831 matches
-
ideea de clasă se leagă în primul rând banii. Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din clasa de mijloc, privilegiată într-un fel artistic și boem. Dar bunicii mei au fost emigranți săraci, prima generație care a ajuns la o situație materială decentă după ani de trudă și economie crâncenă. Casele pe care au izbutit ei să le cumpere și-au sporit ulterior valoarea. Bunicul meu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Philemon sau N. M. Philimon. Pseudonimul Nikita Felinărescu, întâlnit în foile umoristice „Pepelea” (1860) și „Nichipercea” (1862), poate fi al lui F., ca și Undrea, din „Cicala” (1860). Scriitorul moare de tuberculoză. Figură pitorească, la tinerețe aflat în compania unor boemi bucureșteni de felul lui Anton Pann, F. se străduia, cu hărnicie și inteligență, să-și chivernisească învățătura, să-și extindă lecturile. Știa limba greacă, învață italiana, deprinde câte puțin și limba franceză. Îndemnurile îi veneau în principal din dorința de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
care o abordează: geniul și condiția geniului în societate; apoi pentru narațiunea alertă sau excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialității. În centru se află două personaje. Primul este un tânăr de 22 de ani, Puiu Dinescu, boem și cam libertin, care nu izbutește să-și treacă examenul de admitere la facultate, ceea ce nici nu dorește cu adevărat, întrucât pasiunea lui este arta, poezia. Îndrăgostit de doctorița din sat, vrea s-o cucerească, dar în final femeia îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
Spiridon, Destinul adevărurilor, LCF, 1996, 3; Roger Fol-Droi, La Torture sans fin, „Le Monde”, 1996, 16; Eric Conan, L’Enfer de Pitești, „L’Express”, 1996, 14; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 67-143; Popa, Reîntoarcerea, 200-212; Ioana Pârvulescu, Viață de boem, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 390-393; N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi... Scrisori către Virgil Ierunca, îngr. Monica Manu, București, 2000; Daniel Cristea-Enache, Marea neînțelegere, ALA, 2001, 568; Gheorghe Grigurcu, Pro Virgil Ierunca, RL, 2001, 24; Behring
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
mai degrabă decât de etate. Desigur, tensiunile dintre generații nu lipseau. În timpul războiului, tinerii parizieni și londonezi arborau, spre oroarea celor mai În vârstă, costume zazou de inspirație americană (pantaloni bufanți și haină până la genunchi, cu umeri supradimensionați), iar entuziasmul boemilor și intelectualilor, la sfârșitul anilor ’40, pentru scurta din nolton (cândva haina tradițională a pescarilor belgieni) prevestea tendința tineretului de a adopta un stil vestimentar din ce În ce mai relaxat. În clubul de noapte ultra-șic Le Tabou, inaugurat la Paris În aprilie 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost de o destindere morală remarcabilă), dar tradiția clasică a radicalismului european se caracteriza prin rectitudine morală și domestică. Vechea stângă nu a fost niciodată disidentă cultural sau aventuroasă sexual, nici măcar atunci când era tânără: pe vremuri extravaganța era apanajul boemilor, esteților și artiștilor, care aveau adesea Înclinații individualiste sau chiar reacționare. Deși deconcertant, amestecul de sex și politică nu reprezenta o amenințare reală - dimpotrivă, după cum au remarcat unii intelectuali comuniști, accentul pus pe dorințele personale În detrimentul luptei colective era inerent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]