857 matches
-
hoardelor" asiatice de la extremitatea de răsărit a continentului european. Iată un exemplu de ceea ce s-ar putea numi hotar, anume acele "deșerturi ale tătarilor", niște cîmpuri în general pustii, unde se încrucișau adesea în raidurile lor popoare dușmane ce-și blamau reciproc credința religioasă. Ca să folosim o imagine mai sugestivă, acest fel de frontiere semănau cu acele limes ale romanilor sau, mai curînd, cu frontiera pionierilor din Vestul american: un no man's land între civilizații ce se acuzau reciproc de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și America”, „Ce a făcut românul pentru America”, „For America and Its Flag”, „Încetățenirea românilor În America” etc.. În același timp s-a modificat și atitudinea românilor față de foștii lor conaționali deveniți americani. Dacă un timp Îndelungat emigrarea a fost blamată, iar stabilirea În America era considerată o mare greșeală și o pierdere irecuperabilă pentru țară, În 1937, cineva scria, cu Îndreptățită mîndrie, că „Românul american trece În rîndul celor mai respectați cetățeni ai marei republici de peste ocean, unde munca se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ale unor oameni bine intenționați și capabili, ajungem acum la apogeu", concluzionează Churchill. Faptul că am ajuns cu toți la un asemenea impas îi face pe cei responsabili, oricât erau de onorabile motivările lor, să fie demni de a fi blamați în fața instanței. Uitați-vă înapoi și vedeți ce am acceptat sau la ce am renunțat succesiv" [6, p. 146]. Churchill constată cum s-au agravat lucrurile în perioada concesiilor permanente făcute Germaniei: "Azi avem în față o armată germană mai
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Pray do not, șir. I have watched and traveled hard. Some time I shall sleep our, the rest I'll whistle. A good man's fortune may grow ouț at heels. Give you good morrow. GLOUCESTER: The Duke's to blame în this. 'Twill be ill taken. Exit. KENT: Good King, that must approve the common saw, Thou ouț of Heaven's benediction com'st To the warm sun. Approach, thou beacon to this under globe, That by thy comfortable beams
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
weep. O Fool, I shall go mad! Exeunt Lear, Gloucester, Kent, and Fool. CORNWALL: Let uș withdraw, 'twill be a storm. REGAN: This house is little; the old man and's people Cannot be well bestowed. GONERIL: 'Tis hîș own blame; hath puț himself from rest And must needs taste hîș folly. REGAN: For hîș particular, I'll receive hîm gladly, But not one follower. GONERIL: Șo am I purposed. Where is my Lord of Gloucester? CORNWALL: Followed the old man
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
What is your study? EDGAR: How to prevent the fiend, and to kill vermin. LEAR: Let me ask you one word în private. KENT: Importune hîm once more to go, my lord. Hîș wits begin t'unsettle. GLOUCESTER: Canst thou blame hîm? Storm still. Hîș daughters seek hîș death. Ah, that good Kent, He said it would be thus, poor banished man! Thou say'st the King grows mad I'll tell thee, friend, I am almost mad myself. I had
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un cuvînt cu-acest savant teban: Ce studiezi? EDGAR: Cum de vrăjmaș să scap Și să omor păduchi. LEAR: Să te întreb ceva aparte. KENT: Îndeamnă-l încă-odat' să meargă, șir. Mintea-i începe-a rătăci. GLOUCESTER: Poți să-l blamezi? (Furtună continuă) Fiicele-i cată moartea. -Ah, bunul Kent A spus că-așa va fi. Biet surghiunit! Zici: regele înnebunește; dar și eu Nebun s-aproape. Am avut un fiu, Acum proscris de sîngele-mi: mi-a vrut Viața, de curînd
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mereu: fi, foh, fan, Îmi miroase-a sînge de britan. (Ies) SCENĂ 5 (O sală în castelul lui Gloucester. Intra Cornwall și Edmund.) CORNWALL: Mă voi răzbuna, chiar înainte de a pleca din casă asta. EDMUND: Dar, milord, aș putea fi blamat că natura a cedat astfel în fața loialității, și mă cam tem să mă gîndesc la asta. CORNWALL: Acum îmi dau seama că nu numai aplecarea spre rău a fratelui tău l-a facut să-i caute moartea, ci că răutatea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Oswald ies) Mergeți, căutați pe trădătorul Gloucester, Legați-l că pe-un hoț, aduceți-l aici! (Ies slujitori) Deși de viața-i nu putem dispune Far' formele de drept, puterea noastră Va face un hatîr mîniei noastre; lumea-l Poate blama, nu-opri. (Intra slujitori cu Gloucester) El? Trădătorul? REGAN: Vulpea ingrata, el. CORNWALL: Legați-i brațele uscate. GLOUCESTER: Ce vreți să spuneți? Prieteni, vă gîndiți Că-mi sînteți oaspeți; nu mă rușinați. CORNWALL: Legați-l, spun! REGAN: Strîns, strîns! O, trădător
