniu, care „nu este dragoste, mângâierea nu-i e felul“, după cum tot Heine spune într-un poem bizar. De unde libertatea sfidătoare a judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pot identifica în operă. Câteva din subiectele atinse în acest capitol sunt relația lui Mateiu cu tatăl său ("bastardul caută o legitimare de ordin ficțional pentru a o opune lipsei de legitimitate în plan social"), legătura lui cu Bogdan-Pitești (figură bizară de care se aude tot mai puțin în zilele noastre, cu faimă de escroc pentru unii, și de mecena, pentru alții), ori horoscopul pe care Mateiu și-l întocmește singur, la solicitarea Margaretei Miller Verghy, al cărei salon îl frecventa
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
După 28 de săptămîni, 2007) la care a turnat și partea a doua, excelent pentru genul horror sau SF, dar fără subtilitățile filmului care l-a adus în atenția cinefililor. Acolo există o întreagă rețea de jocuri dintre cele mai bizare și o istorie complicată, abisală, un traseu destinal sub semnul indelebil al Moirei, ceea ce apropie filmul de sensul tragediei grecești și de romanul lui Paolo Maurensig, Varianta Lüneburg (1993). Story-ul lui Babluani este mai simplu, - să nu uităm că tot
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
boxerii retrași pentru o scurtă pauză, fiecare în colțul lui, o întreagă echipă de asistenți se ocupă cu reîmprospătarea forțelor lor, înainte de a-i retrimite în ring. Regizorul marchează aceste pauze, ritmul convulsiv al evenimentelor aduce în prim-plan figuri bizare, pergamentoase, marcate de o oboseală eternă, figuri stoarse, vitrificate, spectrale, damnate. Uși se deschid și se închid, mîinile tremură pe deschizătoarele servietelor diplomat pline cu bani, tensiunea care crește exponențial în timpul jocului nu încetează pe parcursul momentelor de respiro, cinismul este
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
să transcriu - într-o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar despre Arno Schmidt pe care Gheorghe Crăciun îl citează în narațiunile sale: "încearcă experimente formale și abordează teze conformiste. Proza, scrisă la persoana I, este cînd bizar fantastică, cînd realistă. Folosește uneori monologul interior și speculează combinațiile picturii suprarealiste. El recurge la tehnica instantaneelor și renunță la continuitatea acțiunii în favoarea desprinderii faptelor din flux și a reliefării unor momente izolate semnificative".
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
iute în față, cum l-ar fi îndreptățit comentariile tușante venite din toate părțile, poetul a preferat înțeleapta rezervă, jenat nițel, însă și amuzat de zarva iscată în jurul numelui său, de parcă ar fi fost vorba despre altcineva, despre un străin, bizar uzurpator al propriei persoane. Instalat confortabil într-o expectativă ironică, prielnică observației, și-a camuflat nemulțumirile și revolta în masca unei perfecte afabilități. În atitudinea aceasta, aparent defensivă, se descifrează lesne superioara detașare a unui spirit tolerant, malițios fără răutate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
ești cu adevărat. Pas cu pas, întîi entuziasmat, apoi terifiat, Sparrow intră într-un mind game, cum ar zice Ioan Petru Culianu, în care totul capătă sens și totul gravitează în jurul numărului 23. Filmul amintește întrucîtva de romanul incitant și bizar al lui Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49. Cele două lumi, cea a ficțiunii livrești și cea a cotidianului, se amestecă, iar Walter Sparrow intră în dimensiunea imprevizibilă și fascinantă a ficțiunii prin ceea ce am putea numi o lectură de suprapunere
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
unei păpuși: "Biserica de mucava pentru pitici/ plînge în dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton e pregătit,/ pe drum de hîrtie convoiu-a pornit:// cai de lemn și dric de ciocolată,/ popa cu barba de vată/ un arlechin, cu haine bizare/ și sora madonei, mai mare." Pe urmă, alte exerciții, în proză. Contemporane cu poezia și dincolo de ea: 1927-1938. Fragmente eseistice, meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
denotă o strategie fragilă, ce merită exclusiv semnalată. În fond, așa cum spuneam, avem în față o dezvoltare a capitolului închinat antecesorului de către G.Călinescu în a sa Istorie, de care Alexandru Dobrescu încearcă totuși a se distanța printr-o tonalitate bizar ironică: "Iată-l, în sfîrșit, pe G.Călinescu, distribuit tot în rolul judecătorului. Însă nici lui nu-i convine partitura, care-l obligă mai ales să asculte și să cîntărească, așa că o schimbă nonșalant cu aceea a procurorului, trasînd, cu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
de viață -, hărțile vechi, medievale sau cele din epoca luminilor, sunt profund umane, individualitatea lor derivă chiar din indeterminarea de care "suferă", emană din contururile vagi ale continentelor pe care le desenează, cumva în stilul picturii naive, de parcă acele forme bizare de relief ar fi ieșit tocmai atunci din mare, născute printr-o misterioasă ebuliție, deopotrivă geologică și mentală - cum se întâmpla în perioada marilor descoperiri geografice... Sigur că nici un navigator din prezent nu s-ar mai înarma cu aceste "îndreptare
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]