2,653 matches
-
Bijuterii de familie, Zorii robilor), noul roman al lui Zaharia Stancu, Dulăii, vine să întregească imaginea suferințelor din trecut și a revoltei țărănimii noastre. Avem de-a face cu o carte care concentrează în ea durerea flămânzilor de pe întinsele moșii boierești, o carte convingătoare tocmai prin adevărul celor împărtășite de scriitor. Faptele pe care romanul le strânge într-un singur mănunchi, vin să explice izbucnirea răscoalei din anul următor, când ura clocotitoare a oamenilor, dorința lor de a-și face dreptate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
, Grigore R. (1832, Pițicu, azi Bumbești-Pițic, j. Gorj - ?), gazetar și poet. Vlăstar al unei familii boierești, B. era în anii Unirii Principatelor un gazetar și un om politic cunoscut, comparabil ca notorietate cu un Radu Ionescu. Într-un foileton publicat în „Păcală” (1860), Pantazi Ghica îl situa între ziariștii fruntași din București. Pe la 1862, fusese ales
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
chiar spațiul nostru de viață, are propria lui istorie, propriul lui curs, ajungând să se transforme dintr-o boală rezervată unor dezmoșteniți ai sorții („prostul satului”), sau dintr-o boală antamată doar celor cu timp de „huzur și răsfățuri” (boală boierească), într-o boală endemică a zilelor noastre, întreaga societate contemporană fiind, potrivit lui G. Deleuze și F. Guattari, un câmp al deconstrucției umane, al constrângerilor de tip schizofrenic (Deleuze și Guattari, 1980). În esență, din punctul nostru de vedere, dificultățile în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Țării Moldovei (1661-1709), letopisețul lui N. Costin, însemnările și corespondența domnitorului, mărturiile unor boieri, știri din actele oficiale, de prin „gazeturi” și „avizii”. Cronicarul se arată informat și asupra mersului politicii europene. Cronica relatează sosirea lui Mavrocordat la Țarigrad, intrigile boierești de la Poartă, fuga lui Dimitrie Cantemir și înlocuirea acestuia, în scaunul Moldovei, cu Nicolae Mavrocordat. Mai departe, A.U. descrie situația din țară, cu accente de durere pentru mizeria Moldovei, „căzută sub giugul robiei”, nevoită să suporte invazia unor trupe
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
BĂLĂCEANU, Ion (28.III.1928, Ceairlighiol-Caliacra), prozator. Este fiul Tudorei și al lui Gheorghe N. Bălăceanu, țărani. Prozatorul și-a confecționat un arbore genealogic ce vrea să ateste o descendență din familia boierească, scăpătată, a Bălăcenilor, pe „ramura lor negustorească”. Urmează școala primară în comuna natală, dar o întrerupe în 1940, odată cu cedarea Cadrilaterului. Continuă studiile în 1946, la Cluj, unde se afla ca militar activ. Anii copilăriei și ai adolescenței îl poartă
BALACEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
BĂLĂCEANU, Ion (25.I.1828, București - 22.XII.1914, Nisa, Franța), memorialist. S-a născut într-o familie boierească ale cărei origini se află în secolul al XIV-lea, ca fiu al Mariei (n. Văcărescu) și al lui Constantin Bălăceanu, mare hatman. Și-a început instrucția acasă, cu un preceptor francez și a continuat-o la Paris, unde a
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
Constantin Cantacuzino. Tânărul educat și chibzuit preia, îndată după moartea tatălui (1742), succesiunea unei averi considerabile (o va administra ireproșabil, îndepărtând treptat pericolul creanțelor ce o grevau) și, ca și frații săi, Pârvu și Radu, începe a urca în ierarhia boierească. Căsătoria cu Elena Văcărescu (nepoată a domniței Safta Brâncoveanu) îi va consolida poziția și influența: e, rând pe rând, mare medelnicer (1746), vel stolnic, mare vistier, vel logofăt și mare ban (1770), parcurs urmat nu fără incidente (câțiva dintre fanarioți
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean. C., pentru care arhitectura este „cronica vie a trecutului”, „cea mai exactă expresie a istoriei sale”, se preumblă cu o lucidă încântare printre „minuni” precum palatele de odinioară, casele domnești și boierești, locuințele țărănești, bisericile, crucile de piatră. Stăruind asupra artei sătești, cu „frăgezimi” și „subtilități” desfătătoare, supunând unei febrile percepții valorile plastice de altcândva, estetul nu recomandă o cantonare în trecut de dragul unui „românism” îngrăditor, dar nici o angajare zeloasă în siajul
