1,790 matches
-
în ghearele pământului. Cine să iasă cu lopețile și să umple drumurile degradate? Păi cine să iasă? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul când ieșeam după-amiezile în sat, devale, în zilele de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale bocancilor? Ei, și ce dacă ni le smulgea? Nu le pingeleam la loc? Neputîndu-se adapta la acest joc complicat al pierderilor și al compensațiilor pe care îl cunoșteau atât de bine concetățenii mei, acest învățător, care venise în satul nostru de pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bugetul comunal nu justifică un ritm alert în împlinirea datoriei. - De paisp’ce ani de cînd sînt goarză comunală o dată nu m-a pus și pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de morticică - așa zisese Primarul, ca să mai Îndulcească și chiar să ia un pic peste picior cuvântul moarte - oamenii, ca și cum sar fi Înțeles Între ei, Își lepădară Încălțările și porniră desculți pe ulițe și prin curți. Băgaseră de seamă că bocancii, pantofii, cizmele ori chiar papucii și gumarii lor făceau un zgomot Înspăimântător când izbeau pământul Întărit al potecilor ori pietrele cenușii și colțuroase ale șoselei. Pe când așa, talpa goală scotea numai un bubuit Înfundat, care nu rănea chiar tare auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Sergentului. Acesta o izbi cu dosul palmei și o azvârli În iarbă. Vinul hâltâcâi de câteva ori și Începu să se scurgă. Se răspândi un miros de iarbă strivită, de țărână Înmuiată și de venin de albine. Militarilor le puțeau bocancii a seu de oaie rânced. „Pe lângă că ați călcat frontiera, vă faceți vinovați și de braconaj la pește În sezon interzis și de foc deschis În pădure. Vă confisc plasa și bicicletele și pe voi vă duc la Pichet, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar cu puțin Înainte de apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum să procedeze ca să nu fie acuzați de mituire. Comandantul strânsese tot detașamentul În careu. Soldații se străduiseră să se curețe cât de cât, salopetele umede miroseau a săpun de casă târguit de prin gospodăriile satului, stemele de la paftale luceau, bocancii fuseseră văcsuiți și cusuți pe la spărturi cu ață cauciucată. Inimile băteau anapoda În piepturi. Comandantul ordonase „pe loc repaus” și continuase discursul. Se crăcănase, ținea mâinile la spate și burta Înainte. Soldații Îi sorbeau vorbele meșteșugite. „Eu, aici, vă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit, cu Închizători solide, În care fuseseră cândva cartușe ori grenade. Nu se știe la ce foloseau cutiile acelea, dar erau foarte căutate și cei care le agoniseau se arătau foarte mândri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care se jucase, copil fiind, dându-se pe fund la vale, pe o potecă alunecoasă. Așa făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar nu-i deloc de râs... Oricum, aveam viitorul aproape asigurat. Peste câteva zile, foarte Încrezător În mine, am intrat În atelierul În care făceam practică. Eram echipat așa cum văzusem eu pe un afiș care atrăgea atenția asupra protecției muncii: bocanci cu tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-aș fi văzut, nu l-aș fi auzit. Peste manta purtam o șubă lungă, căptușită cu blană de oaie, peste bocanci Încălțasem niște pâslari uriași. Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense și totale care mă cuprinsese. Nu teamă, neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire -, În care zăceau două rânduri de paturi suprapuse câte trei. Conform regulamentului, soldații dormeau Îmbrăcați; aveau voie, totuși, să se descalțe, cu condiția să-și pună bocancii cât mai la Îndemână ca, În caz de alarmă, să poată să fie gata de luptă În cât mai scurt timp cu putință. Când intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu și gros - aproape putea fi pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caz de alarmă, să poată să fie gata de luptă În cât mai scurt timp cu putință. Când intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu și gros - aproape putea fi pipăit - de trupuri și picioare nespălate, de bocanci și șosete de infanterist, de bășini de la fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cinematografului de atunci - astăzi Victoria - circula mulțime de trecători. Tata observă o cârpă făcută ghemotoc care circula ca o minge de fotbal în vârful picioarelor celor ce mergeau cu sau fără interes. Ajunge și el la cârpă, calcă cu vârful bocancului pe ea, i se pare că ar fi ceva în ea, se apleacă, ia ghemotocul respectiv și-l strecoară în buzunarul sumanului. Ajuns la gazdă i se servește masa, își aduce aminte de ce avea în buzunar și... surpriză! 