10,418 matches
-
al Păcii. Oriunde pleca, era primit ca un Messia." Și continuă cu portretul fizic, ce s-a imprimat în memoria multor contemporani: "Președintele arăta la fel ca în fotografiile sale; înalt, subțire, cu o față foarte lungă și un zâmbet blând, întreaga lui înfățișare impecabilă semăna foarte mult mai degrabă cu cea a unui pastor puritan". Acest "arbitru al păcii", care ne-a dat un ajutor politic substanțial nu știa absolut nimic despre bolșevism, asupra căruia, spuneam, Regina României trăgea unul
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
și Coleridge dar și ale lui Saint-John Perse, se detașează de asemenea de contextul mai larg al poeticelor noastre actuale, pliate îndeobște pe concret, pe microcosmul individual, circumscris de experiența empirică. Scriitura d-sale, caracterizată în măsură progresivă de "o blîndă putere de domolire a materialității brutale", după cum observa I. Negoițescu, și, concomitent, de o mișcare ascensională, de o înșurubare într-un eter căruia-i oferă o umilință întrebător-dureroasă, salutară, prezintă, e drept, o iluzorie inactualitate, care însă e foarte posibil
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
n-am uitat cum mă certai/ Fără cruțare/ Că am privirile prea iscoditoare./ După care mă iertai// Apoi acasă, singur/ Cu fericirea crepusculară/ Mă frământam și mă certam/ Că sunt timid ca un copil.// Și adormeam cu privirea/ La ochiul blând și galben al nopții/ întrebându-mă dacă nu are gene/ Și nu clipește niciodată". Știu că n-am cum să vă influențez fulgerător în mai bine cu un cuvânt spus acum. Totuși vă semnalez un lucru, că în poezie cumințenia
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
Pământ de îngeri, am început să văd mai clar ca niciodată menirea mea. O adevărată binecuvântare, câți dintre noi și-au găsit menirea?... Urmează să descoperiți și dumneavoastră ceea ce eu mă mândresc că am descoperit la un sfârșit de toamnă blând, cu măceși visători, într-o lume plină de iluzii, fals și migrene...". Vin și vă întreb, stimată doamnă descoperitoare, dacă nu cumva exaltarea dvs. enormă nu cere și nu provoacă, doamne ferește, chiar ea deziluzia. Este adevărat că poetul scrie
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă autorul Arheologiei blînde pe tărîmul insolit care e creația poetică, "un continent în care litera îngheață / și cuvintele se dilată"? Cu totul altfel decît contemporanii d-sale de mare succes precum Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, care, pornind și ei de la premisa sensibilă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
care insolitul e generat, paradoxal, de respingerea sa. Masa de lucruri, evenimente, procese comune induce un fior de neliniște, o stranietate irațională. Spre deosebire de expresioniștii rurali ai generației șaizeciste, Petre Stoica transcrie însă o descompunere a lor lentă, cruțătoare, un apocalips blînd: "Plouă argintiu și toate se înnegresc / și lemnul crucii și chipul tău de fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
criminal în serie. În toată povestea se amestecă și un șerif bătrîn și sfătos, Tom Bell (Tommy Lee Jones), aproape de pensie și care trăiește cu nostalgia unor old times cînd șerifii nici nu purtau pistol, iar moravurile erau desigur mai blînde. Retrospectiva aceasta semănată cu vise, cu istorii prăfuite, cu înțelepciunea rasei celor ce s-au stins se ciocnește de absurdismul unor vremuri de neînțeles, privite într-o lumină crudă care seamănă cu lumina necruțătoare a amiezei în mijlocul deșertului. Explozia de
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
ca să ne faca viața cât mai grea, să fie cât mai răi. Deci nu veneam în contact cu gardieni de la dreptul comun. Aceștia nu erau competenți pentru indivizi de periculozitate maximă, cum eram noi. Exista riscul să ne trateze mai blând, ceea ce ar fi însemnat o pactizare cu dușmanul de clasă. Toți gardienii, că erau de la politici sau de la dreptul comun, erau la ordinul unui șef: Tovarășul Prim Gardian. Gardieii de rând îl numeau scurt: Tovarășu' Prim. Nu-l prea vedeam
