1,819 matches
-
de la Grigore că spre rampă cumpărase o curea de loc unul Bică-Jumătate, de era brutar în Grivița. Se miraseră ce-l găsise, dar nu le trebui multă vreme să înțeleagă. În câteva luni, pe marginea tare a gropii se ridicară bordeiele chivuțelor care adunau sticlele și cârpele pentru fabrici. Ieșeau chirii și cârciumarului îi păru rău că nu i-a dat lui mai înainte prin minte să cumpere pe preț de nimic buza aia de pământ. Nu semănau unul cu altul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putea să spună pe unde dormeau. Aveau ibovnice care-i ascundeau. Nu munceau, mâncau și petreceau numai din ce dădeau la spate. Altfel, oamenii se știau. Să tot fi fost vreo suta-două de suflete. Se lipiseră și gunoierii. Trăgeau spre bordeiul lui Grigore. Ei între ei se înțelegeau. Odăile lor erau joase, făcute din chirpici, nu le păsa, obișnuiți cu traiul prost. Unul, Tănase, ședea mai bine, avea gospodărie curată, spoită totdeauna cu var, că luase muiere vrednică, nu ședea. El
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un ciocan de rachiu. A tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau moșului, și caii lui le îmborțoșau odoarele. Se umpluse mahalaua de mânji. Iarna dormea într-un bordei, pe săturate, că nu mai avea treabă. Grigore crezuse la început că or să-l înece zăpezile pe fundul gropii și pe el, și pe armăsari, dar omul dăduse animalele serviciului edilitar. Când i-a adus înapoi, caii erau arătoși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm! Și mirosea, mirosea... Da căldura așa, ca o mînguere. Copiilor rebegiți de cu iarnă, ce le mai plăcea! Se opreau lângă bordeiul lui Grigore și se așezau turcește lângă gunoieri. Haidacii beau țuică. - Bun basamac! făcea Tănase, unul de se uita cruciș. 120 Oprică, cu ochii pe sticla lui. - Voi luați, mă, o gură? se milea gunoierul. - Luăm, nene. - Na, mă, da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arunca în sacul lui cu gioale. Duceau și-acasă, la părinți. Îi fierbeau femeile în ceaune și se numea că avuseseră carne la masă. Băgau în ei, nu se cunoștea. Dar până seara mai era timp. De la baltă treceau pe la bordeiul lui moș Leu, să-i vadă armăsarii. Falnici cai! Se piteau în dudău pe brânci și priveau. Animalele aveau o piele lucioasă, cu păr scurt și aspru, des și lins. Scuturau din pintenii de piele ai copitelor, alungind muștele cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vinovatul s-a apropiat tremurând. Grigore era făcut drojdie. Când i-a venit sub bocanci, -la lovit o dată cu sete: -Na! Javra a icnit, dar omul nu s-a îndurat decât după ce-a rupt prăjina pe el. Aglaia ieșise din bordei și se ruga de bărbat să nu-l ucidă. Degeaba, sângele câinelui înroșise zăpada. - Ce făcui? scuipase gunoierul. Și, de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe regele Arthur, coborând în goană malurile gropii, acoperit de zalele sale cenușii, cu mantia-i roșie fluturând pe spate ca o flacără. Numai când se lăsa noaptea, se ridica parcă ostenită, ca după o caznă lungă. Ajunsă sus, la bordeiele gunoierilor, se trezea din visare. Luminile oarbe ale Cuțaridei o chemau cu grăbire. Ii era frică să nu fi venit taică-său mai devreme de la munci și să n-o găsească acasă. Odăile lor erau alături de biserică. Prin geamurile deschise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce câștiga băga-n el. Umbla muierea pe urmele lui, o țigancă frumoasă, înaltă, numa cozi, o bătea, vai de mama ei de femeie amărâtă câte pătimise! Anghel și nea Mitică Ciolan erau mai așezați. Guristul strânsese câte ceva, avea un bordei de casă, adunase pentru copii. Ăl tânăr mai risipise, că-i plăceau țigăncile, le mai cumpăra de-o basma acolo, dar n-ar fi făcut paradeală-n cîștig! Se mai certau, se mai despărțiseră la vreo împărțeală prost făcută, până la urmă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din viața socială nu este decât un reflex palid al