1,696 matches
-
al PC din Marea Britanie. în SUA, sindicalistul Earl Browder va deveni secretarul general al PC american. în Spania, conducătorii Confederației Naționale a Muncii (CNM), conduși de Angel Pestana, aderă la ISR; după efectuarea, în 1920, a unei călătorii în Rusia bolșevică, însă, unde au constatat supunerea sindicatelor față de putere, își recuză adeziunea. Această retragere constrânge minoritatea comunistă, condusă de Andreu Nin, să organizeze nuclee comuniste în CNM - anarhistă - și Uniunea Generală a Muncii - socialistă. Un fenomen similar se produce în Italia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de drept comun -, nici lagărele de internare, apărute în democrațiile și regimurile autoritare în momente de criză acută, nu se pot compara. Nașterea sistemului concentraționar într-adevăr, în același timp în care decretează „Teroarea roșie”, pe 5 septembrie 1918, puterea bolșevică ordonă, pentru a se proteja de inamicii săi, ca aceștia „să fie izolați în lagăre de concentrare” pe baza unei simple decizii administrative. La 17 februarie 1919, CEKA obține dreptul de a interna în mod arbitrar orice dușman al revoluției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc.). Odată cu Revoluția din Octombrie*, teroarea este încurajată prin lozincile lui Lenin, care incită la jefuirea „celor bogați” și la dezordine generală, și prin disoluția tuturor forțelor de ordine, ceea ce deschide cale liberă acțiunii răufăcătorilor și lumpenproletariatului. Foarte curând, puterea bolșevică cauționează sau ordonă asasinate: la 3 decembrie 1917, cel al comandantului-șef al armatei, generalul Dukhonin; apoi, la 18 ianuarie 1918, mitralierea manifestației de sprijin față de Adunarea Constituantă - douăzeci de morți, zeci de răniți; iar la 20 ianuarie 1918, asasinarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura bolșevică (Kronstadt*). și, în sfârșit, națiunile recalcitrante față de sovietizare*: Finlanda, Ucraina, apoi popoarele din Caucaz, în special Georgia. Metodele care se aplică sunt diverse: împușcări în masă, luare și împușcare de ostatici, masacrarea familiei imperiale începând cu 17 iulie 1918, decretarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS și de a valoriza, în schimb, democrația americană. Cercetările întreprinse asupra preistoriei acestui concept indică, dimpotrivă, o utilizare timpurie a adjectivului „totalitar”, apoi a termenului de „totalitarism” - încă din anii 1920-1930 - pentru a desemna experiența fascistă și pe cea bolșevică, apoi pe cea nazistă și pe cea stalinistă. Aceste prime întrebuințări sunt acțiunea unor oponenți provenind, în principal, din trei familii politice: liberalii, creștin-democrații și social-democrații. Chestiunea totalitarismului A trebuit așteptat un colocviu multidisciplinar, organizat la New York, în 1940, pentru ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluționari care încearcă aventura pe cont propriu - ca Yvon Guihîneuf. Una dintre cele mai celebre călătorii este cea a doi delegați ai SFIO, Marcel Cachin și Louis Oscar Frossard, care, în vara anului 1920, sunt trimiși în grabă în Rusia bolșevică, pentru a decide cu privire la aderarea partidului lor la Internaționala Comunistă* (IC). Darea lor de seamă despre călătorie face imediat obiectul criticilor, inaugurându-se astfel ciclul povestirilor entuziaste și al contrapovestirilor sceptice. Dintr-o dată, acest tip de călătorie este utilizat de către
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1914, fără a opta pentru defetismul revoluționar propovăduit de Lenin, și participă la Conferința de la Zimmerwald, în 1915. Revenit în Rusia în mai 1917, se alătură bolșevicilor. Președinte al Sovietului din Petrograd, însărcinat cu conducerea militară a loviturii de stat bolșevice din 7 noiembrie 1917, este unul din principalii protagoniști ai Revoluției din Octombrie*. Comisar al Poporului pentru Afaceri Externe și unul din negociatorii Tratatului de la Brest-Litovsk, în martie 1918 fondează Armata Roșie*, care joacă un rol decisiv în războiul civil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
individual. Această metodă de persuasiune, prin practicarea genului utopic, se regăsește la numeroși anarho-comuniști, precum francezul Jean Grave, autor al lucrării Societatea de după revoluție (1889), Sîbastien Faure, cu Comunismul meu (1921); acesta din urmă celebrează în cartea sa victoria revoluției bolșevice, însă îi opune un comunism muncitoresc și țărănesc tipic francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de propagandiști și de organizatori, proiectul bolșevic în ceea ce privește cultura se întemeiază pe o dublă concepție: ajungerea la mase și slujirea puterii. Modalitățile de punere a lui în aplicare evoluează în funcție de inflexiunea priorităților politice. Cultură revoluționară și cultură elitistă Transpunerea revoluției bolșevice în domeniul culturii se traduce printr-o neînțelegere. Desigur, artiștii revoluționari afirmă că se pun în serviciul noii puteri; Maiakovski scrie astfel: „Eu doresc ca baioneta să fie egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să creeze o cultură
