927 matches
-
plângeți, dar ia priviți-l pe prinț! Îl urmăresc de mult... Curioasă, Nastasia Filippovna se răsuci spre prinț. — E adevărat? întrebă ea. — E adevărat, șopti prințul. — M-ați lua așa cum sunt, fără nimic! — V-aș lua, Nastasia Filippovna. — Altă anecdotă! bombăni generalul. Puteam să ne așteptăm la asta... Cu privirea tristă, severă și pătrunzătoare, prințul se uita în ochii Nastasiei Filippovna, care continua să-l examineze. S-a găsit unul! spuse ea deodată, adresându-i-se iarăși Dariei Alexeevna. Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puțin aplecată în jos, dar nu din jenă, ci, dimpotrivă, parcă îndemnat de modestia lui onestă și de triumful său prea evident. Se vedea clar că articolul îi plăcuse nespus de mult. Naiba știe ce-o mai fi și asta, bombăni Ivan Feodorovici cu jumătate de voce. Parcă s-au adunat cincizeci de lachei laolaltă, s-au apucat de scris o porcărie și au scris-o. — Dați-mi voie să vă întreb, stimate domn, cum puteți să ne jigniți cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut decât să mă mir că domnul Burdovski a reușit... dar... vreau să spun că, dacă tot ați făcut publică această istorie, de ce v-ați supărat mai adineaori când eu, de față cu prietenii mei, am deschis discuția? În sfârșit! bombăni înfuriată Lizaveta Prokofievna. — Și, prințe, chiar ați binevoit să uitați, zise Lebedev, cuprins parcă de febră, nemaiputându-se stăpâni și strecurându-se deodată printre scaune, ați binevoit să uitați că numai cordialitatea și neasemuita bunătate a inimii dumneavoastră v-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cont de nimic, chiar eliminând restul aspectelor și poate chiar înainte de a se stabili în ce constă adevărul. Mă înșel cumva? — Desigur că vă înșelați, nici măcar nu vă înțeleg... altceva? Și din colț se auzi o rumoare. Nepotul lui Lebedev bombănea ceva în surdină. — Aproape că nu mai am nimic de spus, continuă Evgheni Pavlovici. N-am vrut decât să fac observația că, de aici, problema ar putea sări direct la dreptul forței, adică la dreptul pumnului și al propriului deziderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să repete cu chipul bucuros și fericit: — Ah, slavă Domnului, slavă Domnului! În acest moment nu mai rezistă nici Alexandra și râse și ea din toată inima. Se părea că râsul celor trei surori va fi nesfârșit. Da, sunt nebune! bombăni Lizaveta Prokofievna. Ba te sperie, ba... Dar râdea deja și prințul Ș., râdea și Evgheni Pavlovici, hohotea și Kolea fără încetare, privindu-i pe ceilalți, râdea și prințul. Haideți la plimbare, haideți la plimbare! strigă Adelaida. Să mergem cu toții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întuneric, se apropie de bancă și se așeză lângă el. Prințul se trase repede spre el, aproape atingându-l și recunoscu chipul palid al lui Rogojin. — Știam eu că rătăcești pe-aici, nu mi-a trebuit mult ca să te găsesc, bombăni Rogojin printre dinți. Erau pentru prima oară față în față după întâlnirea din coridorul hotelului. Stupefiat de apariția neașteptată a lui Rogojin, câtva timp prințul nu putu să-și adune gândurile și senzația dureroasă i se amplifică în inimă. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că se adunaseră toți deodată, ca la o chemare, deși prințul nu invitase pe nimeni și doar întâmplător își amintise de ziua sa de naștere. — Ai spus cuiva că pui șampanie la bătaie și uite-i că au dat fuga, bombăni Rogojin, intrând pe terasă în urma prințului. Chestia asta o știm și noi; n-așteaptă decât să-i fluieri... adăugă el aproape cu ciudă, amintindu-și, desigur, trecutul său apropiat. Toți îl întâmpinară pe prinț cu strigăte și urări, îl înconjurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