infinitei lui mizerii lăuntrice. Când mă gândesc la mizerie, îmi trece orice poftă de a mai trăi. Ar trebui să arunc tocul din mână și să mă duc într-un bordei, unde sprijinul adus sărăciei ar însemna mai multă umanitate efectivă decât o carte, ce nu face altceva decât să otrăvească și mai mult această lume nenorocită și singură. Mă apucă o deznădejde mortală când mă gândesc la mizeria îngrozitoare a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin. - Unde - ai fost? zise el, apucând cu blândețe mâna mea înghețată. - Am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui mici, acoperite cu paie și risipite prin creierii de piatră a muntelui, de ți se părea un sat de cuiburi de vultur. Trecui prin mijlocul lui, pe lângă mica bisericuță de lemn, și tocmai la capătul satului mă oprii lângă bordeiul cel înfundat și sărac al tatălui meu. Prin ochiul de sticlă se vedea lumină. Trasei zăvorul de lemn de la ușa uscată și intrai înăuntru. Pe vatră mai ardea vo doi tăciuni subțiri de nuiele, tata dormea pe-un pat de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
veche și afumată a maicei Domnului, dinaintea căria ardea o candelă mică cu untdelemn. Mă lungii pe patul mamei fără să-l trezesc pe tata și adormii curând, căci eram foarte obosit. Des-de-dimineață, pîn-a nu fi ziua, cucoșul cântă asupra bordeiului și auzii ca pin somn pe tata sculîndu-se, luând în mâni apă din un ciubăr și spălîndu-se pe față, făcându - și cruce și mormăind încet o rugăciune, apoi luîndu-și ciocanele de pietrărie {EminescuOpVII 203} de sub laiță și plecând pe uș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mele impresiuni, aceea de-a mă duce-n lume, unde mă vor duce ochii. Băgai vreascuri în foc, cari începură să trosnească vesel și să arunce scântei cu pară. Apropiai de foc un scăunaș scund, luai dintr-un colț al bordeiului coasa tatei și șezând pe scăunaș începui, la lumina focului de vreascuri, c-un cuțit de brâu, să cioplesc cu băgare de samă coasa și s-o prefac în lance. Făcui ca coasa să steie drept în vârful mânerului și-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lăsai să cadă oala înăuntru, iar eu apucai spre munți la vale. Satul nostru [era] mai tot ars, pustiu, și numai cânii satului urlau pe ici, pe colo de foame, or rodeau câte - un schelet de vită moartă. Venii în bordei. Mă aruncai în brațele bătrânului meu tată, care mă crezuse mort. Am stat mult coprinși astfel, tatăl și fiul, ochii bătrânului meu se împluse de lacrimi și nu vorbea neci un cuvânt, decât îmi mângâia părul și fruntea și mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care „Încuiau În dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acolo unde se întindea orașul. De ce ar fi vrut cavalerul să ia cu asalt orașul nu era limpede. Cu atât mai mult cu cât, în vremea construirii fortului și a făuririi legendelor despre cavaleri înzăuați, exista doar un pâlc de bordeie ai căror locuitori aveau două ocupații de căpetenie : să lucreze pământurile din jur și, din când în când, la chemarea trâmbițelor de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a afla, între
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu mai corespund necesităților de azi ale unui mic impiegat. Arhitectura în mare rămâne valabilă pentru fabrici, teatre, palate publice și încă și aci sunt teorii în sensul întinderii orizontale a blocurilor industriale pe suprafețele verzi. Ne întoarcem la un bordei luxos și igienic, ce se poate cumpăra de la magazin și monta în câteva ore. Tehnicianul va înlocui pe arhitect. Opinia lui Ioanide era alta. Oamenii nu construiesc din instinct practic, ci pentru a-și semnala viitorului trecerea pe pământ. Casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să răzbată În noul spațiu deoarece el nu este inițiat. El este introdus Într-o odaie cu o penumbră curioasă, de parcă „ferestrele ar fi avut geamuri albastre și verzi” o versiune a miraculoasei camere Sambo din romanul Noapte de Sânziene. Bordeiul unde este introdus Gavrilescu după ce a plătit vama necesară constituie „un loc În care În multe societăți tradiționale, se desfășoară inițierea. Rolul lui se păstrează și În cazul personajului lui M. Eliade” (). Pătrunderea În bordei aduce cu sine regăsirea memoriei
