1,837 matches
-
ce mi-a răscolit amintiri sicîitoare, ca un colț de măsea ruptă... Cifre... Cele din josul tăbliței de parcare... un rînd de șapte cifre... Numărul acela de telefon... Eticheta de pe cutia de chibrituri... localul Camelia ... rubricile din ziarul cel vechi... bucățica de hîrtie prinsă cu ac de colțul perdelei lămîiatice... Dintre toate, cel mai mult mă obseda numărul de telefon... În cele din urmă, mi-am recăpătat noțiunea timpului și mi-am amintit, e adevărat cam vag, de hartă. Fata de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dar În afară de neliniștea care mi-o stîrnea, n-aveam nici cea mai vagă idee ce poate fi cu ea. La urma urmei, era totuși ceva care mă făcea să Înțeleg că nu-mi puteam permite să o port În mînă ? Bucățica de hîrtie părea și ea Învăluită În mister și rezultatul a fost același ca și În cazul insignei. Pe ea se schițase un soi de hartă - linii ce reprezentau conducte de apă sau de gaz și ceva care părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe mine. Aveam impresia că, m-am apucat să demontez o bombă, dar habar n-aveam cum trebuie să procedez. Poate intram de-a dreptul Într-o capcană ce-mi fusese de mult pregătită. Am mai verificat o dată numărul de pe bucățica de hîrtie și l-am format Încet. Cu ce să Încep dacă răspunde cineva? Totul era să nu-l las pe cel de la capătul firului să devină bănuitor. Va trebui să prelungesc conversația pînă cînd voi putea stabili identitatea persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am îndrugat niște gogoși despre dimensiunea mai ecologistă a ortodoxiei și despre faptul că satul românesc este o eco-comunitate. Trăim, ca să zic așa, într-o democrație a biosferei. Să mă-ngropi, Fănică! Acum, trebuie să mărturisesc, eu chiar credeam o bucățică. E din cauza percepției din prima copilărie. Amintirile mele cele mai vechi sunt cam astea: mă aflu în pat. E martie. Bunica are încă montat războiul și țese covoare și pânze. Salteaua miroase a fân ușor încins. La capătul patului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mie de ani. - Peste o mie de ani... - Nu-și termină vorbirea; întorsei capul: dispăruse. Doamna Pavel ridică ochii spre mine: - De ce tăceți?, mă întrebă. - Gândesc și eu, spusei. - La ce? - La nimic, doamnă Pavel. Ea își frecă cu o bucățică de pluș lentilele groase ale ochelarilor, după care, punându-și-i din nou, exclamă: - Aaa! - Ce e?, întrebai. - S-arată, iată, craiul de ghindă!... Ce noapte, domnule judecător!... Ba nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
veneau flăcăi la crâșmă, flăcăi frumos îmbrăcați și voinici, și petreceau. Ei îi era frică de dânșii și stătea într-un ungher privindu-i. Câte unul o apuca de șuvița de păr de pe frunte, îi zâmbea, și-i dădea o bucățică de covrig. Atunci îi trecea un fior prin vine și rămânea cu ochii ațintiți la chimirul sclipitor, plin de alămuri, care se mișca înaintea ei. Din când în când intra în casa lui Meer. Se uita la lucrurile curate, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe un pat pălăria-i cenușie și începea să umble morocănos, mormăind, prin odaie. —Asta-i casă? bombănea el pe nas. Vin eu flămând și năcăjit, de pe toate drumurile, vai de capul meu, și găsesc pustiu... Nici tu o bucățică de pâne, nici tu o leacă de mâncare caldă... Îmi vine să lăs tot, să mă duc dracului! Acu nici capul nu-l pot scoate afară, în lume, cu cinste; știe toată lumea de pătărania mea; și copiii m-arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspunzi odată înaintea lui Dumnezeu de toate... Stau eu și mă gândesc că am făcut o greșală, dar destulă pedeapsă îndur ș-am să mai îndur... De ce să mă dai afară?... Puțina chirie la casa asta eu o plătesc, o bucățică de pâne pe care o mănânc eu o plătesc, eu muncesc cu acul, mă chinuiesc și muncesc, și trei-patru franci pe care mi-i lași tot dumnitale ți-i dau, când vii: ba o friptură ș-o supă, ba vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față. A doua zi Sanis, alungat de tânguirile și lacrimile femeii, porni la Pașcani, la rabin, amărât, fără să știe nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița și cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
