1,347 matches
-
toți bărbații asupra voastră, v-o iau cu puterea și o cunună cu Ilie. Ilie era feciorul lui Dinu. De data asta, pețitorii nu erau dintre bătrîni, ci bărbați de vîrsta lui Țancu. Acesta începu să răcnească și să-i brăzdeze cu cuțitul. Oamenii fugiră. Vestea se lăți ca fulgerul, și tabăra se umplu de neliniște grea". Dar noaptea Țancu și ai lui fugiră din tabără, luîndu-și, pe cai, averea în bani de aur și bijuterii. În tabără căzuseră doi morți
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
înalt nivel performativ o diversitate de limbi străine. Plăcerile vieții nu reușesc să vindece însă rana "limbii interzise". Nici femeile, nici măcar nașterea unui fiu nu-l smulg din durerea fără seamăn care i-a marcat copilăria și apoi i-a brăzdat întreaga existență. Incapabil să-și asume destinul, el își alege o meserie care mediază între oameni, lumi și limbaje: cea de traducător. Ce nu reușește viața, reușește întâmplarea mascată în experiență culturală: participând la Budapesta la un simpozion al traducătorilor
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și îngroparea Sa, tot întro peșteră umilă și nu într-un mormânt bogat, așa cum umil I-a fost adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în zbor, unind Cerul cu pământul și cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus/ Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Căci Domnul meu, născându-se smerit, a unit Cerul cu pământul, Dumnezeu făcându-se Om, ne-
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mă mântuiască. Pentru mine a curs Sângele Lui nevinovat, ca să mă spele de păcatul strămoșesc. Dar oare lacrimile mele mă vor spăla de robia păcatelor de după botez? Dar iată: aud glasurile îngerilor, care la fel ca acum două mii de ani, brăzdând văzduhul, unesc Cerul cu pământul, cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus! / Slavă Lui Dumnezeu, pe pământ pace și între oameni bună învoire!” E noaptea Sfântă! Autoarea Nașterea Domnului De la Nazaret la Betleem -Seara I-a E iarnă. Fulgi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
întunericul nopții, cu obrajii încadrați de râuri de lacrimi, pe care le gustă cu obidă, bolmojind vorbe mestecate printre dinți. Atâta vreme s-a scurs și nici o schimbare. Vede mereu același preș, aceeași ușă, același înger...... Deodată, o sclipire ii brăzdează fața cernită și ridicându-se brusc, adună în grabă preșul uzat aruncându-l departe... Despre visul ei știa mai mult de jumătate de oraș. Ea îl povestea tuturor celor ce doreau să asculte. Într-o dimineață de mai, coana Maria
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de efectul produs de noua energie de mari proporții pe care au folosit-o. Ca atare, dumneata ești singurul factor necunoscut. De aceea trebuie să te folosim imediat. Lui McAllister i se păru că tatăl fetei îmbătrânise brusc. Zbârciturile îi brăzdau fața slabă și încordată. Când se întoarse spre fiică-sa și îi vorbi, glasul lui era teribil de aspru: - Lystra, numărul 7! Degetele fetei atinseră cel de-al șaptelea buton și tatăl se grăbi să-i explice lui McAllister: - Consiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și repede care-l ducea tot mai departe. Nu înota prea ușor, dar costumul izolator îl ținea la suprafață, fabricând în fiecare secundă o cantitate de aer. După o clipă, începu să se zbată anume pentru a ajunge la malul brăzdat de copaci, aflat la vreo treizeci de metri spre dreapta lui. Îi veni un gând și încetă să mai înoate: "Ce rost are?" Adevărul era pe atât de simplu pe cit era de îngrozitor. Fusese deviat pe o linie moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el și cu presupusa Felicia și care a fost adevărul relației dintre ei. Am ajuns, oameni buni, strigă Nikolai, răsucindu-se pe capră cu tot bustul său masiv. Filip se trezi din aduceri aminte, iar Carol dintr-un somn adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lemn înnegrit, trupul gol și în descompunere al armatorului. Își dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în astă-seară, îl arăt, plin de întristare: "Iată, vai, cine sunt!" Rechizitoriul a luat sfârșit. Dar, în aceeași clipă, portretul pe care-l întind contemporanilor mei devine o oglindă. Acoperit cu cenușă, smulgându-mi încet părul de pe cap, cu fața brăzdată de unghii, dar cu privirea pătrunzătoare, stau în fața omenirii întregi, recapitulându-mi rușinea, fără a pierde din vedere efectul pe care-l produc, și spunând: "Eram cel mai rău dintre cei mai răi . Apoi, pe nesimțite, trec de la "eu" la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