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea a Franței și a aliaților ei estici și avea ca scop, mai întâi pe ascuns și apoi în mod deschis, sfârșitul dominației acestora pe continentul european. Pe lângă principiul autodeterminării naționale, Germania s-a folosit și de teama de revoluția bolșevică și de imperialismul rus, care obseda puterile occidentale, ca armă cu ajutorul căreia și-a întărit propria poziție. Uneori prezentându-se ca zid de apărare împotriva bolșevismului, alteori amenințând că se aliază cu Uniunea Sovietică, Germania a reușit să smulgă concesii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aprobarea opiniei publice sau pe sprijinul popular pentru procesele raționale și complexe ale politicii externe, fără de care aceasta nu poate avea succes. Uniunii Sovietice i-a fost greu să dezvolte instrumente adecvate pentru relațiile diplomatice din motive foarte diferite. Revoluția bolșevică din 1917 distrusese serviciul diplomatic rus, care avea o lungă tradiție și câteva realizări remarcabile. Cei câțiva diplomați de școală veche care au fost menținuți în funcții după revoluție și noii diplomați talentați care s-au ridicat din rândurile revoluționarilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
între centrul și periferia teritoriului. Revoluția industrială provoacă noi conflicte între lumea urbană și lumea rurală sau între "posesori" și "muncitori". O "revoluție internațională"survine ulterior provocând un efect secundar între muncitori, pe care îi împarte între cei raliați cauzei bolșevice și partizanii liniei tradiționale. Aceste tipuri de conflicte pot fi calificate drept structurale: prezintă un caracter de permanență; "având drept cauză fenomene disfuncționale, se înscriu în structura societală în cadrul căreia reprezintă un element constitutiv"; aceste conflicte trebuie distinse de conflictele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și scrierea cu alfabet chirilic. Era mai mult decît un punct de vedere; evoluția situației din Republica Moldova avea să o confirme. Mișcarea democratică de eliberare națională a populației din spațiul pruto-nistrean avea să ducă nu numai la alungarea puterii comunisto- bolșevice, ci și la decretarea prin Declarația de independență a Republicii Moldova a limbii române ca limbă de stat și reintroducerea alfabetului latin. În Constituția Republicii Moldova din 1994 se revine însă la limba moldovenească - limba oficială a statului și curînd istoria
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
poloneză sau maghiară este teama de bolșevism. Nancy Bermeo a rezumat foarte bine problema în lucrarea sa Ordinary People in Extraordinary Times: "Perioada interbelică ar fi fost cu totul și cu totul diferită dacă n-ar fi început cu revoluția bolșevică. Succesul asaltului stângii asupra primei adunări alese din Rusia s-a vădit a fi mobilizator pentru unii și oribil pentru alții. Trebuia oare repetată victoria bolșevicilor de-a lungul și de-a latul Europei?". Teama s-a născut încă din
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de neașteptată, de gravă! Ca și Cioran - spre deosebire de Ionescu, Însă! -, Eliade, cel „de atunci!”, nu absolutiza criza majoră a culturii și a poporului român, nu o catastrofiza la extrem, nu vedea În perioada nefastă de după al doilea război și ocupația bolșevică o vină a Românilor! Nu știu dacă mergea atât de departe Încât să privească și să o Înțeleagă această perioadă ca pe una a vinovăției fără vină, cum o sugeram eu mai sus, și nu numai pentru țara noastră, ci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
citit actul de Mare Unire cu Țările Române la Blaj, În 1918, primul cardinal român, condamnat la muncă silnică și mort la Gherla sau Sighet - doritori cu toții de o unire a celor două biserici românești, dar nu sub cnutul securității bolșevice! -, exilul românesc, care, după cum vedem, acoperă vreun secol și jumătate de frământări și peregrinări, școală a spiritelor la marile universități și cetăți ale Vestului, cele care au avut norocul istoric de a trăi o feudalitate structurată și de a crea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
celor doi mari poeți. Titu Maiorescu a jucat un rol profetic în fixarea lui Eminescu în ipostaza de centru iradiant al canonului literar și al culturii românești în genere (p. 92). Eminescu a intrat sub incidența "terorii istoriei" în perioada bolșevică, interval când a fost aneantizat și Nicolae Labiș. După 1989, a venit, din partea supraviețuitorilor kominternismului, demitizarea poetului nostru național. După această încercare eșuată revine, grație, printre alții, și eforturilor lui Constantin Noica pentru publicarea Caietelor lui Eminescu urcarea poetului nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
