5,885 matches
-
festinul celor cruzi Întunericul de smoală din regatul celor răi Protejează nebunia armatelor de călăi Fulgerele orbitoare izvorâte din genuni Par petreceri nucleare sfi nțite prin rugăciuni. Muzica amețitoare generată de comete Însoțește universuri născătoare de planete Focul rece de pe bolta universului tăcut Amintește de supliciul idealului pierdut Liniștea de-nmormântare din ținutul fără glas Însoțește cu sfi ală drumul meu către Parnas. Lava de rocă fi erbinte care amenință Terra - Semnalul neiertător ce prefigurează Era. Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Pentru tine Am lăsat curcubeul să cadă cu privirea-i multicoloră peste irisul meu ațintit spre bolta înaltă și l-am rugat să-i schimbe culoarea în zeci de nuanțe și să-l ridice spre ceruri cu-a sale culori laolaltă... Când picuri de ploaie îți bat la ferestre și pleacă razleți mai departe e semn să
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
și să-l ridice spre ceruri cu-a sale culori laolaltă... Când picuri de ploaie îți bat la ferestre și pleacă razleți mai departe e semn să treci pragul desculță cu păr despletit peste umeri privirea-ți s-arunci catre boltă să prinzi curcubeu și să numeri... Să numeri culori să numeri nuanțe și să te bucuri știind că acolo-n neant departe de nori sunt irisuri îndreptate spre tine licărind cu stelele-n noapte licărind după ploaie licărind ca doi
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
vreodată Prea obosit de-această viață Să-mi puneți trupul frânt pe roată Acolo într-o dimineață... Ce dragi îmi sunteți, Munții mei, Ce dragi îmi sunt de-acasă Moții, Mă simt legat de voi, de ei, Ca stelele de bolta nopții! OLARUL ȘI POETUL... Ferice de olarul care aude lutul vorbindu-i din ulcior- îți mulțumesc, vrednicul meu creator! La fel e poetul care aude cuvântul din poemul tradus- ferice de cel ce m-a spus! CUVÂNTUL ESTE VIAȚĂ... Cuvântul
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU AM ȘTIUT Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 911 din 29 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Nu am știut că îngerii Adesea se revoltă Și la semnalul strângerii Se strâng și plâng pe boltă... Nu am știut că au și ei Comuniuni de seară, Că aripile prinse-n clei Le scot și sunt din ceară. Nu am știut că uneori În seri de întrunire Mai mor și oameni în orori Și-n grea nenorocire
NU AM ŞTIUT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363871_a_365200]
-
Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire la vâsle
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
asculta vântul care-și strivește aripile" în acoperișul caselor, în buclele de păr ale iubitei, în poarta casei, în prispa cu mușcate și, obosit de câți obrăjori a sărutat, cât de mult mi-a alergat, merge să se culce sub bolta viței-de-vie care a crescut în teiul de la drum, de creanga căruia se mai văd și acum sforile leagănului copilării noastre. Aș putea să adaug câteva versuri care-s rezultatul inspirației de moment: Gândule, tu n-ai odihnă? Ce-i cu
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Stihuri > Momente > NOAPTE DE TOAMNĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară umbrele-nserării Peste dealuri aurii, Vântul piaptăna copacii De frunzele ruginii. Luna-și trece chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește Din
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, Natura se (dez)lănțuie în vers și poezie. Anii
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
În spate ai multe anotimpuri prinse-n clame grele, iar dragostea nu are vârstă. Pe câmp ne-am pierdut pentru o clipă pe brazda iubirii. Ochiii mei să-i faci peruzele, buzele fructe coapte, râvnite de păsări migratoare. Norii de pe bolta cerească se îndrăgostesc... De dorul lor plâng săgeți de lumină cuibărindu-se în rădăcină. Referință Bibliografică: Cetatea Albă / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana
CETATEA ALBĂ de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362803_a_364132]
-
Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, ... Citește mai mult ,,Ianuarie”...se (des)prinde de poala
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc.Cu trecerea timpului,....,,Ianuarie” și ,,Februarie”se țin de mână șijoacă-n ,,Cireșar”.,,Triunghiul Bermudelor” este complet!Vara își admiră chipul în oglinda vieții.Pe (in) versTropotele cailor își lasăUrmele pe bolta cerească.În car se prind stelele!Acul ceasului se roteșteCătre stânga dând timpul înapoi.Dansez pe re-major cu soarele!...Razele lui îmi piaptănă părul,Luna mi-l prinde în agrafă,... IV. CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT, de Cristina Mariana Bălășoiu
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului BISTRIȚA AURIE Bistrița strălucitoare, Trupul ud să și-l strecoare, Peste pietre se avântă Undele și le frământă În genunea rotitoare De sub măcieși-n floare, Sub cerul cu bolta sfântă Și o doină veche cântă. Vulturul din aripi bate Munți albaștri de străbate. Este cald, e zi de vară, Vântul urcă și coboară, Se-nnegresc încet la soare Afinele rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > NE CHEAMĂ ÎNGERII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului de s-ar picta pe boltă sentimente mai mult decât natura poate face aș creiona întâi avertismente să fie cerul liber pentru pace mai jos, spre orizont, iubire-aș pune întâi a soarelui pentru o nouă zi și-a lunii răsărită din genune cu teama ei