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
you down, father; rest you. Let's see these pockets: the letters that he speaks of May be my friends. He's dead; I am only sorry He had no other deathsman. Let uș see: Leave, gentle wax; and, manners, blame uș not: To know our enemies' minds, we rip their hearts; Their papers is more lawful. Reads the letter. "Let our reciprocal vows be remembered. You have many opportunities to cut hîm off: if your will want not, time and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
capital" și scopul modernizării! Nebunie din care încă nu reușim să ieșim, cu această clasă politică produsă în mare parte în laboratoarele peceristo-securiste! Dorin Popa: Ții minte când, în anii '70, idealizam cu patos tocmai perioada pe care acum o blamezi INTERBELICUL? Apoi, în anii '90, în perioada recuperărilor, editurile publicau preponderent autori interbelici! În anii '90, toți studenții citeau cu precădere Cioran și literatură memorialistică, iar Petre Țuțea avea un succes de invidiat. Liviu Antonesei: Eu nu blamez interbelicul, care
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acum o blamezi INTERBELICUL? Apoi, în anii '90, în perioada recuperărilor, editurile publicau preponderent autori interbelici! În anii '90, toți studenții citeau cu precădere Cioran și literatură memorialistică, iar Petre Țuțea avea un succes de invidiat. Liviu Antonesei: Eu nu blamez interbelicul, care a avut și împlinirile sale indiscutabile, introduc doar niște bemoli. Cred că până în anii '70, chiar până prin 1985, când a trebuit să citesc cam toată presa acelor vremi pentru niște studii de istorie culturală, am avut tendința de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Episcopatul era îndemnat să ia măsurile necesare pentru ca ziarele să respecte Magisteriul 88. Exista un avertisment difuzat sub egida Sfântului Scaun, în care erau menționate publicațiilor în cauză. Această amenințare era făcută în contextul "crizei moderniste", când unii dintre autorii blamați de Vatican au publicat în ziare catolice. Apendicele cuprindea și o scrisoare deschisă către Marchizul Filippo Crispolti. Era un răspuns la un opuscul pe care-l scrisese acesta, în care punea problema existenței a două tipuri de jurnalism catolic: unul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în epoca clasică, se bazează pe verosimilul acțiunii care o implică pe aceea a "moravurilor" personajelor și vorbirii lor. 4.1.1. Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului, după cuvintele lui Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul. Racine explică, în Prefața la Ifigenia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a informa spectatorul. "Din partea mea, ceea ce remarcați 37 în afara aspectului absurd al faptului că unii au obiceiul să-i pună pe actori să recite în solilocvii lucruri pe care trebuia ca spectatorii să le știe pentru înțelegerea fabulei, eu îl blamez și mai mult ca dumneavoastră, iar dacă ar trebui să distribui scenele unei piese de teatru, aș introduce totdeauna pe cineva în povestirile acestea obligatorii și care ar fi interesat ca să-i fie făcute; sau dacă aș introduce un om
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și de latini. Și mă mir că dintre scriitorii noștri dramatici, a căror mulțime este astăzi foarte numeroasă, unii nu au catadicsit să o păstreze, iar alții nu au destulă discreție pentru a se împiedica cel puțin de a o blama, dacă nu sunt destul de rezonabili pentru a o urma după primii oameni ai Antichității, care în general nu au folosit-o fără scop. În ceea ce mă privește, eu le port Anticilor acest respect, de a nu mă îndepărta niciodată nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-i zugrăvești după natură. Se vrea ca aceste portrete să semene; și nu ai făcut nimic, dacă nu faci să fie recunoscuți acolo oamenii din secolul tău. Într-un cuvânt, în piesele serioase, este suficient, pentru a nu fi blamat, să spui lucruri care să fie de bun simț și bine scrise; dar asta nu este suficient în celelalte, trebuie să mai și glumești; iar a-i face să râdă pe oamenii cumsecade este o treabă de toată nostimada." (Scena