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
Ravenna, Roma, Constantinopolul porfirogenetului Eraclion etc.) și o întreagă tipologie (de la călugărul clarvăzător, vindecător și profetic Adriano până la tenebrosul Andras, eretic luciferian) făcând frescă aventuroasă, gotică, detective-story; nu lipsesc episoadele melo, idilice dar cu sfârșit tragic (iubirea dintre Rotari și blânda, frumoasa și fragila Gaila) intrigile de palat, otrăvirile cu argint viu sau cu plumb, trădările, conjurațiile, dar nici marile confruntări pe câmpul de bătaie, ca să nu mai vorbim de cele interconfesionale dintre arieni și catolici, dintre creștinii de rit roman
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
este o biserică romanică din secolul al doisprezecelea. Este impresionantă. O zărești de departe, apare și dispare odată cu nenumăratele curbe de pe șosea. Ajuns lîngă zidurile fortăreței care o înconjoară, începe căutarea prin sat. Cine are cheile? Îl găsim pe moșul blînd, dispus să ne deschidă incinta curții și biserica. Flori din toate semințele, flori mov, doar mov, sînt răspîndite cu dărnicie la picioarele noastre. Ludicul naturii de la poalele unei cetăți, unei biserici pustii amînă, cumva, amarul. Încercăm toate cheile de la toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
așezam într-un colț al salonului, fotoliul tău era întors spre ușa dublă care dădea în grădină, al meu se afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență, dintre existență și nonexistență, dintre voluptatea Vieții și expresivitatea blîndă și perversă a Morții. Sinteză extremă, la limita disoluției formei și a materiei, Arcul, Adam și Eva, Trecerea, Pasărea și Melcul plasează sculptura pe o treaptă a aspirației artistice în care singurul material este Spiritul. Restul nu-i decît conturul
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
prin absurd în care este exaltată lumea lui Caragiale împotriva părerii lui Caragiale despre ea. Pentru că Steinhardt privea lucrurile dintr-o închisoare, în timp ce Caragiale dintr-o lume liberă, perfectibilă, în curs de construcție. Superficialitatea, îngăduința, delăsarea care puteau apărea visuri blânde din disciplina fanatică și plină de cruzime a dogmei, erau piedici și găuri negre în realitatea democrației în curs de a se naște și de a-și inventa criterii și rigori. Celebra frază potrivit căreia comunismul românesc va fi Stalin
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
cravata tăiată bucăți. Presupun că temperamentul dur al soției lui i-o fi accentuat vocația boemă. Când revenea acasă în zori, beat criță și excesiv de politicos, pentru că vinul îl făcea să devină rafinat, Catarina își ascundea mânia în spatele unor priviri blânde, în maniera pe care femeile de ancestralitate arabă o folosesc cu o artă neîntrecută. Ea însăși avea să-mi spună, ani de zile mai târziu, ce mândră era de dominația exercitată asupra bărbatului ei, și-mi recomanda precauție ca să nu
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
cu un minimum de neplăceri pentru eroul cărții - un exemplu în acest sens este episodul revistei Obiala Meletarului, "organ cazono-mustăcios" ai cărui creatori, printre care și Ștefan Cazimir, sunt sancționați de adunarea generală a UTM cu admonestare scrisă (cea mai blândă sancțiune posibilă), pentru texte umoristice considerate "obiectiv dușmănoase" de activiștii din Universitate. O secțiune consistentă a cărții este dedicată volumelor publicate de Ștefan Cazimir - fiecare dintre ele este prezentat pe scurt, împreună cu ecourile critice pe care le-a generat publicarea
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
ai spune și orice mi-ai face Dar plecarea ta m-ar lăsa fără resurse să sper. Fără sprijin Ce rost mai am și de ce mai sunt, Dacă nu pot să-mi completez colțul mulțumirii Cu ființa suavă, cu un blând alint, Descifrând astfel misterul iubirii? Aș vrea... ca atingându-ți palma, Să știu că am găsit un sprijin, Să realizez că am găsit urma, Înspre feminismu-ți blajin. Nici noaptea nu mă mai adoarme, Nici toate din juru-mi nu mai au
