856 matches
-
doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are posibilitatea de a călători, și fiind înjosită de niște tâlhari, îi cere regelui Ciprului răzbunarea. Acesta însă, de o lașitate bolnăviciosă, nu înțelege să ia nici o atitudine, de aceea femeia, spirit de o finețe și o ironie aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225 Ibidem, vol. II, p. 210. 226 Ibidem, pp. 234-235. 227 Ibidem, vol. I, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
autorul englez a compus opera cu intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei înșiși dar și prin emulii lor conștienți sau nu. Textul „Literatura bolnavă”, de pildă, există în cărți actuale și n-ar fi lipsit de interes să cităm întemeierea teoretică a lui Aron Densușianu: „/Eminescu/ s-a născut din mamă bolnăvicioasă, care și-a transmis germenii de boală mai la toți copiii, din care doi deja mai înainte înnebunise și unul s-a sinucis. Boala se poate urmări în linie ascendentă în familie. Școala primară o face la Cernăuți. în clasa
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din păcatele tinereților și care îi pătrunsese și-i zdrobise toată ființa, că el tot ținea nebun la acea pacoste de femeie care l-a înlănțuit întâi, că el, apucat pe mâinile ei, nu voia să mai știe de soru-sa bolnăvicioasă, neputincioasă și în mizerie. Din toate acestea rezultă că el avea prin moștenire germenele alienațiunii, care a fost alimentat prin o boală contrasă după aceea, că nu s-a putut niciodată decide a-și crea o carieră, ci a rătăcit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
abilităților literare ale regelui. Basilikon Doron nu a fost scrisă pentru supușii regelui, ci numai pentru prințul Henric„în cazul în care nu ar fi trăit suficient de mult încât să ajungă să îl instruiască. Regele Iacob era o fire bolnăvicioasă și supraviețuise mai multor tentative de asasinat. Regele i-a cerut tipografului său, Robert Waldgrave, să păstreze secretul asupra acestei cărți și a comandat o ediție de numai șapte exemplare. Cu toate acestea, cartea și toate informațiile conținute de aceasta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o adevărată manie). Aprofundarea religiilor, iată ultima și cea mai frumoasă dintre preocupările mele. Dar tocmai vecinătatea morții va fi un exercițiu fericit, reînnoit după douăzeci de ani. De acum Înainte, prinsă În plasa cu ochiuri fine a unei disperări bolnăvicioase, biografia lui Drieu va evolua Între polii unei metafizici tulburi: studiul Încrâncenat al religiilor, pe de o parte, iar pe de alta, contemplarea plină de trufie a morții care Îl așteaptă la capătul tunelului Întunecos, pe care Îl sapă el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
verbală, considerată de ei ca imposibilă până atunci. Cu 8 cazuri, spre regretul nostru, nu am reușit decât să aducem o foarte ușoară ameliorare și pentru scurtă durată (cei cu manifestări de tip nevrotic). La aceștia predomină încă o imposibilitate bolnăvicioasă, neîncredere în acțiunea terapeutică a logopedului și medicului, anxietatea de eșec etc. În comportamentul lor predomină: individualismul, interiorizarea (refugiu în lumea propriilor trăiri), irascibilitatea, iar uneori stări reactive sub forma unor grosolănii, negativism, brutalitate etc. Carențe de ordin afectiv și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
manifestă însă intelectualul ca specia care se plânge. Melancolic prin definiție, reflecțiile obsedante ale acestuia sunt cuprinse mereu de îndoială 21. Intelectualul descurajat se pliază modelului de cărturar retras din lume (scriitorii, umaniștii), aplecat spre sine, cu o propensiune aproape bolnăvicioasă către suferință. Utopia ca alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mare aparat critic (imitație după Lessing) și mari figuri clasice ("Ca Hector ce respingea pe Achei până la corăbiile lor" etc.). Asta îl îndreptăți să atace pe Eminescu, găsindu-l "boem de o speță puțin amabilă, camarad incomod", om cu inspirație "bolnăvicioasă", de melancolie "moștenită", de cultură "superficială" și alte asemenea inepții filistine. Mai onest într-un fel, fără atâta