1,066 matches
-
este apa luată direct din izvoarele naturale. Apa acumulată în rezervoare de suprafață, transportată prin conducte și instalații se impurifică și i se mai adaogă și clor. Apele de suprafață din bălți, râuri, ștranduri nu trebuie băute, deoarece pot provoca boli ca: hepatita epidemică, encefalita, etc. Soluția de alimentare centralizată cu apă, a marilor orașe, este o politică pentru încasat bani de la populație. Apa a devenit o marfă, pe care regiile, subordonate primăriilor, o vând populației, la tariful de care au
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
face spărturi în zid. face urme, e prins la locul crimei. dar numai frigul? Anton Jurebie Țara doamnei Circe De când stăteau acolo? Tolăniți în cele două paturi din oficiu, cu spatele proptit în câte două perne mari, picoteau, zăceau ori boleau, sporovăiau în draci, se sfădeau, se certau, își luau vorba din gură unul altuia, tăceau cu rândul sau amândoi deodată. Trecuse de două noaptea și încă nu adormiseră. Naiba știe ce așteptau și cine mai știe de câtă vreme. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dau la medicină. Fii deșteaptă, ascultă-mă pe mine că e mult mai bine pentru tine să stai la un birou și să nu te bată nimeni la cap. Vii acasă, te schimbi, mănânci, citești o carte, curat, nu iei boli de la nimeni, nu stai mereu cu frica-n sân că te cheamă noaptea la spital... Alege-ți ce facultate vrei tu, numai să fie în Galați, spuse el împăciuitor. Te pregătesc pentru ce vrei tu, îți găsesc profesor particular, adăugă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu arate ca Germania după ultimul război pierdut. Dar umanitatea omului este eternă, ea nu a dispărut în 1945 și nu va dispărea în 1998. Nu foamea și mizeria au fost adevărata imagine a Germaniei în anii reconstrucției, ci Heinrich Boli și congenerii săi. Adevărata imagine a României de azi n-o vei găsi în infractori, în copiii străzii și în dinii vagabonzi (vai, atât de reali!), ci în scriitorii care-ți vor vorbi la Leipzig. Eu sânt imaginea României de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și strîngîndu-mi umerii de fiori. M-am trântit în pat și am simțit că am făcut febră, mama s-a speriat când a citit termometrul. Mi-a adus medicamente și m-a doftoricit câteva zile; primele zile de vacanță, am bolit, cu somn puțin și vise halucinante. De nenumărate ori, tot răsucindu-mă în cearceafurile umede, deschideam ochii și priveam prin aerul albastru, decolorat de lună, al camerei mele, spre fotoliul de lângă pat. Acolo o vedeam foarte clar pe Lili, îmbrăcată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai aștept. Fiindcă iar mă chinuiești cu zodiacul tău, numai când îl văd mi se face părul măciucă. Ții neapărat să vezi dacă așa și pe dincolo. Cum sânt eu în afaceri, în dragoste, ce fel de inteligență am, de ce boli să mă feresc. Doamne, o femeie e în stare să te scoată din minți o noapte întreagă. Sigur, în timpul ăsta nu stau degeaba, te mângâi cu amândouă mâinile. Dar rezultatul e doar că uneori citești mai răgușit, alteori te oprești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre, peste un miliard de oameni suferă de malnutriție. Nouăzeci la sută din povara bolilor la nivel global revine țărilor în curs de dezvoltare. Aceste națiuni concentrează numai 11% din totalul sumelor cheltuite în domeniul îngrijirii sănătății la nivel mondial. Boli noi, cum ar fi cele provocate de virusuri ca Ebola sau West Nile, au fost înregistrate în țările sărace și aflate în război din Africa, cum sunt Congo, Angola și Uganda. În țările sărace, cum este Pakistanul, organizațiile radicale musulmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vreme parcă și ochii i se deco lorase. Poate nici să nu mai fi văzut mare lucru cu ei, că-ntr-o vreme se plânsese de albeață, și asta, e știut, dac-o ai, nu mai trece. Ea știa ce boli mai avea și ce nu. D-apoi că și trăise destul, mai-mai să ajungă suta. — Te cunosc, zicea după un timp cu glasu ăla al ei gâjâit. Te cunosc, tu ești Vica. Se stafidise madam Ioaniu, se gheboșase - uite-așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștită până atunci, vezi-ți de sănătate, dormi... Ce să dorm ! Că nu se lipește somnu de mine ! Mi-e grijă ! Mi-e grijă de Niculaie, că e și el bătrân, mi-e grijă de mă-ta, că uite, tot bolește, mi-e grijă de tine, că ai necazuri, acu zici că ai și la servici... Zici că te dă afară... — Cum am zis ? Am zis că i-a dat pe unii și la fel de bine putea să mă dea și pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cugete pretotindenea ca poetul, el trebuie să cugete chiar în locul poetului, acolo unde acestuia i s-a-ntîmplat ceva uman". {EminescuOpXIV 240} de-a mai reprezinta caractere pe deplin vii și omenești cu totului tot. De neputința de-a crea oameni reali bolesc cu deosebire cei mai mulți poeți moderni în dramele lor, o lipsa care e foarte esplicabilă într-o vreme ca a noastră, de o reflecțiune predominantă, de un raționament forte, mai ales că un tezaur întreg de (contemplațiuni) idei și cugetări, chiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu ființa lor spirituală, așa încît în fizionomie să se impuie pentru fantazia noastră o legătură cu personalitatea însași. Într-acestea artistul dramatic, ca și orce creator de figuri umane, are să întreacă natura, el are să sisteze acea neputință de care bolește natura, aceea de-a putea numai rar să facă dintr-un esterior sensibil o adevărată revelațiune a personalității. Puntul de vedere esențial pentru masca actorului va fi dar acela ca el să sensibilizeze, într-o espresiune (sigură, prinsă) concretă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și realizarea spațiilor de relații cu publicul și administrative inclusiv platformele carosabile și pietonale din zona accesului principal și podețul de lemn ce va lega această clădire de circulația de pe axul principal al muzeului. - modernizarea unor secții (Secția Oncologie, Secția Boli Infecțioase, Secția Dermato-Venerice, Secția Pneumoftiziologie, Secția ORL, Secția Ortopedie și Traumatologie, Secția Chirurgie) ale Spitalului “Sfântul Ioan cel Nou”, Suceava. Pentru îndeplinirea condițiilor impuse de Uniunea Europeană sunt necesare următoarele lucrări: schimbarea tâmplăriei interioare, modernizarea grupurilor sanitare, zugrăvit, recondiționarea pardoselii (rășină
