3,756 matches
-
la oi. Îl însoțea tovarășul său credincios, un câine ciobănesc, aciuit pe lângă el de mic. Ducea în spinare o traistă în care îndesase un dolman și două azime cât roata carului. Nu uitase nici pe celălalt tovarăș, fluierul, înfipt în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: ițari albi, cămașa lungă până la genunchi, strânsă în betele negre, era încălțat cu opinci noi să-i țină la drum, iar pe cap purta un clop ungurenesc ce îi apăra creștetul de
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
și lacrime amare... Doar tu și eu...un tot ce s-antregit acum Vom presăra speranțe pe al iubirii drum... Și tu ...și eu Și tu și eu vom fi aici Când iarna va pleca învinsă Și primăvara va veni Cu brâu de ghiocei încinsă... Va fi aici iubirea noastră Mai proaspătă ca niciodată Hrănindu-se cu seva dulce De primăvară revărsată... Vom alerga ca doi copii Cu soarele râzând în plete Căutând o clipă când iubirea Va cere timpului s-aștepte
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
de rufe, eliberată de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
suficient, încât să pot fi mângâiat de baragladină peste tot. Nu ascund că aș fi făcut și șpagatul numai să scap de o altă lovitură, unde îi e dor-dureros voinicului. M-a cotrobăit prin buzunare, la șosete, pe sub curea, în jurul brâului, cu degetele sale delicate ca niște morcovi dolofani, dar fără nicio izbândă notabilă, având în vedere că nu aveam nimic în acele locuri vizitate, cu excepția aerului, de posesia căruia nu puteam fi acuzat defel. A trecut apoi de la brâu în
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
în jurul brâului, cu degetele sale delicate ca niște morcovi dolofani, dar fără nicio izbândă notabilă, având în vedere că nu aveam nimic în acele locuri vizitate, cu excepția aerului, de posesia căruia nu puteam fi acuzat defel. A trecut apoi de la brâu în sus, pipăindu-mă peste tors și pe brațe și când credeam că e gata, a sfârșit, mi-a atins cruciulița de argint agățată la gât. S-a oprit o clipă... apoi am simțit ghioaga lui cu falange cum îmi
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
Săndica a simțit că Mircea a fost nemulțumit de gestul său, așa că trebuia să facă ceva pentru ca atenția iubitului său să se abată de la prezența sa în slipul minuscul, pe vârf de munte. Mergea pe lângă el și îl ținea de brâu să se sprijine, mereu solicitându-i săruturi mici și mai ales, îi plăcea să-i fie sărutat boticul ce tot și-l țuguia. Observă cu tristețe că și coborârea de pe munte solicita ceva efort, acest lucru desigur îl va simți
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
mi-am zărit vaca, rumega la umbra tufanului. -Și ce cauți aici în pădure, Doamne?- l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns; l-am privit mai atent și semăna cu un om din sat. Avea o barbă albă până la brâu, un păr lung până peste ceafă și înfășurat în acel cearceaf, părea un schimnic rătăcit pe pământ. -Am grijă de păsările cerului!- îmi răspunde el și se uită în sus. Acolo, în vârful unui copac i-am zărit pătuiagul în
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
afară, pe ulițe, era o hărmălaie de nedescris. Căpitanul Zefir și soldații săi abia mai făceau față să mențină ordinea. Ce se întâmplase? O ceată de flăcăi, îmbrăcați ca Mărțișor, cu cămăși înflorate, cu pene de păun la pălărie, cu brâuri late, călări pe cai, cântau și chiuiau, zicând că ei merg la măritul Soare-Împărat să-i ceară pe mândra Primăvară ca să-i fie soțioară chipeșului Mărțișor, care-așteaptă cu mult dor... Iar la astă nuntă mare, să poftească mândrul Soare! Și
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
de drumul lung străbătut. Mogâldeața sări sprintenă de pe zid și se apropie de el. Abia atunci o văzu de-a binelea Șerban. Era aproape de înălțimea lui, sveltă, cu părul negru strâns într-o coadă groasă, împletită, ce îi ajungea până la brâu. Câțiva zulufi îi acopereau fruntea și ieșeau neastâmpărați din împletitură, semn că fuseseră cu greu prinși acolo. Purta o fustă neagră, dreaptă ce-i acoperea genunchii și un jerseu de lână maro, strâns la mijloc într-un cordon lat, de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