NE CHEAMĂ ÎNGERII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362996_a_364325]
-
Să lupte împreună, toți, Să-și scape sora de la hoți. Mai merseră-o bucată bună Și-apoi înc-o săptămână, C-au ajuns într-o pădure deasă Cu străluciri de aur și mătasă! Pe jos - covoare de ceramică - Pe sus - o boltă verde, falnică - De-aur multe flori erau, și macii, Iară din argintul viu - copacii! Feciorii beți de feerie Gândeau că-i vreo împărăție!... N-avură timp nici să clipească, Nici vorbă să se dumirească.. Că fost-au prinși și duși
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
bun augur, ne-am decis să recidivăm. Și se va întâmpla acest lucru vineri, 21 iunie, la ora 16, la hotel „Continental” din Târgu-Mureș. 21 iunie este Solstițiul de vară, ziua cea mai lungă din an. Soarele va „sta” pe boltă 15 ore și 32 de minute, durata nopții fiind de numai 8 ore și 28 de minute. Din acelasi motiv, și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate se prelungește toată noaptea, locuitorii Sankt Petersburgului, de pildă
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis, în ithaka lor frumoasă , în palatul lor închis
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
pomi fructiferi și ornamentali, plină cu flori multicolore, cu legume mai cu seamă, cu iarbă deasă de un verde crud, am sentimentul bucuriei de viață și de optimism. Când privesc cerul din grădină mi se pare mai albastru și imensitatea boltei lui îmi face inima să se bucure iar sufletul mi se umple de o fericire ne obișnuită pentru momentele petrecute lângă plăntuțele mele pe care le asemuiesc cu nișkte copii de la o grădiniță oarecare. Îi vezi cum cresc frumos zi
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
mea. Au prins-o în gheare, Și-o arunca-ntre ei. Că pe-un martor creștin, Într-o groapă cu lei. Nu mai pot vorbi, Deci vorbeste-ma tu Sopteste-mi ce am voie să spun, Si ce nu. Fii bolta palatina, Fii arcuiri de buze, Să nu priceapă hâzii, Cu mințile obtuze! Daca-am să plec o vreme, Rămâi în locul meu, Si apara-ne rostul, Cum ai făcut mereu. Iar de-atipesti o clipă, Când nu mai poți rabdă, Viseaza
VISEAZA-MA TU de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363568_a_364897]
-
nu-i păcat, Căci am băut și am cântat, Si am trăit cum am putut , Si am iubit .. O dată , o fată ... Și o să se mai stingă-o stea , Pe cerul nopții , steaua mea Doar pentru-o clipă o sa străbată Pe bolta , noaptea-nmiresmată .... Referință Bibliografica: ULTIMA RUGA / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ULTIMA RUGA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363582_a_364911]
-
plăcere / Pământenilor, în dar.” Dar nici luna nu este omisă, crăiasa nopții în toate ipostazele: „Stăpâna nopții”, „Unde-i luna?!”, „Eclipsă”, „Luna plină”, „Luna e îndrăgostită”: „O steluță călătoare / Se îndreaptă către Soare, / Să-l invite la serată / Când e bolta înstelată./ / Ar dori ca el să vină / Cu o trenă de lumină, / S-o așeze la picioare / Lunii. Doamna nopții are / / Strălucirea-nlăcrimată, / Că-i de Soare-amorezată. / Ar dori o clipă-n care / Dragostea să i-o declare. / Veșnic Ziua îi
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Să-l păstreze pentru ea.” Autoarea parcă vrea să prezinte copiilor întregul univers, ca o evadare spre necunoscut, spre astral, transmițând un mesaj cu semnificație cosmică prin prezența în poemele sale al miilor de aștri ai nopții, stelele, ce presară bolta cerului ca niște licurici. Poeta le vede ca pe niște „balerine”, stele îndrăgostite, dar și o stea care plânge. Aș enumera numai câteva din aceste încântătoare poeme: „Iubite stele”, „Lacrimi de steluțe” , „Stele balerine” , „Plânge o stea” „Stele îndrăgostite”: / Două
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
care iese și-n care vine fără odihnă chiar Dumnezeu. Îi simt prezența în respirații, I-aud în sânge glasul divin, prin orice fibră trece-n vibrații luminând noaptea-mi cu-al Său senin. Suflă în norii ce-mi umbresc bolta, mângâie tandru noii mei zori și îmi zâmbește când din recolta ce-mi crește-n suflet culege flori. Nu lasă răul să mă înhațe ca de durere să fiu înfrânt. Când trist mă vede, mă ia în brațe și mă
NICIODATÃ PREZENŢÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362342_a_363671]
-
florile de gheață, Ce iarna ni le-a dăruit. Și apa râului zglobie, Te cheamă astăzi ca și ieri, Lângă pădurea ce te-mbie, Să guști plăcerea acestei veri. Acum e ziua în amiază, Dar soarele n-a obosit. El bolta cerului veghează, Și-al ciocârliei cânt vrăjit. Ea-n cântul său ne povestește, Ce mult pe soare a iubit, Însă mama lui ce-o pizmuiește, În fermece i-a-nvăluit. Pe Lia,fata minunată, În ciocârlie a transformat, Dar ea de dragoste-mbătată
O ZI DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362355_a_363684]
-
ivirea minunii aceleia împletite din petale, sonuri și cuvinte... M-aș ruga mâinii care a înșirat filigrane de beție vegetală peste acele semețe coloane ce-ar susține, și ele, invizibila pădure de podoabe a catedralei noastre dintr-un timp fără bolți și fără acoperișuri. V Dacă steaua aceea, devenită a noastră, iradiindu-și îmbrățișarea de briliante, de chihlimbar, de rubine și ametiste, ar coase cu acul ei de aur fantele și sfâșierile unei nașteri ce se reînnoiește, o barcă navigând spre
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]