printre vite și-i lămureau toate. Apoi îi întrebă și pe ei cum îi chiamă, și unde li-s părinții. - Unii aveau tată și mamă la bordeie; alții erau veniți din sate depărtate, copii orfani rătăciți în lume după o bucățică de pâne. Niță Lepădatu îi întreba cu blândeță, și, ascultându-le glasurile, se gândea la locurile nouă în care a intrat și la viața pe care i-o ascundea viitorul. Trecu brumărelul tot cu secetă și Niță Lepădatu călcase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la spate, în chimir, buzduganul; privirile i se muiară și ridică pe vătaf de jos. Nu te omor, bade Sandule... zise el pripit. Ce am eu cu dumneata?... Mai bine m-oi duce în lumea mea- ca să-mi câștig o bucățică amară de pâne -, decât să mă războiesc cu dumneata ori să intru într-un pacat! Iaca harapnicul. Iaca, pune-ți gluga-n cap, că te plouă. Suie-te pe Alba și du-te la bordeie. Și pe mine n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A aruncat o privire rapidă de jur-împrejur până a dat de mine. —Anna, îmi cer scuze că n-am sunat. Am pierdut cartea ta de vizită, sunt un dezastru, a zis. Dar am numărul chiar aici. Mi-a întins o bucățică albă de hârtie, am desfăcut-o și am privit cu nesaț numărul scris acolo. Zece cifre prețioase care aveau să mă ducă la Aidan. Bun, puteam să plec acum! Dar am rămas pe loc. Fuseseră cu toții așa de drăguți încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cu mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era musai. Și iată-l. O bucățică mototolită de hârtie. Ultima mea speranță: numărul lui Angelo. Angelo, pe care îl întâlnisem când fusesem cu Rachel într-o dimineață la Jenni’s. Nu era scris să fie Nicholas. Era scris să fie Angelo. Dar am luat țeapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
practici drept contrare religiei, dar propriii lor copii poartă adesea amulete, căci acești oameni de treabă cu greu izbutesc să-și aducă la dreaptă chibzuință nevestele sau mama. Eu însumi, de ce s-o neg? nu m-am despărțit niciodată de bucățica de jais pe care Sara i-a vândut-o Salmei în ajunul primei mele aniversări, și pe care sunt desenate niște semne cabalistice ce nu le-am putut descifra niciodată. Nu cred că amuleta asta este învestită cu vreo putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu ochi neliniștiți, îndreptați în sus, până când o pală deosebit de puternică făcu frunzele să zboare ca păsările înainte de focul de armă, aducând primele picături de apă pe pământul uscat. Kulfi privea ploaia. Cădea repede și apoi din ce în ce mai repede. Umplea fiecare bucățică de cer. Nimic pe lume nu mai suna așa, nimic care să fi fost sugerat de picurul slab al robinetelor din Shahkot. Cădea neagră, din cauza prafului adus din cer și a murdăriei de pe copaci, apoi limpede. Dar mereu mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fată de milioane - și o pofticioasă pe față: s-o fi văzut cum m-a ajutat să-i tamponez poala cu șervetul și cum recupera jucăușă cuburile de gheață care continuau să-mi scape în decolteul ei. Fiu! Ce scotea bucățica asta din ea, totul rimând de la sine cu pornografia care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul, e clasa întâi, e trăsnet. Eu eram mârlanul fericit din Sala Pluto, apoi a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