2400 lei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de poslușnici cărora le-a fixat câți ughi să plătească la vistierie, hotărând că goștina și desetina lor să rămână mănăstirilor. Numai unui preot de la fiecare mănăstire a primit scutire pentru 50 de stupi ca să-și poată cumpăra îmbrăcăminte și bocanci”<footnote Ibidem, vol. III, documentul 44, p. 36 footnote>. La fel va proceda și Antioh Cantemir peste trei ani. Egumenii aveau dreptul de judecată asupra poslușnicilor, tot el stabilea cuantumul amenzilor sau a diferitelor pedepse ce trebuiau executate. O altă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe stradă...acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna oricui...adică , ce mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bază din Tai Chi, iar Barry, ca un copil dulce ce era, i-a făcut pe plac. Vezi, glisezi cu piciorul ăsta de-a lungul podelei. Nu, glisezi! în loc să alunece cu grație, John Joe a ridicat piciorul încălțat cu un bocanc greoi și l-a plantat într-un alt loc de pe podea. —Trebuie să glisezi. Vezi? Așa! — Mai arată-mi o dată, l-a rugat John Joe trăgându-se mai aproape de Barry. Toți cei care eram în grupul lui John Joe am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și Shake l-au târât și l-au împins în apartament pe Gaz, a cărui față căpătase culoarea cenușii. Nu mai e mult, băiete, i-a spus Joey lui Gaz. Pe rând, amândoi s-au împiedicat de o pereche de bocanci de motociclist care zăceau aruncați în mijlocul podelei. Și, tot pe rând, amândoi au bolborosit: —Doamne Dumnezeule! Eu mă întrebam cum de puteau să poarte hainele alea din blugi pe căldura aia. De fapt, mă întrebam cum de puteau suporta atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce i-ai zis? întrebă Wilt. — Ce i-am zis? N-am zis nimic. Doar nu era să-mi stric gura de pomană cu el! — Bine, atunci ce-ai făcut? — Păi, l-am pus jos și i-am trântit la bocanci până când l-am umflat. I-am tras-o ca lumea peste tot. Dup-aia am ridicat ancora. Acum măcar știu că e p-undeva un afurisit de student care n-o să le mai spună oamenilor să se dea din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o dată, sigur erai mai treaz la minte. Știi ce? Pentru tine pot să fac un scurt pe degeaba, hotărî scurt și începu să-mi umble la șliț cu degete scurte, îndemânatice. Păcănitul rar al țintelor se opri brusc - țintele de la bocancii gardianului; sau numai mi s-a părut mie, furat de senzația tare, că în jur se făcuse un halou de tăcere - nu mi se păruse, îl și aud răstindu-se, Stai, fă, cuminte, mai oprește-te dracu’ și tu! Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a părut că omul care se uita fix la mine de vreo cinci minute voia să-mi spună ceva. El s-a ridicat, răsturnând cu trupul lui de uriaș scaunul, și a început să străbată sala cu pași mari în bocancii ostășești vechi, oprindu-se pe la tejghelele de pe margini să râcâie melamina soioasă cu unghia crescută a degetului mic, pe urmă s-a oprit în dreptul meu, umflându-și umerii ca să ia toată lumina: Nu vrei să te-nsori, bă? a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vorba mamei. Eu era să trec nesimțitor pe lângă coada formată la agenția loto, pentru tragerea cu un pot fabulos, de nu mi-ar fi atras atenția colonelul Teșu, vecinul de pe alee, într-o ținută destul de proletară, cu căciula cam roasă, bocancii vechi ostășești. Iar vorba mamei: De ce să-l știe, dragă, toată lumea că-i miliardar, mi-li-ar-dar? Așa cum îl vezi tu, cu bocancii ăia, Teșu și-a căpătuit copiii, pe amândoi cu firme, ei au făcut iarna cu tot ce trebuie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mi-ar fi atras atenția colonelul Teșu, vecinul de pe alee, într-o ținută destul de proletară, cu căciula cam roasă, bocancii vechi ostășești. Iar vorba mamei: De ce să-l știe, dragă, toată lumea că-i miliardar, mi-li-ar-dar? Așa cum îl vezi tu, cu bocancii ăia, Teșu și-a căpătuit copiii, pe amândoi cu firme, ei au făcut iarna cu tot ce trebuie de la ferma lor de la Glina, fără nici un ban!) Chiar uitasem de fermele de la Glina, cred că tot alea unde făceam practica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu sunt sigură dacă m-aș fi mulțumit cu perle. 20 Într-o dimineață, în închisoarea națională, e strigat numele lui Fairlynn. Urmează să fie dusă să fie martoră la o execuție, ca parte a programului de tortură. Zgomot de bocanci grei. Își fac apariția gardienii. Prizonierii sunt escortați la un camion descoperit. Fairlynn nu știe că va fi doar martoră. Crede că asta e ultima ei zi pe pământ. Varsă lacrimi fără să se poată controla și începe să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]