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
din romanul Noapte de Sânziene. Bordeiul unde este introdus Gavrilescu după ce a plătit vama necesară constituie „un loc În care În multe societăți tradiționale, se desfășoară inițierea. Rolul lui se păstrează și În cazul personajului lui M. Eliade” (). Pătrunderea În bordei aduce cu sine regăsirea memoriei, face posibilă comunicarea cu trecutul. Pus să ghicească cele trei fete (o țigancă, o grecoaică, o evreică), dă mereu soluții greșite. Încearcă să se salveze povestind „tragedia vieții lui”, dar este adus brutal la realitate
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
alt timp afectiv: „În acea clipă se simți deodată fericit, parcă ar fi fost din nou tânăr și toată lumea ar fi fost a lui, și Hildegard ar fi fost, de asemenea, a lui” (). Însă, confruntat cu lumea de mistere a bordeiului, sentimentul de fericire dispare. Orbecăirea lui printre oglinzi, paravane, mobile ne duce cu gândul la mitul labirintului. Acesta este un mod de inițiere pentru a pătrunde, fără să rătăcească, În lumea morților. Labirintul din care se zbate să iasă Gavrilescu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și că, În fapt, omul trăiește concomitent sau succesiv În două universuri. Din amândouă i se fac ,,semne”, În amândouă este supus la ,,probe” fără să știe. Uneori visul, care este o mitologie camuflată, alteori plăcere (experiențele lui Gavrilescu În bordei) constituie ,,anticamera unei realități” (/137). Ieșind din această realitate, profesorul aude tramvaiul huruind - un semnal al istoriei - și redescoperă baba (Cerberul) așezată la punctul de frontieră Între două tărâmuri. Reintrat În realitatea cotidiană (de fapt ,,falsă realitate” pentru Gavrilescu), pune
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
constau — așa cum remarca Alexandru I. Gonța — în „nelipsitele movile ca indicatoare ale hotarelor”, dar și alte genuri de semne, purtând topice și antropice, motiv de a le consemna și noi aici în succesiunea lor de la est spre vest: Ciubăr sau Bordeiu, Munteanului, Potorac, Ciovlec, Movila Ilenii, Movila lui Șoldan, ultimele două identificate a fi fost: a Ilenii, pe drumul național Tecuci-Galați, exact pe locul unde își au casele locuitorii Ion Busuioc și Nicolae Oancă, iar a lui Șoldan, pe Casadie, ambele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stat, urcând de la dregătoria de ban la aceea de mare vornic. A fost un bun inginer hotarnic, documentele relevându-ni-1 în această postură de foarte multe ori. Prin cumpărături, își va extinde stăpânirea de la Umbrărești cu unele terenuri cum au fost: Bordeiul, pe valea Gerului, 35 stânjeni de moșie cumpărați, în octombrie 1794, în „moșia Tamășenilor ot ținutul Tecuciului, de lângă Umbrărești” de la trei frați cu numele de familie Soare și cu prenumele Arhire, Ștefan, Radu, probabil urmași ai Corpăceștilor, precum și mulți stânjeni
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fost prinși răzeșii din ambele sate, dar se pare că au fost omise casele (familiile) de pe vetrele Tămășenilor și Bozieștilor, noi neputând identifica nici un nume specific respectivelor sate, cum ar fi Corobanu, Călărașu, Corpaci, nici nume specifice satului Siliștea, precum: Bordei, Slavu, Neica etc., așa cum vom găsi în catagrafiile următoare. Se explică astfel numărul mic de locuitori înscriși pe listele satelor recenzate și prinde temei aserțiunea noastră privind omisiunile întâmplătoare sau voite. Că cifrele acestea nu reflectă numărul integral de locuitori
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]