natural. La rândul său, Theodor Codreanu utilizează în titlu sintagma "a doua schimbare", pentru a se reține din capul locului că peste "păturile superpuse", opresive și dizolvante, venite pe firul vremii de la fanarioți încoace, s-a accentuat "inseminarea" după revoluțiile bolșevice, cu efecte explozive la toate nivelele de existență și punând în pericol de moarte întreaga ființă etnică, "majoritară". Înscriu între ghilimele cuvintele "majoritar" și "minoritar", pentru că sensurile lor s-au deteriorat grav în ultima vreme. Înțelesurile și comunicarea însăși au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Larry L. Watts, în cartea Ferește-mă, Doamne, de prieteni, carte apărută în versiune românească în 2012, studiată și citată în multe pagini de către autorul cărții Basarabia eminesciană, arătând că istoricul american, argumentează, cu suficiente documente, continuitatea politicii țariste și bolșevice, față de Basarabia, politică atât de puternic atacată, în articolele sale politice de poetul M. Eminescu. Politica țaristă, dar și cea bolșevică a avut la bază, printre altele, spusele lui F. Engels, cel care afirmă că: "românii sunt o națiune/ obstacol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
multe pagini de către autorul cărții Basarabia eminesciană, arătând că istoricul american, argumentează, cu suficiente documente, continuitatea politicii țariste și bolșevice, față de Basarabia, politică atât de puternic atacată, în articolele sale politice de poetul M. Eminescu. Politica țaristă, dar și cea bolșevică a avut la bază, printre altele, spusele lui F. Engels, cel care afirmă că: "românii sunt o națiune/ obstacol în calea revoluției mondiale. Românii sunt un popor fără istorie... destinați să moară în furtuna revoluției mondiale, prin conservatorismul lor național
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românesc să ia atitudine, uneori de-a dreptul furioasă. Făcând o radiografie foarte exactă a situației Basarabiei în cei peste 200 de ani care au trecut de la ruperea ei din trupul României mari și alipirea la Rusia țaristă sau cea bolșevică, Theodor Codreanu demonstrează, bazat pe argument solide și pe documente care nu pot fi desconsiderate, din ce motive Eminescu a fost, este și va rămâne cel mai mare poet național român. Voi cita câteva dintre capitolele acestei cărți scrise de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu rolul de a identifica și anihila acțiunile antiromânești în aria lor de activitate. Zamfir Husărescu, licențiat în drept, inspector de Poliție și Siguranță, a fost numit în fruntea Subinspectoratului General de Siguranță din Chișinău. Experiența lui în ceea ce privește începutul atacurilor bolșevice asupra României - de la treceri clandestine de frontieră cu materiale de propagandă și până la cazuri de spionaj, sabotaj și atentate pe calea ferată - a fost transpusă în lucrarea Mișcarea subversivă în Basarabia. Este prima lucrare care a abordat pericolul acțiunilor subversive
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
subversivă în Basarabia. Este prima lucrare care a abordat pericolul acțiunilor subversive care veneau de dincolo de Nistru, concomitent cu măsurile de anihilare a acestora. Ulterior, Husărescu a mai publicat o lucrare - Mișcarea revoluționară de la Tatar-Bunar - care prezintă, pe larg, tentativa bolșevică de destabilizare a statului român din anul 1924. Eugen Cristescu, viitorul șef al Serviciului Special de Informații, era în perioada respectivă un tânăr polițist, ambițios și capabil, care îl seconda pe Romulus P. Voinescu, directorul D.P.S.G. În anul 1925, Cristescu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
aflate de sute de ani sub stăpânire străină (Finlanda, Serbia, România). Nemulțumirile sociale au adus în prim plan curentele extremiste, care s-au făcut simțite în întreaga Europă. În Rusia, la sfârșitul anului 1917, puterea a fost preluată de mișcarea bolșevică, o grupare radicală de stânga. Având experiența activității ilegale și profitând de situația grea a maselor populare, această mișcare a declanșat, încă din timpul războiului, o propagandă agresivă care a avut succes. Mai întâi, țarul Nicolae al II-lea a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
un secret din intențiile sale expansioniste în această direcție. În acest sens, au fost focalizate toate sursele informative și au fost alocate resurse financiare importante cu sarcina de a obține date punctuale și anticipative despre organizarea și activitatea serviciilor secrete bolșevice în spațiul românesc. La 5 decembrie 1921, inspectorul general N. Dimitrescu, șeful Inspectoratului General de Siguranță al Bucovinei, a comunicat la D.P.S.G. identificarea unei școli de spionaj în orașul Harkov, în care elevii „cei mai numeroși” erau recrutați dintre prizonierii
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]