insidioasă tehnică de savant, un Grama, teolog de la Blaj, găsi că Eminescu n-a fost "nice geniu, nice poet" și că jugul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de epilepsie. Moriț are nostalgia Americii și într-o bună zi și pornește, escortat la gară, elegiac, de toată familia. Nostalgia lui Rubin, pensular, e mai modestă. El vrea să deschidă o "sală de dans". La Ficu, fiul Estherei, starea bolnăvicioasă rasială se manifestă printr-o mare și anxioasă iubire filială, printr-un sentimentalism timid. Toate aceste aspecte ale vieții ebraice sunt centrate în câteva evenimente sociale, deces, nuntă, reuniuni confesionale, pline de originalitate pentru cine nu cunoaște de aproape viața
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trilogiei" închinate lui Eminescu), Lovinescu se întoarce iarăși la Bizu, personaj în care îi place să se regăsească, scriindu-(ș)i, de data aceasta până la capăt, povestea o poveste "burgheză", despre oameni obișnuiți, care nu caută în amor suferința, pasiunea bolnăvicioasă, ci fericirea domestică, liniștea și confortul sufletesc. Înțelegând că și el e un om obișnuit, cu suflet conjugal, burghez, fără apetit pentru aventură, și nu un "inhibit sexual" (precum creatorul de geniu), Lovinescu pare să fi încercat, după divorț, dacă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
turmentezi totuși, pentru că turmentarea e în mine și va muri odată cu mine". De altfel, mizeria (nu doar "sentimentală") în care trăiește poetul s-ar datora, după cum crede evreul Nusăm (personaj secundar, cu rol de raisonneur în ambele romane), pasiunii sale bolnăvicioase pentru acest tip de femeie sofisticată (un tip "imaginar", "creat de sensibilitatea lui și identificat sporadic în câteva exemplare întâlnite întâmplător"). Voind să-i facă un bine, bătrânul se angajează să-i găsească "nu o cocoană mare, de aieste de la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Înțelege dintr-o astfel de frază pe care tov. Titus Ștefănescu Priboi o așterne În Viața românească pe aproape o jumătate de coloană:«(Ă)» Sunt atâția de „deci”, „fără”, „care”, etc, Încât cititorul pornit pe un asemenea drum cotit și bolnăvicios, zdruncinat de atâtea hârtoape ajunge la capătul frazei uitând complet despre ce era vorba la Început. La fel se Întâmplă cu imagini năstrușnice cum sunt cele dintr-o cronică literară din România liberă În care se spune: «Cele patru vipere
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Taine, s-au dezvoltat în veacul al XIX-lea stări de suflet "necunoscute părinților lor... care până acum păreau străine rasei". Taine zugrăvește pe larg viața aceasta unică a Parisului, în care "visurile, teoriile, fanteziile, poftele fără noimă, poetice și bolnăvicioase, se îngrămădesc și se alungă unele pe altele ca niște nouri..." "Iată lumea pentru care scria Alfred de Musset; pe el trebuie să-l citești în acest Paris. Să-l citești? Îl știm toți pe de rost... El a murit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
le va produce ca un fruct natural", zice Thibaudet. "Acest oraș, ca și sufletul poetului, este o durată, o formă inveterată a vieții, o memorie." Poezia lui Baudelaire "este în întregime a Parisului. Ea corespunde la o rafinare - numiți-o bolnăvicioasă, dacă voiți - de civilizație într-o țară veche". Această viață artificială pusă pentru întîia oară în lumină și exprimată de un poet conștient, a dat Les Fleurs du Mal și Le Spleen de Paris." "Cu Baudelaire a trebuit de privit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
