1,008 matches
-
numai o singură dată, numele Domnului, va deveni în cele din urmă robul lui Său. Velasco auzea în urechi un glas: „Încerci acum să-i faci pe niște necredincioși să se boteze pentru propriul tău câștig. Nu cumva e o blasfemie și o batjocură? Prin taina botezului Îl împovărezi pe Domnul cu păcatele unor necredincioși. Nu cumva e o faptă trufașă?” Velasco încercă să strivească vocea pe care o auzea în urechi. Își făcu scut din niște cuvinte ale lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în cele patru zări, necunoscându-se unde”, declara Vasile Diacon. Actualul mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, Î.P.S. Onufrie Berezovscki, și episcopul vicar, P.S. Meletie Egorenko, episcop de Hotin, nu dau nici ei nicio lămurire în această privință. „Este o blasfemie adusă poporului român și ortodoxiei, în general, faptul că monahi vrednici de recunoștință și evlavie nu-și au un loc de odihnă veșnică”, spune același Vasile Diacon, care a sugerat Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii României, să se adreseze Patriarhului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
pentru subiect se datorează în bună măsură acestui „nerezolvabil” plin de mister conținut în cele trei pasaje din Sinoptice. Redusă la minima sa formulare, ideea se prezintă astfel: orice păcat poate fi iertat, chiar și cel împotriva lui Isus, dar blasfemia împotriva Sfântului Duh nu va fi iertată în veci. Întrebările explodează una după alta: Duhul Sfânt este mai presus decât Fiul, din moment ce blasfemia împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
formulare, ideea se prezintă astfel: orice păcat poate fi iertat, chiar și cel împotriva lui Isus, dar blasfemia împotriva Sfântului Duh nu va fi iertată în veci. Întrebările explodează una după alta: Duhul Sfânt este mai presus decât Fiul, din moment ce blasfemia împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis în legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față, nu există pocăință? Ce se înțelege sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis în legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față, nu există pocăință? Ce se înțelege sau ce trebuie să înțelegem prin „păcat sau blasfemie împotriva Sfântului Duh”? Am pornit investigația din dorința de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am înțeles, pe parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
voi discuta câțiva termeni esențiali din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
esențiali din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care înseamnă pur și simplu „oameni”. τ „Împotriva Duhului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fărădelegea”; păcatul presupune transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); - adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan 5,17); - prosopolempsia, „favoritism, părtinire”; insul aplică măsura omenească în locul celei dumnezeiești (Iacob 2,9). Blasfemia După dicționarul etimologic al lui Chantraine, blasphemein, în greaca clasică, nu are un sens specific religios, ci înseamnă „a înjura, a vorbi de rău pe cineva, a calomnia”. Este sinonim cu loidorein, „a ocărî”. În opoziție cu euphemein („a vorbi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau „a rosti cuvinte care nu trebuie rostite în cursul unui sacrificiu”. Sensul religios al termenului, așa cum s-a tehnicizat cu timpul, este exact „a rosti cuvinte ofensatoare la adresa zeilor sau la adresa unor realități sacre”. În Noul Testament, fac obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos, Sfântul Duh, Biserica, îngerii. La origine, termenul presupune „lovirea agresivă”: „a lovi cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică și semantică! Ulterior, sensul acesta se dilată: o realitate legată de sfera sacrului devine obiect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cristos, Sfântul Duh, Biserica, îngerii. La origine, termenul presupune „lovirea agresivă”: „a lovi cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică și semantică! Ulterior, sensul acesta se dilată: o realitate legată de sfera sacrului devine obiect de blasfemie nu neapărat prin virulența cuvintelor, ci și prin aceea a gândului sau intenției. Iertarea Nu voi discuta pe larg terminologia „iertării” în Noul Testament, ci mă voi opri doar la verbul folosit în cele trei versiuni ale logion-ului: aphiemi. Marcu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spirituală. Cine nu adună cu Mine, Adunătorul, Împăciuitorul sufletelor, opusul lui diabolos, „cel care separă și