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
mintea unui mare umanist. Dimitrie Cantemir gusta și el înfiorându-se din elixirul amețitor al puterii. O clipă doar. Cât să măsoare prăpastia, scuipând din gură otrava... Să fie cultura antidotul Puterii?... S-a văzut aceasta mai târziu în purtările blânde ale noului domn, deși în politică blândețea nu asigură succesul, care totdeauna este, trebuie să fie, feroce. în orice caz cultura noastră are în centrul ei două crime săvârșite de tatăl C. Cantemir (care a pus să se taie capul
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc, într-o sursă inepuizabilă de incantații, de construcții lexicale surprinzătoare, de inovații sintatctice
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd" (Navală nordului). Reacția anticlasică a lui Ilie Constantin continuă și în capitolul francez al poeziei d-sale. Poate cu motivația unei evoluții așa-zicînd firești a crizei, poate, cu cea a intervenției exilului ca element perturbator al biografiei reverberate în poetica
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
rețetă de supraviețuire și pact înșelător cu "teribila ușurătate a ființei". Surprinzător cît de multe din experiențele de exil pe care le reconstruiește excelent în romanele sale Milan Kundera se regăsesc în acest film tratate cu un fel de înțelegere blîndă și ironică deopotrivă. Și este un fapt de apreciat că regizoarea-desenatoare nu înclină niciodată balanța către vreun militantism sau către utopismele unei gauche caviar, discursul nu devine niciodată sarcastic, emfatic, didascalic. Experiența vieneză se termină dramatic cu o iubire eșuată
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
stinge." Peste încă zece pagini și vreo trei săptămâni de însemnări, la 14 decembrie, un alt personaj intră în galeria supraviețuitorilor. Dacă e om sau e abstracție, dacă e sancționat sau achitat, mai e timp să stabilim: "Prea concesivă, prea blândă hotărârea autorităților ialiene de a-l socoti persona non grata pe dl. profesor Richard Jarecky, asistent de medicină legală la Heidelberg, supranumit regele ruletei. În 63 domnul acesta a aruncat banca în aer la San Remo, a decavat câteva cazinouri
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
nepopulară, al cărei neplăcut obicei este de a radiografia totul prin ochelarii arizi ai schemelor teoretice, îmblînzește repede toate nuanțele dure: le învăluie într-o armătura terminologică în care pînă și cele mai atroce experiențe capătă o tentă de eleganță blîndă. E ca și cum o radieră conceptuală, alunecînd dintr-o parte în alta, chiuretează buboaiele și secrețiile sordide. De aceea, privită cu ochii filozofiei, viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
în toate aceste profunde și senzaționale întîmplări, știința lui de a urîți și arta lui de a înfrumuseța, puterea lui de a uita și priceperea lui de a aduce aminte, inimaginabila lui ingeniozitate de a face bine și fatalitatea lui blîndă de a face rău". Așadar timpul și nu spațiul. Mai bine zis spațiul prizat prin mijlocirea timpului care deține supremația. Avem a face cu o abordare tipică de poet, întrucît timpul e, spre deosebire de spațiu, un fenomen capricios, de-o obiectivitate
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Am făcut poate un ocol prea mare ca să spun că Irina Petraș face parte din categoria Perpessicius a cronicii literare, dar l-am făcut cu plăcere, pentru a fi mai bine înțeles. Irina Petraș este o cititoare profesionistă în genul blând, îngăduitor și generos al lui Perpessicius, cu toate calitățile și cu toate defectele acestui tip de critică. O virtute în exces, generozitatea, se transformă într-un defect: lipsa de pregnanță a judecății de valoare. Irina Petraș a scris mult, generos
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]