1,186 matches
-
grup în Europa. Ca și cârciumăreasă cunosc fărădelegile propriei țări dinlăuntru și pe din afară, așa că o fărădelege europeană este o variație binevenită. Dar eu merg bucuroasă și mereu în fărădelegea băștinașă, care este așa de cuprinzătoare. (Hasi și Schweindi bolborosesc aprobator) HERTA (beată): Supraponderal... neimportant... formă omenească. Plec... să mă plimb. O să... odată în viața mea... să mă plimb... și să nu găsesc nici un țel în minte însămi. Cel mai bine o să caut... un parc... un parc plin cu porumbei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
MARIEDL: Aoleu, firește că tatäl s-a înnecat din nou cu subumana poșircă. Alcoolul societății umane l-a secătuit din nou pe tata. TATĂL LUI MARIEDL: Preaomeneasca prăpastie, o moștenire atât de prăpăstioasă, țapănă, tot mai țapănă, din ce în ce mai țapănă, totul bolborosește în mine tot mai țapăn prin sosul meu omenesc interior. MARIEDL: Ia zii tată cum ai venit tu numai cu tine însuți după ce abia fuseseși operat de viață, cum te-ai cărat pe tine, și așa cum a trebuit, ai fost
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
misterul și să-i rezolve nedumerirea, chiar în imediata sa apropiere, o voce foarte cunoscută. Bidaru, tu te-ai deplasat cu viteza aceasta, care ți se pare uimitoare, nu sfera, iar acum nici măcar nu îți imaginezi unde te afli! Unde? bolborosi acesta cu o voce nesigură și tremurătoare. Simplu ca lumina zilei: în Galaxia Moluște. În situația în care se afla, se putea aștepta la orice minune. Basmele citite în copilărie le confunda de multe ori cu realitatea. O fi precum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla permanent, gata să dea pe dinafară. Ce fierbea acolo bătrâna aceea? l-a întrebat pe Grigore a doua zi. Bătrâna este străbunica mea și e cea mai pricepută doftoroaie din întreaga șatră: vindecă de deochi cu cărbuni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața lui, gata-gata să pocnească. Soția, care trecuse prin apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam agitat, dormise profund întreaga noapte fără a se trezi, iar acum, când dimineața era pe sfârșite, el încă se mai lupta cu somnul, încă se mai afla
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mâini"... Da... A da din mâini; un mic copilaș... Amintiri suprapuse... Mai multe în același tablou... Nu-i venea în minte ordinea lor. Care din ele să fi fost prima? În timp ce tatăl său dărâmase un perete cu tot cu geam și nervos bolborosea ceva într-o limbă necunoscută, el, ajuns sub masă într-o stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
privind la soția lui Bidaru, se recomandă: Marlena. Siona Bidaru. Vă cunoașteți? îl întrebă doamna Borza privindu-l fix în ochi, ca să nu poată minți. Cu privirea în jos, neștiind ce să răspundă, se prefăcu că-i întinde mâna și bolborosi: Bidaru Costică. După unu, două minute de liniște, fiecare întrebându-se ce va urma, atât gazdele cât și musafirii s-au așezat pe locurile lor, dinainte stabilite având în față și câte o ceașcă de cafea cu farfurioară, în timp ce, doamna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul barbar se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni (cu excepția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
2); minciună (2); mult (2); orice (2); poezie (2); povești (2); a relata (2); rostire (2); sfaturi (2); a ști (2); trădare (2); verb (2); vorba (2); vorbire (2); afirmație; ajută; aminti; asculta; ascultare; ascultă; ascultător; atractiv; auzi; bine; bîrfă; bolborosește; buna dispoziție; cal; căuta; ce ai de făcut; ce gîndești; ce?; citează; clar; compliment; concentrare; conexiuni; confesa; confidență; convorbire; cu glas tare; cu voce tare; cugeta; cuiva; cuminte; curios; cuvîntă; daca; de bine; declarație; demonstrează; deschidere; deschis; despre; detaliat; devreme
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu... azi e miercuri sună a libertate... Da, e înnebunit după libertate... ca și cum ar ști ce-i aia... Octav: (iese din cort; se spală cu apă dintr-o canistră) Ce spuneai de libertate! Parcă spuneai ceva de libertate... Groparul: Ei, bolboroseam și eu... bolboroseli... Octav: Auzi, chiar e adevărat că ai un apartament de trei camere? Groparul: Sigur că am... Crezi că mă laud? Octav: Și-atunci de ce stai ziua și noaptea în cimitir?! Groparul: Interes de serviciu... Și de ce te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
țigani nenorociți... etc. F1: Ei, om viu, dai în niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare grabă, aplică niște lovituri cu o măiestrie surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii fug, bolborosind, înjurînd și amenințînd: "Gura mă-ti de gropar hodorogit, te dai Brusli! Lasă că-ți facem noi felul... mă, să-ți faci groapă, că de restul avem noi grijă, gura mă-ti de vagabond! Și tu, mă negustor de căcat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la frică... De ce taci? (își face de treabă cu farfuriile, pune vin în pahare) Ai dreptate... Istoria se schimbă, dar frica rămîne...; ne-au înzestrat..., ne-au dotat cu frică... Asta-i greaua moștenire..., nu aia pe care o tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh. P. doi: Eu o să plec... Gh. P. unu: Acu', după ce-am suspendat spectacolul?! Mă lași singur... și cu soneria aia care-mi zbîrnîie în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tremurătoare. Prezența focului aduce în scenă