1,277 matches
-
credința în înțelepciunea atemporală cuprinsă în aceste texte. Filozofii și secte apărute în subcontinentul indian au adoptat poziții variate privind Vedele. Școlile de filozofie indiană care citează Vedele ca autoritatea lor scriptorală sunt denumite „ortodoxe” (ăstika). Alte două filozofii indiene, budismul și jainismul, nu au acceptat autoritatea Vedelor și s-au transformat în religii distincte. În filozofia indiană ele sunt numite școli „heterodoxe” (năstika). Este posibil ca Vedele să fie cele mai vechi scripturi care au supraviețuit și care sunt încă
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
de oranj pal . Această perioadă este urmată de perioada Kofun sau Yamato (cca. 300-700), trecându-se astfel într-o nouă perioadă a istoriei, protoistoria. Curtea japoneză a adoptat oficial sistemul de scriere chinezesc pe la 405. În secolul al VI-lea budismul a pătruns în țară adus de imigranți coreeni. Aceste două evenimente au revoluționat cultura japoneză și au marcat începutul unei lungi perioade de influență culturală chineză. De la stabilirea primei capitale la Nara (ulterior aceasta se va muta la Kyoto) în
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
de la curte, regenților sau șogunilor (guvernatori militari ai provinciilor japoneze). Cultura și civilizația japoneză a fost influențată de China. Din China va fi adusă, începând cu anul 552, scrierea ideografică chineză. De asemenea, în secolul al VI-lea sunt introduse budismul - care începând cu anul 594 devine religie de stat, artele și științele chineze; se adoptă calendarul chinez. Religia care a avut o influență considerabilă în Japonia medievală a fost budismul de origine indiană. Din budism s-a desprins zen-ul - cuvântul
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
chineză. De asemenea, în secolul al VI-lea sunt introduse budismul - care începând cu anul 594 devine religie de stat, artele și științele chineze; se adoptă calendarul chinez. Religia care a avut o influență considerabilă în Japonia medievală a fost budismul de origine indiană. Din budism s-a desprins zen-ul - cuvântul zen derivă din sanscrită (Dhyama) însemnând „contemplație”. Această ramură a budismului propune, în locul textelor sacre, atitudinea contemplativă care îl pune pe om în contact cu substanța absolută a lumii, a
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
al VI-lea sunt introduse budismul - care începând cu anul 594 devine religie de stat, artele și științele chineze; se adoptă calendarul chinez. Religia care a avut o influență considerabilă în Japonia medievală a fost budismul de origine indiană. Din budism s-a desprins zen-ul - cuvântul zen derivă din sanscrită (Dhyama) însemnând „contemplație”. Această ramură a budismului propune, în locul textelor sacre, atitudinea contemplativă care îl pune pe om în contact cu substanța absolută a lumii, a naturii. În urma reformei Taika, promulgată
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
și științele chineze; se adoptă calendarul chinez. Religia care a avut o influență considerabilă în Japonia medievală a fost budismul de origine indiană. Din budism s-a desprins zen-ul - cuvântul zen derivă din sanscrită (Dhyama) însemnând „contemplație”. Această ramură a budismului propune, în locul textelor sacre, atitudinea contemplativă care îl pune pe om în contact cu substanța absolută a lumii, a naturii. În urma reformei Taika, promulgată în anul 645, se aplică sistemul de organizare rurală, a familiei și sistemul de taxe chinez
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
al VIII-lea prin organizarea a opt departamente ale guvernului central, care au fost ulterior desființate. Denumirea acestei perioade este dată de numele localității în care se afla curtea imperială. Este o epocă extrem de importantă în istoria Japoniei datorită pătrunderii budismului, care a produs esențiale schimbări în civilizația vremii. În anul 552 sosește din Coreea o misiune diplomatică care a adus imagini ale lui Buddha (picturi pe drapele, baldachine sau în sutre; sculpturi). Noua religie a captivat curtea imperială și clasa
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
la inițiativa nobilimii din ținutul Mito, se insista asupra importanței familiei imperiale. În același scop s-a alăturat și efortul intelectualilor de a diminua influența civilizației chineze și de a revigora vechea religie japoneză, shinto, prin opoziție cu confucianismul și budismul. Omul de cultură japonez Mataori a pus accentul, în câteva din lucrările sale, pe caracterul divin al originii împăratului, iar istoricul Rai Sanyo (1780-1832) și-a propus să stabilească fundamentele istorice ale guvernării directe de către împărat. Efectul unor contacte și