degetele tremurând de emoție, desfăcu plicul, scoase din el câteva file de hârtie pentru scrisori, acoperite cu un scris mărunt, le puse dinainte și se apucă să le netezească. — Ce-i asta? Ce poate să fie? Ce o să ne citească? bombăniră câțiva, pe un ton mohorât; ceilalți tăceau. Însă toți se așezaseră și priveau curioși. Poate că într-adevăr se așteptau la ceva neobișnuit. Vera se ținea de masa tatălui ei și, de speriată ce era, mai că nu plângea; Kolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se împușcă chiar în clipa asta! Uitați-vă la el! exclamă Vera și, extrem de speriată, se repezi la Ippolit, apucându-l chiar de mâini. Doar a spus că se împușcă la răsăritul soarelui, cum puteți rămâne nepăsători? — Nu se împușcă! bombăniră, cu bucurie răutăcioasă, câteva voci, inclusiv a lui Ganea. — Domnilor, feriți-vă! strigă Kolea, înșfăcându-l și el pe Ippolit de mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
duce! — Întoarce-te, tată! strigă Varia. Ne aud vecinii. Generalul se opri, se întoarse cu fața spre ei, își ridică mâna și exclamă: — Blestemul meu să se-abată asupra acestei case! — Neapărat trebuia s-o spună pe un ton teatral! bombăni Ganea, închizând fereastra cu zgomot. Într-adevăr, vecinii auzeau. Varia ieși în fugă din cameră. După plecarea ei, Ganea luă biletul de pe masă, îl sărută, plesni din buze și făcu o mică săritură de balerin. IIItc "III" Talmeș-balmeșul cu generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
este însă o mare figură. Uneori îl simpatizez, alteori mă calcă pe nervi. Depinde, evident, și de dispoziția mea (ciudat cum îi receptăm pe apropiații noștri prin prisma unor detalii / evenimente care nu au nimic a face cu ei...). Tipul bombăne cum o făcea pe vremuri Amadou, colegul meu de la McDonald’s-ul din cartierul genevez Plainpalais (ce cuvânt frumos, larg și plin!). Stă la calculator, jucând Solitaire sau mai știu eu ce alt joc non-complicat și bodogăne. Uneori vorbește singur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și nu alegea o parte mai moale a muierii. Uneori Marița nu se putea scula din pat cîte trei zile și era amărîtă pentru că avea multă treabă. După ploaie, Dumitru a căzut la pat. Lat. Te-a bătut Dumnezeu, anticristule, bombănea Marița, nu fără satisfacție. Dumitru slăbea văzînd cu ochii și abia dacă făcea cîțiva pași pînă la closet. O tuse seacă îl chinuia și avea mereu temperatură. Marița însă a preluat frîul și conducea autoritar gospodăria. De fapt, Dumitru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceva din el. Altfel, rămâi cu prostu‟ în ogradă. și-i păcat. Că minte are. Asta era doamna Averescu. O sufletistă adevărată. În nici un caz, în cei șapte ani de școală primară, n-am auzit vreo mamă de copil să bombăne că doamna Averescu i-a bătut odorul. Dimpotrivă. le-am auzit pe multe rugând-o : pune bățul pe el, doamnă ! Că eu nu știu ce să mai fac ca să-l dau cumva pe brazdă. Ai auzit, dragă prietene de demult, pe careva
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să mă comport ca și cum Hrebenciuc și Cozmâncă, Sechelariu și Vanghelie, Ciorbea și Mihaela Tatu, Andreea Marin și Adrian Năstase, Constantinescu și Agathon, Talpeș și Garcea ar exista cu adevărat. Colecționez antipatii și prilejuri de insatisfacție. Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu e fals deloc! E tăios, substanțial, de nesuportat. Așa e. Dar speranța nu e o virtute nătângă, o măsluire roză a răului. Ea nu pretinde că nu e frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi și speri! Omul care disperă e infinit mai nerealist. El face
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Că și el pare, uneori, un „împătimit“ de mântuire, un aspirant singuratic la Rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spațiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdată, loc. Semnele timpului Dacă, ajuns la o anumită vârstă, te trezești bombănind tot mai des vremurile și noile generații, e bine să știi că există riscul de a fi preluat în corul străvechi al bă trânilor, care cred, de când lumea, că totul se termină cu ei. Capeți un discurs de bunic, dintre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de instinct politic. După revoluție, organul somnolent al judecății a devenit insomniac. Am redescoperit voluptatea uitată a opiniei critice, satisfacția de a amenda, de a pune la zid și de a cere socoteală. Tranziția a devenit apogeul plăcerii de a bombăni. Toată lumea judecă pe toată lumea, toată lumea valorifică maximal dezacor dul. Opoziția dă de pământ cu guvernul, gazetele dau de pământ cu oamenii politici, partidele se atacă unele pe altele, sau se împart în „aripi“ și grupuri care se sleiesc în interminabile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