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A afirmat cu tărie că ea nu este legionară. Mai mult (subliniind totuși că nu este filosemită), că blama metodele legionare în privința evreilor. După ce și-a descărcat furia, s-a cufundat în tăcere. Dna Boeru locuia la periferia Münchenului. Cînd am ajuns i-am mulțumit și mi-am luat rămas bun, gîndindu-mă la remarca făcută de Hannah Arendt despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Munte, 1910. Violențele din timpul alegerilor din 1910 din Ungaria au provocat reacții negative în Occident. Clémenceau a condamnat "națiunea liberă maghiară" pentru că-și reprima naționalitățile și însuși fiul lui Garibaldi (în ciuda admirației tatălui său față de Ungaria) i-a blamat pe unguri pentru asuprirea "românilor latini" 201 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 172-175 202 Op. cit., vol. II, p. 144. Vezi și Contele Czernin, Ottokar, Im Weltkriege, Viena-Berlin, 1919, p. 64 203 În Oameni cari au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din voturi. În anul următor, În Saxonia Inferioară Învecinată, un Sozialistische Reichspartei care căuta să atragă un electorat asemănător a obținut 11%. Având În vedere existența acestui grup electoral semnificativ, Konrad Adenauer a evitat să critice deschis trecutul recent al Germaniei, blamând În schimb explicit Uniunea Sovietică și pe Aliații vestici pentru problemele țării, În special cele rezultate din acordurile de la Potsdam. Pentru a satisface cererile refugiaților și ale suporterilor lor, Adenauer și UCD au adoptat o linie dură față de Est. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oamenii de afaceri olandezi, numărul celor „repatriați” era de ordinul zecilor de mii. Experiența decolonizării a otrăvit viața publică olandeză, deja foarte afectată de suferințele din război. Mulți foști coloniști și prietenii lor alimentau așa-zisul „mit al bunei guvernări”, blamând stânga pentru eșecul Olandei de a-și restabili autoritatea colonială după episodul ocupației japoneze. Pe de altă parte, cei mobilizați (adică majoritatea covârșitoare a soldaților) erau pur și simplu bucuroși să se vadă teferi acasă după un război colonial de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avuseseră În regiune o prezență Îndelungată. și chiar dacă America plătise pentru primul război din Vietnam (lucru de care puțini francezi aveau cunoștință la vremea respectivă), cei care au luptat și au murit acolo erau soldații francezi. Dreapta franceză i-a blamat pe Mendès-France și pe predecesorii săi pentru modul nesăbuit În care purtaseră războiul, dar nimeni nu avea o propunere mai bună și aproape toți erau mulțumiți În sinea lor că Vietnamul era de domeniul trecutului. Doar Armata Franceză (mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1932 - s-au concentrat asupra acestui eșec În Înțelegerea nazismului. Dar un grup de intelectuali mai tineri, născuți În timpul războiului sau imediat după aceea, au adoptat o poziție mai severă. Neavând o experiență directă a ceea ce se Întâmplase Înainte, ei blamau nu atât nazismul, cât Republica de la Bonn pentru toate păcatele Germaniei. Astfel, pentru Rudi Dutschke (născut În 1940), Peter Schneider (1940), Gudrun Ensslin (1940) sau mai tinerii Andreas Baader (născut În 1943) și Rainer Werner Fassbinder (1945), democrația postbelică din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
boom-ul bazat pe cerere din anii ’50 și ’60, astfel de vederi au fost considerate (cel puțin În Europa) politic mioape și economic anacronice. Însă după 1973 adepții pieței libere au reapărut, vehemenți și siguri pe ei, pentru a blama recesiunea economică generalizată și nenorocirile care pândeau acele „guverne puternice” care gâtuiau inițiativa și energia națională prin fiscalitate și planificare economică. Retorica prindea la alegătorii mai tineri, care nu apucaseră să-i vadă efectele nocive ultima oară când aceste vederi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era limpede, pângărise și spoliase moștenirea radicală. și o făcea În continuare, cum aveau să dovedească În curând genocidul din Cambodgia și trauma intens mediatizată a „oamenilor din bărci” refugiați din Vietnam 2. Existau și europeni - și nu puțini - care blamau Statele Unite pentru dezastrele din Vietnam și Cambodgia, iar antiamericanismul lor a primit apă la moară când chilianul Salvador Allende a fost asasinat din ordinul americanilor cu doar trei luni Înainte de apariția Arhipelagului. Dar chiar și aceștia Încetaseră să mai creadă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]