așa ceva. Tot ce i se întâmplase în aceste șase zile fusese atât de neobișnuit încât părea un vis. Absența Dorinei nu făcea decât să fie confirmarea. Și totuși, uneori își amintea de fata cu coada împletită care îi ajungea până la brâu. Uneori o vedea,acolo, în pragul micii camerei, îmbrăcată într-un halat de frotir verde închis, în care părea atât de mică. Doar părul îi curgea valuri, valuri pe umeri, asemeni unui râu prin pădurea deasă de brazi. Referință Bibliografică
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
construcția datând din 1912. Urmează a intra într-un proces de renovare și restaurare, având valoare de monument istoric, declarat ca atare. Fațada a fost realizată în stil neoromânesc, bogat ornamentată cu solbancuri din piatră, ancadramente la ferestre și uși, brâuri ornamentale cu denticuli sub cornișe. Prin construcție, i s-au asigurat dimensiuni mari pentru acele vremuri: suprafața parterului - 565 mp, suprafața etajului - 558 mp, beci/cramă din cărămidă - 90 mp, iar curtea având 15.700 mp. În consemnările timpului, se
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
în dialog. Așezat fi-vei la masă, la loc de cinste, în acordurile „Stejărelului”, amețit din îndestulare cu feluri de mâncare tradițională, care mai de care mai îmbietoare, stropite cu vinuri de regiune, îndulcite la urmă cu plăcinte „poale-n brâu” sau cu „învârtita moldovenească”, în gură să se topească. Să-mi spui tu mie, călătorule, de mi te mai poți ridica de pe scaun ori ba...! Eu zic..., că da. Pentru că abia aștepți să vizitezi și alte obiective, dar, cel puțin
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
spre ași dovedii nevinovăția, se agață de putere suspicionând astfel vinovăția. Se merită oare? Toate-s bune și la locul lor. Cerșim la propriu într-o țară bogată. Hoții nu mai fură „boul” ci pădurile țării. Punga însușită, subtilizată de la brâul bogătașului neatent, nu mai cuprinde câțiva galbeni ci câteva procente din avuția națională. Milionul folosit în vechiul sistem monetar măsoară astăzi Euro în gestiunile hoților dovediți cu acte. Și câți or mai fi, negustori cinstiși încă nedovediți ca hoți de
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
gasit de cuvinta să bat temător În zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gândesc Că este de-ajuns doar să iubesc Pentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului” Și am coborât încet pa brâul ei. Și m-am trezit apoi în fața “Porții Sărutului” Și am crezut că-i bine ! Mai târziu am văzut, ca toate aceste minuni Erau “bunuri umane” Si-aveau și stăpâni. M-am trezit din visare, mult după ce, Îmi dădusem seama
ANCESTRALA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354256_a_355585]
-
sau televiziune când sunt invitată, pentru că am sentimentul că am ce spune oamenilor. Bineînțeles, voi continua și practica medicală, care asemeni celei teologice, a preoților, ne însoțește până la ultimele puteri. Harul primit nu se ia înapoi! Încinge-mă, Doamne, cu brâul despărțirii de deșertăciune! - Cum vă petreceți timpul liber? - Citesc și meditez la vremelnicia noastră în această lume, asemeni poetului Omar Khayyam, care mi-a devenit foarte drag, mai ales de când am aflat din biografia sa că a fost născut pe
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
răsplată a acestei munci în faptul că cel puțin atâta timp cât expun cu tot cugetul acele fapte din vechime, îmi voi feri privirea de relele la care a fost martoră generația noastră atâția ani". - Cum ne păzim gândurile? -Încinge-mă, Doamne, cu brâul despărțirii de deșertăciune! Răspunsul este simplu: citind poezie, ascultând muzică, ocupându-ne în general, de artă în timpul destinat recreării. - Ce hobby-uri aveți? - Istoria în primul rând, cu tot ce înseamnă ea, inclusiv cultura, arta sacră ori profană, ritualurile, tradițiile
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
gasit de cuvinta să bat temător În zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gândesc Că este de-ajuns doar să iubesc Pentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului” Și am coborât încet pa brâul ei. Și m-am trezit apoi în fața “Porții Sărutului” Și am crezut că-i bine ! Mai târziu am văzut, ca toate aceste minuni ... Citește mai mult ANCESTRALACine sunt EUDUMNEZEUL meu ??!! Prin ce ironie și hazard al sortiiAm găsit de cuvinta