triste sau dră guțe, contemplă poșețele, rochițe sau pantofiori drăguți, se plâng nițel de bărbați, deși, una peste alta, sunt drăguți. „Drăguț“ funcționează bine în regim diminutival. Se împacă bine cu „mâncărică“, „hăinuțe“, „plimbărică“, „supiță“, „bârfuță“, „glumiță“ etc. Știu. Degeaba bombăn. Foarte multe telespectatoare adoră acest tip de emisiuni. Ce pot pentru ca să spun? Sunt drăguțe. Sunt fete bune. Sunt ale noastre.) Cu „fascinant“ e altceva. E unul din nenumă ratele englezisme (sau americanisme) ale culturii noastre contemporane. Fascinating, ca și great
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vizibilă, fără subterane și sublimități: o suprafață multicoloră și indiscretă, care se consumă fie isteric, fie somnolent. Există, totuși, televiziuni rele și televiziuni mai puțin rele. Există, chiar, și televiziuni bune. Cât despre mine, trebuie să admit că, oricât aș bombăni, mă uit nepermis de mult la televizor. A sta la televizor Nu toată lumea „stă“ la televizor. Unii se uită la două trei emisiuni și apoi pleacă. Cu alte cuvinte, unii încasează tot, alții aleg. Din punctul meu de vedere, exponenții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și până atunci n-are să vă aștepte, în nici o casă, ușa deschisă și cu felurite bunătățuri pe masă... Cam asta-i pe la noi. Și nu-i de ieri, de-alaltăieri, ci de când hăul și părăul!... Iar fetele iestea care-mi bombănesc în jur și nu știu nici ele ce-i pe lume nu-s chiar de capul lor și a mea, de drept, și iastalaltă, Veronica, de fapt, îs sub ascultarea mea. Așa că... Și, ce mai tura-vura, ne-a ținut moș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care se Întorceau la Timișoara cu câțiva baloți de Dreptatea pentru a proceda la fel. Aveau totuși destui clienți cărora nu le cădea bine văzând prețul scris pe ziar, dar neîndurându-se totuși să li se adreseze direct. Îi auzeam bombănind Între ei cum că degeaba a fost o Revoluție dacă ne-a lăsat tot În vremurile alea nenorocite când nu puteai să cumperi ceva mai de Doamne-ajută decât de la bișniță și de la bișnițari. O femeie striga chiar, arătându-i lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să orăcăie, să se vaiete și să râgâie de-ai fi zis că-și varsă și sufletul din el. - Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la casa ta de la mare, o să vin de Rusalii dac-o fi vreme bună, și-o să ne îmbătăm iar... La revedere, Peregrine, îmi pare rău de Irlanda. — Ești beat criță. Dă-o naibii! Când ieșeam pe ușă, l-am auzit bombănind: „Așa de curat, afurisit de curat!“, în timp ce capul i se lăsa încet pe fața de masă pătată de vin. După ce am terminat de scris cele de mai sus, ajungând astfel cu jurnalul meu la zi, mi-am făcut valiza și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
duminica, lucrează cot la cot cu soția în locul angajaților. Moții aduc laptele și primesc 1500 de lei pe litru. «Privatu’» ne ia produsele și la sfârșitul lunii primim banii, mârâie ei. Noile normative descurajează orice inițiativă din zonele defavorizate. Satul bombăne Comuna Ponor are 920 de suflete. Majoritatea - bătrâni. Cresc animale, «dar nu se plătește». Turism nu există, deși zona depășește în măreție și frumusețe Valea Prahovei. Metalurgica din Aiud s-a închis. Puținii tineri au început să roiască pe lângă vetre
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de patru luni că s-au blocat drumurile. Stric o vorbă către orășeanca Tamara. «Cum să mă-ntorc la Ponor? Doar n-am înnebunit! Eu câștig două milioane pe lună la turnătoria din Alba...» Primar este Valentin Barbu și tot satul bombăne. Unii spun că ar fi fost ales fraudulos pentru a doua oară. Omul stă la Aiud și face naveta când poate. Viceprimarul Constantin Luca profita de sâmbăta liberă și căra gunoiul pe câmp. Tot cu boii. Lighioanele - Ce faceți cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]