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
mergând în urma sicriului; atunci pastorul - era încă tânăr și avea ambiția să devină mare predicator - li s-a adresat tuturor, arătându-le-o pe Marie: „Iată cine-i vinovată de moartea acestei femei respectabile (și nu era adevărat, pentru că bătrâna bolise doi ani), iat-o că stă în fața voastră și nu îndrăznește să-și ridice privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neliniște rătăcitoare, permanentă, ochii lui exprimau și o nerăbdare nedefinită; privirea îi aluneca fără țintă de la un obiect la altul, de la un chip la altul. Deși la zgomotoasa conversație generală participase până acum cu însuflețire, entuziasmul lui se datora doar bolii; la discuția propriu-zisă nu era atent; polemica lui era incoerentă, ironică și neglijent-paradoxală; nu termina ce avea de spus și renunța la ceea ce cu un minut înainte începuse cu însuflețire. Prințul avea să afle cu uimire și regret că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca o rană de șrapnel! Bologa întoarse fața albă și suptă de suferințe spre dânsul, dar nu deschise gura. Varga așteptă un minut, întrebător, apoi se lăsă iar pe spate, zicând mai mult pentru sine: ― Se împlinesc patru luni de când bolim, mutîndu-ne din spital în spital, tot mai aproape de front... Mi s-a urât de moarte cu doctorii și cu bandajele și cu surorile de caritate! Barem de-ar veni mai curând concediul... Apostol tăcea. În trei luni de zile, cât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mereu admirate pentru felul în care „arată” sau pentru că au fost acceptate ca excepții în clubul „upper-sex”. Pe termen lung, orice categorie de dependenți pierde. Revista Contrapunct, nr. 3, Mai, 2001 „Feminismul face bine la sex-appeal” Interviu luat de Zina Bolea Feministele sunt etichetate cu epitete puțin măgulitoare. Circulă o sumedenie de prejudecăți, cum că ele ar fi altfel decât celelalte femei. Nu mă simt diferită deloc de celelalte femei obișnuite. Sunt căsătorită cu același bărbat de douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
femeia un lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în closet. Un plâns nervos, de om obosit. Și am plecat de-acolo, ca să nu-l mai aud. Pentru că asta e faimoasa noastră generozitate. Ne ferim să nu ne murdărim cumva de singurătatea și de suferințele altora... O săptămână a bolit după aceea Hingherul. Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum ieșea afară, se îndrepta spre bălării. Numai Filip a găsit prilejul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
petalele tremurânde. Numai noi înțelegem greu, din egoism, o lege pe care copacii din junglă o respectă cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicîndu-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. "Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât. Nici măcar lui Siminel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut tot ce mi se păruse lamentabil la ei făceam și eu. Nu mai suportam prezența altora, aveam o idee fixă de cum mă sculam, să mă învîrt prin preajma
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
teama dintr-odată, îi ziceam s-o lase baltă și să se uite că umblu și fac de toate, ce ar mai vrea la anii mei? Cum nu se sfia să pătrundă până în dormitorul ei, obligând-o să nu mai bolească, aducându-i supe și hapuri atunci când soră-sa îi spunea răspicat la telefon că nu poate veni, că doar nu dorește să o vadă și pe ea îmbolnăvindu-se sau și mai rău: venea să-i aducă mâncare, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce se mai întâmplă în lume. Mare pagubă! și-a zis într-o zi. Pe urmă s-a speriat. Cum poate cineva trăi fără să știe ce se petrece în jurul său? Se simte mereu mai neajutorată, nu-i place să bolească și să fie țintuită la pat. I s-a spus că își va reveni repede și o să poată umbla ca înainte. Așteaptă, dar uneori își pierde răbdarea și nu mai crede nimic. Mai ales când se simte cu totul lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile îi împreunau sprâncenele. Lucrurile merseseră prea departe. În definitiv, boli precum rabia erau răspândite de animalele acestea. Ceva trebuia făcut. Fostul Colector Districtual tocmai plecase și cel nou nu ajunsese încă. Nu exista nici o înaltă autoritate pe care să o poată vizita, dar decise să se ducă la toți oficialii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
drogurile, medicamentele, boli contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii, sau complicații la naștere), traumă acustică (expunerea continuă și excesivă la sunete puternice sau expunere scurtă la un sunet de impact poate cauza o hipoacuzie neurosenzorială (artificii și pistoale), infecții ( boli cum ar fi pojarul, oreionul, meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). Pretutindeni în lume, părinții copiilor cu deficiențe de auz își pun întrebarea dacă o operație ar putea rezolva problema copilului lor. Implantul cohlear este o operație care are atât
Utilizarea sistemului FM ?n activit??ile didactice cu elevii hipoacuzici by Maria Tanislav () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84358_a_85683]