scindează” sufletele, comunitățile, inima, lumea, acela risipește și se risipește pe sine. „De aceea” - concluzie logică, așteptată, necesară - „vă spun: orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate oamenilor, dar hulirea Duhului nu va fi iertată. și, dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar dacă cineva ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la condițional (nu la indicativ, modul realității), tocmai pentru că o asemenea situație pare de neînchipuit în logica bunului-simț și a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, încât să pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism, dacă am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru ediția finală a Noului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru ediția finală a Noului Testament: „păcat veșnic”. Cine hulește Duhul Sfânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
amărâseră duhul/și a grăit necugetat cu buzele lui (kaˆ parèrgisan aÙtÕn f’ Ûdatoj ¢ntilog...aj. kaˆ ™kakèqh MwusÁj di’ aÙtoÚj, Óti parep...kranan tÕ pneàma aÙtoà, kaˆ dišsteilen ™n to‹j ce...lesin aÙtoà.). Iată, pe scurt, rezultatele anchetei. Blasfemia împotriva Sfântului Duh se înscrie în „patternul” vetero-testamentar al neascultării, obrăzniciei, rebeliunii lui Israel în timpul exodului. Blasfemul prin cuvânt trebuie pus în corelație cu împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
persistă în refuzul revelației, al adevărului evident, manifestat sub ochii săi. „Duhul Sfânt” din fragmentele comentate nu trebuie interpretat ca a treia persoană din Treime, deși lucrurile nu pot fi tranșate „matematic”. El este lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. A blasfemia împotriva Duhului mântuitor înseamnă a refuza propria mântuire, așadar a te exclude singur de la viața veșnică. În acest sens, păcatul împotriva Sfântului Duh e de neiertat, întrucât el blochează dintru început comunicarea cu Dumnezeu, tăind orice speranță și anulând orice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o idee foarte clară despre Duhul Sfânt. Înțelesul cuvintelor lui Cristos este așadar acesta: Fie, spune El. Puteți păcătui față de Mine, din pricina trupului în care sunt îmbrăcat. Dar nu puteți spune și de Duhul Sfânt: Nu-L cunoaștem. De aceea blasfemia voastră nu vă este iertată și veți fi pedepsiți și aici, și dincolo” (Omilia 41,3). Nici în cazul de față Ioan Gură de Aur nu-și dezminte obsesia antiiudaică, extinzând raționamentul despre farisei la întregul popor evreu, considerat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să pui năzdrăvăniile astea, în ce loc? în parcuri, să sperie noaptea pe îndrăgostiți? În holurile caselor de cultură, să nedumerească pe tinerii muncitori, sau nu cumva crezi că își au locul în muzee? Cum?! Lângă Paciurea, autorul genialelor Himere? Blasfemie! Ai să zici că în acest caz ar trebui scoase și aruncate la gunoi și acele opere de artă primitivă ale negrilor, compuse din simple bucăți de lemn în care un măr de metal în burtă închipuie buricul, și niște
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
păsărica în palmă, și știam că n-am să-i mai dau drumul niciodată. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Fericirile Îmi scriu articolul în avans, în Săptămâna Patimilor, ca să am liber de Paște. Iertați-mi eventuala impresie de blasfemie pe care am să v-o las, dar e trecut de miezul nopții, articolul trebuia trimis de ieri, iar altă idee nu-mi vine. Încerc să-mi imaginez cum ar reflecta mass media din România nu nașterea, botezul, minunile, trădarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
În al doilea rând, continuă tânărul de parcă nici nu-l auzise, entuziasmul lui crescând cu fiecare clipă, nu există atei. Nici un evreu din lumea asta nu poate fi ateu. Însăși expresia asta e o calomnie, ba chiar - Doamne păzește! - o blasfemie. E scris ca omul să nu se considere ticălos. —Eu, nu renunță Fima, se Întâmplă să fiu ateu sută la sută. Nu respect nici un fel de precepte. Doar cele șase sute treisprezece delicte 1. —Greșești, zise studentul politicos, dar ferm, greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu putea fi o greșeală de tipar. Apărea de prea multe ori. — Dar de ce nu-l scriu întreg? — Pentru că nu ai voie să-l pui pe hârtie. —De ce nu ai voie? Nu mă certam cu ea. Eram curios. Este o blasfemie. —E o blasfemie când zici „să te bată Dumnezeu“, nu e o blasfemie dacă - m-am uitat la o propoziție - scrii că îi ești recunoscător lui D-zeu. —Așa e, insistă Susannah. Nu e un răspuns corect, zise Madeleine. Uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]