miros datorită faptului că hainele le sunt murdare; uneori au pediculoză, scabie, pe care le iau din mediile (grădiniță, școală) frecventate, dar care evoluează căci părinții nu se interesează de ei; prin starea de sănătate: au un aer nefericit, sunt bolnăvicioși și răciți adeseori, le curge nasul, poate au temperatură și nu au nici o îngrijire adecvată; frecvent, au paraziți intestinali, nedepistați căci părinții nu se preocupă pentru a le face analizele; prin nevoile primare nesatisfăcute: sunt flămânzi, nu au haine adecvate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Ceea ce nu se poate întîmpla în cazul portretului pe care, la rîndu-mi, i l-am făcut autorului depravatelor Sodoma și Gomora acum zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevăr, când făuritorul filozofic era un Kant, bunăoară, dar fiind de o neînchipuită stângăcie, lipsită de precizie și de orice umbră de adevăr, când făuritorul filozofic era un oarecare individ de grămadă. Sunt chiar sisteme filozofice care derivă din natura bolnăvicioasă a autorilor lor, precum am arătat și eu ("Substratul patologic și pesimismul contemporan", 1900). Psihiatria, alături de toate celelalte ramuri ale științei, care își pregătesc migălos faptele din care deduc încheierile și generalizările, vine în sprijinul filozofiei, ca să-și clădească o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
neechivoc, deoarece este acceptată numai de unele inacuzative, dar și de unele inergative, însă numai în condiții sintactice speciale (b): (a) The river frose [solid] ' Râul a înghețat [bocnă]' ( b)*John laughed sick/John laughed himself sick 'John a râs bolnăvicios' (apud Avram 2003: 183). Avram (2003: 183−184) observă că inacuzativele telice pot fi coocurente cu structuri rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din ajun: resturi de covrigi uscați, de plăcintă cu carne și brânză, de brânzoaice mucegăite ș.a. Erau bine frământate la un loc de mâini îndoielnice, dar viguroase, ce izbuteau să scoată din cuptor o alcătuire marmoreeană, de o culoare tristă, bolnăvicioasă.“ Revenind la mâncărurile țărănești pomenite de Mihai Lupescu, straniu pentru urechile noastre moderne este cuvântul „udătură“; cu sens dispărut astăzi, el este însă definit de Lazăr Șăineanu, în Dicționarul universal al limbii române, ca element auxiliar al aceleiași mămăligi: „Tot
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
solidarității interumane. Sexul ca adevăr antropologic sau ca secret universal (sexografia de care vorbea Foucault) este însăși intensificarea sexuală, dar și transgresiunea plăcerii actului sexual, devenit un mecanism care nu simte și nu trăiește, ci doar produce intensificări și dorința bolnăvicioasă de mai multă plăcere. Relațiile capitaliste, segregarea materială, formele impersonale și electronizate de lucru, creșterea volumului de muncă, exploatarea cotidiană, impunerea unor standarde tot mai înalte ("parametri" de atins!) stâlcesc și transformă viața și sexualitatea. Sexul occidental se caracterizează prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Rousseau 105, el se poziționa lipsit de înțelegere și rezervat față de cultura epocii. Dar pe cînd Rousseau a învățat că există o cultură naturală, Carlyle nu a depășit niciodată această opozișie acută, căreia în unele momente, sub influența firii sale bolnăvicioase și impetuoase, i-a dat expresie în cel mai violent mod. Și cu toate acestea, în humorul său și în ideile care-i alcătuiau fundalul, se aflau condițiile pentru depășirea acestei opoziții. Humorul romantic nu a ajuns la o deplină
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dezvoltării de mai târziu a scriitorului. Nu din Colina sau Calul, s-a dezvoltat autorul Desfășurării. În primele lui nuvele, alături de o vădită și puternică tendință spre naturalism, de un interes exagerat spre analiza psihologică a stărilor sufletești întunecate și bolnăvicioase, există, bine desenată, fizionomia unui puternic scriitor realist. Chiar în schițele și nuvelele naturaliste există un element sănătos, așa cum există un element sănătos în însăși metoda naturalistă, la un Zola, la un Hemingway. Acest element este descrierea exactă, îngrijită, sobră
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor dictatura fățișă (...). Literatura oficială, mânjindu-se cu sânge pe față și atârnându-și de brâu scalpelul, devenea un credincios paj al fascismului (...). În acest bolnăvicios peisaj, alături de creații realiste care continuau cele mai bune tradiții ale literaturii noastre și vădind influența acestora, a apărut prima schiță a lui Marin Preda, intitulată Salcâmul. În timp ce în maculatura literară a vremii omul era degradat și redus la trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]