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani. N-avea chip boierul să mai ție nimic, spărgeau, ducă-se pe pustii, sacii omenești, încai pe cei boierești îi făcuseră ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
De altfel, populația musulmană l-a numit cu simpatie "Baba Opreanu" (Tata Opreanu). Anterior numirii sale în funcția de prefect, Remus Opreanu fusese procuror general la Curtea de Apel București. Născut la 21 septembrie 1844 ca descendent al unei familii boierești, a absolvit Liceul "Sf. Sava" din București. În 1866 a obținut diploma de licențiat în Drept la Paris. După această dată urmează studii clasice la Pisa, unde obține titlul de doctor. În primii ani ai carierei sale a fost supleant
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
guvern a lui George Cantacuzino-Râfoveanu1969. Vasile Lascăr s-a născut la 3/17 noiembrie 1852 în comuna Șomănești, județul Gorj, în familia "pitarului și apoi serdarului Emanoil Lascăr"1970, mama sa fiind Raluca Urdăreanu care provenea dintr-o "veche familie boierească gorjeană"1971. Vasile Lascăr "a început să învețe carte la Tg-Jiu, în școala bătrânului Stanciovici"1972, iar în perioada 1864-1872 a urmat cursurile liceului din Craiova 1973. În toamna anului 1872 s-a înscris la Facultatea de drept din Paris
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
stăpânul! răspunse moșneagul cu semeție. Și se puse în fața cerbului ocrotindu-l. Mânios din cale afară, împăratul porunci slugilor să pună mâna pe bătrân, să-l lege, să-l bată și să-i ia vânatul. Dar, în clipa când slugile boierești se apropiau de pândar, să îndeplinească porunca stăpânului, ce le fu dat ochilor să vadă? Cerbul se apropie de împărat și începu să vorbească: Oprește-te stăpâne; oprește-te tată! Și abia rosti cuvântul tată, că-i căzură coarnele și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
căldură, cu violență și cu zgomot. Copil, slugile se îndoiau de pe atunci sub ordinele lui despote. În războiul de la 77 s-a jucat cu viața altora fără nici o considerație, ca și cum numai pentru distracția lui s-ar fi început un joc boieresc. A vârât groaza și în inamici, și în amici, și era convins că un glonte n-ar îndrăzni să-l lovească. Ca și cum ar fi avut dreptate, gloanțele nu omorau decât pe vecinii lui. Nici patriotism, nici instinctul datoriei, numai satisfacția
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani. "Eleonora", cu numele ei sonor pentru mine, cu aerele ei de contesă, cu viața ei, când la Paris, când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
m-am amorezat - pentru că inima mi-era deja... dată! Voi spune pe urmă cum și cui. După ce au venit de la Odesa la sfârșitul lui august, mi-au dat 60 franci, un... caș mare și m-au pus în trăsura lor boierească și am intrat în Roman picior peste picior. Până la vârsta de 15 ani câștigasem așadar câteva sute de franci, câteva sute de franzele și un caș! Acolo, la țară, mă amorezasem de fata unei rude a proprietarului - o fată brunetă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stat vreo lună, veșnic pe vagoanele care stăteau în stație, pe grămezile de saci de grâu aduși pentru transport. Tot în vara aceea m-am dus și la Focșani (era alăturea), în clasa I. La Putna Sacă, casă bună, mâncare "boierească", servitori, contact cu "lumea bună" - în sfârșit mi se părea o viață elegantă, din romane - cum mi s-ar părea acuma viața pe care aș duce-o dacă aș fi oaspetele vreunui milionar englez. Ce mult e de atunci. E