elementele, stihiile, forțele telurice care se opuneau efortului meșterilor de a ridica zidurile bisericii. Găman, un personaj bizar, elemental el insuși, rezonează cu aceste forțe și în stări de semitransă pare a gângăvi și bolborosi comunicări din lumi obscure, subpamântene. Tot din cutia întunecată a scenei, înaintează și urcă la cele trei nivele ale schelei, panta de acces și scări care asigură o circulație vie, pe verticală; în sală, la dreapta și la stânga, erau așezate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el! Nu e o companie degradantă, nu?!... Există oameni mult mai... Lasă considerațiile, că dacă vroiam filosofie, apelam la Liiceanu! Liiceanu? Nu vine pe la noi... Nici eu, dacă nu pleacă urîtul ăsta de la masă! Cu o expresie scîrbită pe figură, bolborosind ceva de genul "a vorbit unu' frumos foc!", chelnerița a luat de-o mînă pașnicul ursuleț și l-a așezat pe bar, cu spatele la noi. Eu abia așteptam să comand ceva mi se făcuse, brusc, foame și sete; n-am apucat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
altă lumină. Anterior, Klapka îl dojenise blînd: " Ei, ți-a plăcut, filozofule? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas." Răspunsul, precipitat și mecanic, este sugestia unui conținut de gîndire nu pe deplin asumat: "Domnule căpitan, pedeapsa... crima..., legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului". În fapt, semnele artificialității de comportament și, implicit, de gîndire le avem încă din replicile care inaugurează, în roman, vorbirea lui Bologa, și care lasă să se audă, strident, neverosimil, o "voce a datoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tatăl spînzuratului?... întrebă Bologa cu ochii cît pumnii, întinzînd gîtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? Și dacă ar fi vorbit? zise Gross înăbușit și cu scîrbă. Cel mult o circumstanță agravantă... O, o, dar e...este... bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năpraznice." (s. n.) Manifestare nemediată de nici o reflecție, ca o zguduitoare trezire, reacția lui Apostol este și un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
baba ar fi fost privată de-o poantă bună. 12 Invitația la Alin a creat adevărate probleme pentru Cornel. De fapt, n-a avut în viața lui probleme mai mari. Se îmbolnăvea numai gîndindu-se. Trupul îi tremura și stomacul îi bolborosea ciudat, ca și cum un rău solid i se înfipsese acolo și-i sugea interiorul corpului. Dacă și-ar fi pus un termometru, nici n-ar fi trebuit să-l frece de haine. Pînă și eroul din plastic, pe care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cuplul de altădată, într-o viziune romantică: doamna Popescu maică "bătrână, oacheșă, înaltă (...) și cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit și bolborosind viceversa! în haosul Bucureștilor". Scriitor cu viziune modernă, I.L. Caragiale oferă un final melodramatic, facil, pentru cititorul amator de happy-end, dar și un final suspendat pentru un cititor mai pretențios. Caracterizarea lui Lefter Popescu Personajul principal este Lefter Popescu, un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
într-o succesiune fatală, imuabilă: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă ca să bolborosesc)" (Sic cogito). Sau: "de două zile nu am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întrețin cu toții o relație exacerbată și fecundă de iubire-ură cu limba comună, pe care o lucrează neîncetat, pe care o reinventează, pentru a ajunge ca să reluăm formula lui Gilles Deleuze "să faci să strige, să faci să se bîlbîie, să bolborosească, să șoptească limba în ea însăși"(Critique et clinique, 1993). Scriitorul care se exprimă într-o altă limbă decît cea maternă cunoaște o experiență unică de interioritate-exterioritate, pe care nativul o ignoră, din motive evidente. Străinul este "condamnat" să gîndească
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se cuibări la picioarele celor doi băieți Începând să toarcă voios parcă de prezența Întregii familii. De pe canapeaua de sub fereastră, ceasul Începu să sune de zor de parcă nu vroia să se mai oprească. Hoo! ostoiește-te că te-am auzit, bolborosi bărbatul care știa că alarma este pentru el. N-ai mai putut Întârzia măcar un ceas! Dar tu n-auzi cum zurăie? Îl mustră nevasta, trezită și ea de neastâmpărul ceasului. Du-te și dă de mâncare la boi că
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ți se împlinească ce ți-ai pus în gând, să-ți piară frica ce o ai în suflet și să se răsipească odată cu fumul ăsta. Zamfira într-o clipă fu în picioare, smulse autoritar coada lopețelei din mâna doamnei și bolborosind cu voce scăzută începu să facă niște gesturi stranii, fumul descriind în aer arabescuri albe. Din când în când se oprea și se îndrepta spre vatră, scotea din buzunarele fustelor ei bobițe ca de rășină, le arunca în foc și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ușurat Pylarino, și ieși. În lumina puțină, vodă vedea îngrijorarea pe chipul Maricăi. Femeia care născuse unsprezece copii, care cuminte ținuse toată gospodăria când treburile de mare logofăt îl purtaseră în lume și bărbătește apărase familia, acum iat-o palidă bolborosind rugăciuni și privindu-l ca pe un copil mic. Îi luă mâna lui între mâinile ei, i-o mângâie și i-o sărută. — Constandine, măria ta, știu, te-ai speriat. O să pun muta să-ți stingă tăciuni... De sperietură. Ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]