eu mă scol. Hai, lasă, că avem treabă de acu’... om vide noi... să ajungem acum de’om sămăna. Carul se porni iar în legănatul spre pădure. Toată ziua nu mi-a stat gândul decât la tractor. Uriașul acela care brăzdează pământul, îl rupe bucată cu bucată și apoi îl pune la loc. Cum trebuie să fie să urci pe așa ceva? - Cade!!!..... Mă trezea din visare câte un strigăt de-al vre’unui tăietor. Nu știam cine era. Pășteam boii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Florin, Florin Floooorrrrriiinnn.....!!!! se auzea glasul meu și al Marianei. - Florin, Florin, Florin Floooorrrrriiinnn.....!!!! se uneau cele două glasuri între dealuri purtate de pala de vânt. - Florin, Florin, Florin Floooorrrrriiinnn.....!!!! - Florin.... Broboada îi strângea fața palidă pe care lacrimile îi brăzdase urme adânci. Stăteam cuminte lângă ea ca pruncul pe care îl ținea în brațe. Nimeni nu a știut să explice cum s-a întâmplat. Sau nimeni nu a vrut să explice. Lumea prin sat vorbea, dar erau vorbe în vânt
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din dreapta, dar ce folos dacă cel din stânga i-a dat drumul. Nu a deschis gura, nu a zis nimic. A zâmbit, a închis ochii și a rămas să viseze seara de Crăciun. Cu ochii închiși Ca boabele de mărgăritar, lacrimile brăzdau obrazul și, împletite cu sudoarea frunții scursă pe obrajii roșii, cădeau pe bluza de pânză topită. Fata își supse buzele, iar pe cea de jos o mușcă până la sânge. Simți cum gustul dulce acrișor al sângelui îi umple gura
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lama care tăia aerul în căutarea cărnii. Pentru prima dată după război, baioneta bunicului își făcu din nou treaba. Polixenia hotărî atunci când își căra crucea că fără mama ei viața nu mai este la fel, și trebuie să rămână orfană. Brăzdă puternic aerul și își duse așteptarea ei visată la capăt, de mai multe ori. La prânz a scos afară cearșafuri albe și le-a întins sub razele de soare. Sârmele se umpleau de rufe. Apoi a scos baniți, ciuvee, butoaie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
iar Împungeau, brodând păsări și flori argintii. Păsările veneau de-și luau firimiturile din palma ei, iar florile din grădina se legănau ușor când o vedeau dimineața și o Îmbălsămau cu parfumul lor când și le punea pe fruntea-i brăzdată de ani. Cel mai mult se mira moș Nicolae de câte făcea nevasta lui și se străduia, de cincizeci de ani de când erau Împreună, să fie la Înălțimea ei.În casa lor (am uitat să vă spun că Își aveau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea o rază de foc, care brăzda cerul și aprindea câte o gospodărie.Unde cădea câte un fulger, acolo era pârjol.Soarele ardea atât de tare, dogorea atât de strașnic Încât fiebea apa ce mai rămase În pâraie.Foca trimetea câte un fulger vrând să-i pedepsească
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Iisus. Fecioara Maria se apropie Încet de jilțul În care sta Pilat, Îngenunchie, Își Împreună mâinile și-l ruga și-l implora pe Pilat să nu-L răstignească pe Iisus, că n-are nici o vină.Lacrimi mari și amare Îi brăzdau fața, trupul I se scutura de plâns, iar buzele uscate Îl rugau pe judecător să schimbe sentința.Îi adusese și un coș cu ouă, doar-doar Îl va Îndupleca. Pilat fu tare mișcat și impresionat, dar I-a spus că este
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Nici nu vă mai spun la ce afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară, Buckingham; fapt este că, la noi, numai ospitalitatea și buna creștere a gentilomilor noștri au evitat, nu o dată, ca vreo mănușă să brăzdeze fața englezului ca răspuns la o insolență, Înainte ca problema să fie rezolvată la modul cel mai potrivit, cu martori și cu spada În mână, În zorii zilei, la Prado de los Jerónimos sau la Puerta de la Vega. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dar îi place să creadă că Mia va rămâne tânără mereu. I-a spus-o de atâtea ori, încât a ajuns să creadă cu tărie asta. - Mia... Întinde mâna - pentru a câta oară - și-i mângâie obrazul. Mâna, mâna lui brăzdată de vreme... E posibil? Visează. Mâna ce tocmai a atins obrazul cald al femeii de lângă el, ei bine, mâna aceea a devenit netedă și delicată, așa cum era, cu mult în urmă... O privește înmărmurit. Cum e posibil? Inima bate să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
iau robia-n primire. Robie, dacă ai munci forțat pentru alții, cum muncește bietul Alexandru! o dojeni bătrâna blajin, fără asprime, vorbindu-i ca unui copil. Cu trupul ei micuț, uscat, numai cu mâinile și picioarele mari, deformate de trudă, brăzdate de vine negre, umflate și noduroase, se-ndreptă spre spălătorul din ungher și-și clăti mâinile și fața. Udă încă, ștergându-se în fața icoanelor, la picioarele lui Miluță, cu prosopul în mâini, prinse să se închine cu glas tare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea, Marina, va fi natura, instinctul, inconștiența, materia. Și ce natură! Ce instinct! Ce materie!... ce materie peste toate...! o spun curentele plutoniene cu limbajul lor cutremurat al inimii ce materie! Eu o voi lucra, ca apele pământul, o voi brăzda, îi voi da formă, voi fi meșterul ei. "Taci! Taci!" îi spune vocii interioare care îi șoptește: "Privește Avito, ce stai...? Ce stai, Avito...? Ce stai ...? ...este momeala... așa nu se ajunge la geniu... ce stai...?" "Taci!" și termină cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]