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
िरवाद "sthaviravăda"); mot-a-mot „Învățătura Bătrânilor” sau „Vechea Învățătură”, este cea mai veche școală budistă care a supraviețuit până azi. A fost fondată în India. Este de tendință relativ conservatoare, și în general e cea mai apropiată de budismul timpuriu. De-a lungul multor secole, a fost religia predominantă în Sri Lanka (pentru aproximativ 70% din populație) și în mare parte din Asia de Sud-Est continentală (Cambodgia, Laos, Birmania, Tailanda). Este de asemenea practicată de o minoritate în sud-vestul Chinei, în Vietnam
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
Malaezia și Indonezia, și recent a câștigat în popularitate în Singapore și Australia. Astăzi, în lume există peste 100 de milioane de budiști , și în ultimele decenii, religia s-a înrădăcinat și în Occident. Există de asemenea o renaștere a budismului în India. Curentul theravada este practicat de 35 % dintre budiști și, alături de curentul hinayana, face parte din Școala budistă din Sud. Credincioșii aplică cu strictețe regula vieții lui Buddha, angajându-se să-și găsească refugiu în el, în predicile sale
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
practicat de 35 % dintre budiști și, alături de curentul hinayana, face parte din Școala budistă din Sud. Credincioșii aplică cu strictețe regula vieții lui Buddha, angajându-se să-și găsească refugiu în el, în predicile sale (dharma) și în comunitate (sangha). Budismul hinayana este prin esență o regulă de viață monastică, fără o divinitate supremă. Credincioșii respectă interdicțiile: interdicția de a ucide, de a fura, de a comite adulter, de a minți, de a consuma băuturi alcoolice. Nerespectarea acestor reguli atrage după
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
pali, o numeau Theras. Atât Sthaviras cât și Theras înseamnă „Bătrânii” în limbile respective. Școala s-a autodenumit „Theravada” în documente începând cu secolul IV d.Hr., când termenul apare în "Dipavamsa". Există puține informații legate de istoria ulterioară a budismului Theravada în India, și nu se știe când a dispărut în țara ei de origine. Școala Theravada ajunsese și în Birmania pe vremea când se făcuse cunoscută în Sri Lanka, și a rezultat treptat o oarecare sinergie. Spre sfârșitul secolului X
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
a dispărut în țara ei de origine. Școala Theravada ajunsese și în Birmania pe vremea când se făcuse cunoscută în Sri Lanka, și a rezultat treptat o oarecare sinergie. Spre sfârșitul secolului X d.Hr., de exemplu, războaiele din Sri Lanka eliminaseră budismul, și un contingent de călugări birmanezi au fost aduși să reaprindă flăcara sa. Theravada din Birmania și cea din Sri Lanka s-au fortificat una pe cealaltă, astfel încât, pe când în secolul XI budismul dispăruse din India, religia a găsit „găzduire” în
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
d.Hr., de exemplu, războaiele din Sri Lanka eliminaseră budismul, și un contingent de călugări birmanezi au fost aduși să reaprindă flăcara sa. Theravada din Birmania și cea din Sri Lanka s-au fortificat una pe cealaltă, astfel încât, pe când în secolul XI budismul dispăruse din India, religia a găsit „găzduire” în aceste două țări. Treptat, forma Theravada a budismului s-a extins și în Tailanda, Laos și Cambodgia. Conform tradiției sinhaleze, budismul a fost introdus în Sri Lanka de Mahinda, despre care se crede
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
fost aduși să reaprindă flăcara sa. Theravada din Birmania și cea din Sri Lanka s-au fortificat una pe cealaltă, astfel încât, pe când în secolul XI budismul dispăruse din India, religia a găsit „găzduire” în aceste două țări. Treptat, forma Theravada a budismului s-a extins și în Tailanda, Laos și Cambodgia. Conform tradiției sinhaleze, budismul a fost introdus în Sri Lanka de Mahinda, despre care se crede că ar fi fost fiul împăratului Așoka, din secolul III î.Hr., ca făcând parte din activitățile
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