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
hazard al sortiiAm găsit de cuvinta să bat tematorIn zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gandescCa este de-ajuns doar să iubescPentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului” Și am coborât încet pa brâul ei.Si m-am trezit apoi în fața“Porții Sărutului”Și am crezut că-i bine ! Mai târziu am văzut, ca toate aceste minuni... Abonare la articolele scrise de laura isabelle nicolae
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
le-au mai rămas doar bogăția spirituală”, etc. Nicholas Buda este nu doar un scriitor și jurnalist talentat ci și un româno-american, un moț și ardelean foarte patriot, care crede în destinul istoric al românilor din creasta Carpaților, încinși cu brâul milenar al Dunării și binecuvântați cu sărutul tainic al Mării Negre. (MARIAN PETRUȚA, Președinte North American Romanian Press Association, Chicago, Statele Unite ale Americii) COLECȚIA LIRIK 1. DEBUT EDITORIAL: LEPPA NICOLE (Adjud, Vrancea): LACRIMI DE STELE (versuri, A5 manșetat, 132 pagini) Sub
EPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354411_a_355740]
-
ăsta. COANA MARE: Stai așa, mă', că am eu o vorbuliță cu tine. CUCU: Stai dumneta, stau și eu. Că pe dumneata nu te aleargă nimeni. Dacă nu, fugim amândoi ca la crosul tineretului. Coana mare își prinde rochia în brâu, mai fuge o repriză după fotograf care se refugiază pe masă și, finalmente pe pervazul ferstrei cu bucluc, ca spre ultima sa cale de salvare. COANA MARE: Nuuuu! FIRICĂ: Ba da. COANA MARE: Ba nu. FIRICĂ: Ba da. Uite-așa
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
Nu mai putea bietul de el să scoată capul în lume că cine-l întâlnea, în loc de bună ziua, îi zicea făcându-i cu ochiul: Ce-ți mai face Mutule, capra? FIRICĂ: Ooh, îmi amintesc că un timp umbla cu toporișca la brâu să nu se mai lege nimeni de el. COANA MARE: Într-o zi n-ai avut ce face și l-ai oprit și tu pe drum... FIRICĂ: Și parcă a vorbit gura fără mine: Ce-ți mai face domnu' Mutu
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
pe care îi recomanda domnia sa „prostimii române”! Să vedeți și dumneavoastră cum e... să trăiești fără lovele! 2. În lungile voastre vacanțe parlamentare să mergeți la o stână și să faceți un pic de voluntariat! Aer curat, zăpada pân’ la brâu, frrrig și muzica produsă de corul lupilor flămânzi! Auuuu! Lăsați ciobanii să se mai odihnească și ei! Iar ca să demostrați că sunteți „cei mai tari”, luați cu voi doar doi câini... in loc de trei câți sunt limitați de lege
TELEGRAMĂ DE LA MADRID (1) – D’ALE LU’ MOŞ NICIOLAE de CAMELIA STOIAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354541_a_355870]
-
adâncul meu un tainic tresari. Chem Grația din nou să vină cu darurile sale, să m-atingă Cu lira ei miraculoasă, înviorând lumină să învingă Râul din lume, apoi uitându-se într-o magică oglindă Zeiasca fie-i simfonia, cu brâie nevăzute să ne-ncingă. Cobor iar ochii larg deschiși spre mine și asupra ta Și să te legăn parcă-mi vine, și iar te-aș răsfăța Iar tu, acum atât de aproape ești de gură mea Cu încântare te împletești
TIMP DE ÎNDRĂGOSTIT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353862_a_355191]
-
Iisus, Pe dealul cel mai de sus. Lăcaș de rugăciune să ne fie De-atunci și până în vecie. Din vremea lui Mircea dăinuiește, Pe credincioși îi ocrotește. De vitregii a fost ferită, Deși din lemn e construită. Încinsă cu îngust brâu de lemn, Forma acestei funii este semn, Care ne face să fim mai demni, Evlavioși, buni credincioși, Să știm să respectăm strămoșii În care încă ne dorm moșii. Ctitorii, protoșii, slujitorii, Protosul Macarie, Tinca Mărăcineanca, Doamna jupâniță Stanca Și alți
LA SCHIT, LA VALEA ORLEI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353982_a_355311]
-
de pe fund. Apoi îl aruncă în turnul cel mai înalt și mai întunecat, unde se afla doar o mică nișă în zid pe unde ziua abia pătrundea o geană de lumină. Vlad însă nu cedă ispitei și-și strecură la brâu manuscrisul. Dacă la școală niciodată nu l-a interesat ce scria în cărți, deși era isteț, la manuscris ținea ca la ochii din cap. Izolarea nu-l înspăimântă. Noaptea dormea, iar ziua când castelul era pustiu, își aplica în liniște
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]