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum spus numai slugilor... Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. Ceilalți luau adesea în glumă nefericirile ei, ceea ce o supăra și o făcea prudentă. Purtam și corespondență. În scrisorile de afaceri sau de invitații ale domnului M..., trimise printr-un fecior boieresc, găseam mai întotdeauna și un adaus "scris" de Adela, niște arabescuri extraordinare, painjeni complicați, heroglife, prin care îmi dădea știre despre păpuși, ori mă chema la ea, ori îmi vestea vreo nenorocire - și era convinsă că am înțeles. Când, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de un ușor strabism, care-i dădea veșnic un aer de îngîndurare, de concentrare, de înfrînare a unui elan, cu zâmbetul ei trist, precoce, și cu mersul de regină exilată, în plimbările nesfârșite prin parcul imens și neîngrijit al casei boierești, despărțit de drum printr-un gard de fier ruginit. Visai s-o smulgi din vâlvătaia unui incendiu (în generozitatea ta, casa incendiată era, firește, a ei!), visai s-o salvezi din ghearele unor bandiți, prin codri. Dar n-o iubeai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lua masa mai era vreme multă. Am petrecut-o vizitând "curiozitățile" târgului, care, cum am constatat, imediat, se reduc, și încă punând multă bunăvoință, la una singură - grădina publică, cu două ieșiri pe două străzi, mare cât o livadă mică boierească, dar îmbietoare prin umbra copacilor, bătrâni, crescuți în neregulă. Grădina era aproape pustie. Numai câțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. Lunga tovărășie din ziua asta, singuri printre oameni necunoscuți și pe drumurile deșarte, ca și senzațiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scoase din buzunarul de la pantaloni portofelul În timp ce șoferul se cambră să primească banii. Dar abea acum realiză de fapt, nu avea decât numai dollars. Făcu un calcul aproximativ, oferind taximetristului o banknotă de douăzeci dollars, făcând mențiunea. „Tocmeală țigănească, plată boierească...!” Șoferul schiță o strâmbătură. „Pentru mine, reprezintă infracțiune dacă manipulez valută. Iar dacă totuși reușesc să merg la bancă,aceasta nu oferă mai mult de paisprezececincisprezece lei pe unitate.” „În cazul acesta schimbă la Bursa Neagră. Am informații, acolo se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
binecuvântase o sfântă. La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însăși, își puse pe ea capotul ce i-l dădusem, și o clipă fața-i străluci de frumusețe. Lung, zâmbind, își trecu țigările din pachetul lor, cum le cumpărase, în tabachera de metal; adăugă, glumind: - Așa tabacheră cere numai țigări boierești! M-am boierit, domnule judecător, statul mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera, într-o tăcere de moarte, deodată izvorî din neguri, ca din pământ, o clădire mare înaintea mea și un pâlc de copaci. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. În bătătura hanului, mi-am scuturat de țărână cizmele. Dar nimeni nu ieși să mă întâmpine. Am împins o ușă care era prinsă în clampă numai, am intrat. Nimeni. În tot hanul, tăcere. Am bătut în podele cu stratul puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zdrobitoare“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volum de propagandă comunistă publicat în 1954 la Editura Tineretului a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, această schiță era subînțeleasă ca o metaforă a „relației dintre exploatați și exploatatori“. Păcat boieresctc "Păcat boieresc" Itc "I" Moșia noastră e departe de balta plină de vânat și de pește a Borcii, cale de două ceasuri cu calul, înlăuntrul Bărăganului. În vara anului 1896 eram singur, cu logofătul, cu lucrătorii, cu lanurile întinse, în căldura nemiloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cutremură adâncile lunci bătrâne, pocni. Și mă prăbușii și eu ca într-un întuneric nesfârșit. Când deschisei pleoapele spre stele, lângă mortul cu ochii neclintiți albi, simțeam încă în jurul gâtului strânsoarea unui arcan de fier. Mormântul unui copil, 1906 Păcat boieresc a fost publicată inițial în Convorbiri literare, nr. 1-2 din ian.-feb. 1906, an în care revista împlinea 40 de ani de la apariție. Duiliu Zamfirescu își amintește că, la publicare, redacția i-a cerut lui Sadoveanu să schimbe titlul nuvelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]