orașului... Purtam cel mai bun costum - un gri închis cu dungi subțiri, albe. În plus, abordam o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West Village, acolo unde străzile au nume. Bank Street arăta ca o bucățică din sentimentala Londră, cu grilaje negre și flori palide, îmbrățișând sfioasa gresie, chiar și boarea șoptită a ramurii și frunzei. În timp ce mergeam, am avut ocazia să văd un puști de culoare foarte elastic, cam de vârsta lui Felix sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară în picioare și ciocniră. Vultur-în-Zbor se așeză iară și își aminti descrierea orașului K făcută de Virgil Jones: Valhalla. Simți o apăsare pe coapsă. Uitându-se în jos, văzu o bucățică de hârtie. Fără s-o ridice la nivelul mesei, citi mesajul contesei: NU PUNE îNTREBĂRI ACUM. URMEAZĂ-MĂ îN GRĂDINĂ MAI TÂRZIU. I. Irina și Elfrida tocmai făceau o încercare curajoasă de a porni o conversație lejeră când speranțele le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să mă ridice la luptă împotriva Trandafirului. Vreau să zic atunci când a spart bucata aceea din Tulpină. Trebuie să punem chiar și Efectul Grimus pe seama proastei funcționări a Trandafirului mutilat și sincopele temporale, și, probabil,. N-a fost decât o bucățică, așa că nu s-a observat. Dar, vai, a deteriorat dimensiunea! — Dacă o bucățică poate crea atât de multă dezordine, nu am fi și noi distruși inevitabil în caz că întreg Trandafirul ar fi spart? întrebă Vultur-în-Zbor. — Nu neapărat, spuse Virgil. O jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucata aceea din Tulpină. Trebuie să punem chiar și Efectul Grimus pe seama proastei funcționări a Trandafirului mutilat și sincopele temporale, și, probabil,. N-a fost decât o bucățică, așa că nu s-a observat. Dar, vai, a deteriorat dimensiunea! — Dacă o bucățică poate crea atât de multă dezordine, nu am fi și noi distruși inevitabil în caz că întreg Trandafirul ar fi spart? întrebă Vultur-în-Zbor. — Nu neapărat, spuse Virgil. O jumătate de pâine nu-i întotdeauna mai bună decât nimic. Povara vinovăției și sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceva. Experiența m-a avertizat instantaneu. „Dacă descleștezi dinții e prăpăd. Tsunami cu harakiri pentru telespectatori.“ Știam că riscurile sunt imense. Am strâns și mai tare dinții. Stomacul, răzbunător, îmi trimitea, în șuturi, valuri-valuri de votcă înapoi. Poate și vreo bucățică din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aici să privim ca la muzeu, dar dumnealui trebuie să, și zilnic, vai, câtă durere mai este în lume și noi nu știm, ne bucurăm ca niște fulgi care fug întruna de uitare. Ascultând-o, inginerul își lua și el bucățica lui de triumf. Mă studia ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură, poate, chiar din biserica jefuită, pângărită, spre care încă priveam peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stafiile au o anumită sensibilitate față de licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă. Noimann se gândi la o strategie, și anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sufletește de pe acuma pentru a descifra adevărurile pe care i le va aduce la lumină luna plină. Lătrăturile la ceas de noapte aveau să-i limpezească mintea, separând grâul de neghină și adevărul ultim de adevărul brut. Oliver desprinse o bucățică de carne de pe frigăruie și o vârâ În gură. N-are nici un gust”, spuse el, oarecum dezamăgit. Chipul său prelung, alb, mărginit de o barbă de culoarea paiului prospăt pieptănată, Încadrat de un păr de culoarea inului, lăsat pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dezamăgit. Chipul său prelung, alb, mărginit de o barbă de culoarea paiului prospăt pieptănată, Încadrat de un păr de culoarea inului, lăsat pînă la umeri, bine Îngrijit și el, exprimau nedumerire. „Parcă ar fi de cauciuc”, adăugă Oliver, după ce trecu bucățica de carne de pe o măsea pe alta, mestecând-o Îndelung, meticulos, pentru a-i „savura” secreta suculență. „Și totuși parcă e ceva”, conchise el, rămânând Încremenit pentru o clipă Într-o poziție meditativă. Și abia termină de rostit aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]