s-au fortificat una pe cealaltă, astfel încât, pe când în secolul XI budismul dispăruse din India, religia a găsit „găzduire” în aceste două țări. Treptat, forma Theravada a budismului s-a extins și în Tailanda, Laos și Cambodgia. Conform tradiției sinhaleze, budismul a fost introdus în Sri Lanka de Mahinda, despre care se crede că ar fi fost fiul împăratului Așoka, din secolul III î.Hr., ca făcând parte din activitățile misionare ale erei Așokiene. În Sri Lanka, Mahinda a construit Mânăstirea Mahavihara, în Anuradhapura
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
unor asemenea hirotonisiri. În ultimii ani, liderul filialei Dambulla ale Siyam Nikaya din Sri Lanka, a efectuat ceremonii de hirotonisire pentru sute de călugărițe. Acest fapt a fost criticat de unele figuri proeminente ale Siyam Nikaya și Amarapura Nikaya, iar consiliul Budismului Birmanez a declarat că în ziua de azi hirotonisirea călugărițelor nu poate fi validă, deși unii călugări birmanezi susțin contrariul. Pe timpul domniei lui Așoka, un misionar a fost trimis la Suvannabhumi, unde, doi călugări, Sona și Uttara, se presupune că
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
a ținutului Suvannabhumi, dar se presupune că se afla undeva în regiunea care azi include Birmania inferioară, Tailanda, Laos, Cambodgia și Peninsula Malay. Populația Mon este una din cele mai vechi din Birmania inferioară, și se presupune că au adoptat budismul Theravada în secolul III î.Hr.. Descoperirile arheologice arată că Mon au avut contacte strânse cu India de sud și cu Sri Lanka. Birmanezii au adoptat religia Mon și sistemul lor de scriere (folosit acolo și ca scriere Pali), atunci când au cucerit
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
zona Suvannabhumi, vizitată de misionarii de la curtea asokiană. Oamenii Mon au fost și printre primii locuitori ai Tailandei. Cei de acolo au adoptat religia Mon când au cucerit Hariphunchai, Regatul Mon în 1292. Cu toate acestea, în ciuda succesului în Asia de Sud-Est, budismul Theravada nu a avut parte de mult succes în China, cu excepția câtorva zone de la frontierele cu țările cu tradiție Theravada. În istoriografia chineză, este numit deseori Hinayana, un termen pe care budiștii Theravada îl consideră peiorativ. Următoarele tendințe și mișcări
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
ale lui Buddha. O altă așezare plină de semnificație pentru budiștii thailandezi este Nakorn Pathom. Situată la 48 km vest de Bangkok, fondată în jurul anului 50 e.n., zona e plină de semnificație pentru budiști, fiind locul de unde s-a răspândit budismul în toată țara. În Nakorn Pathom se află templul Phra Pathom. Ridicându-se către cer la o înălțime de circa 127 m, este cea mai înaltă stupă din lume. Phra Pathom este emblema și simbolul orașului; zeci de mii de
Temple în Thailanda () [Corola-website/Science/307695_a_309024]
-
rămășițele umane ca pe o sursă de murdărie. Abia în secolul al III-lea d.H. zoroastrismul s-a extins în tot Iranul și a devenit religia oficială a imperiului sasanizilor. Religia cea Bună a provocat persecuțiile contra creștinismului, maniheismului și budismului. Atunci a apărut și prima traducere a lucrării Avesta și primul comentariu în limba pahlavi. Câteva secole mai târziu, islamizarea Iranului prin cucerirea arabă a eliminat religia „luminii frumoase”. Doar guebrii (adepți ai religiei lui Zoroastru în Iran, care au
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
de viață. Acest ultim concept denumit ahimsa era respectat de adepții lui chiar și față de cele mai mici insecte. Cu toate ca jainismul a devenit în India o religie de masă nu a depășit niciodată granițele subcontinentului. În schimb cealaltă mișacre religioasă, budismul, a devenit una din marile religii ale lumii. Pe fondatorul ei cunoscut sub numele de Buddha îl chema Gautama Siddharta(in jurul 535-483 î. Chr.). Denumirea glorioasă "Bud" înseamnă "iluminatul". După tradiție era originar dintr-o familie domnească, a primit
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
proclamând nonviolența și toleranța față de supuși. Cele mai minunate monumente Maurya sunt acele coloane cu inscripții pe care Asoka le-a ridicat în întreaga împărăție. A trimis misionari budiști în străinătate și în urma activității acestora s-au pus bazele răspândirii budismului în Asia răsăriteană, începând cu Birmania și Ceylonul. Arta și arhitectura budista a înflorit și în interiorul Indiei, cu toate că împărăția Maurya s-a dezintegrat foarte repede după moartea lui Asoka. După epoca statelor mici aflate în război in secolul III o
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
apărut o nouă putere în partea de nord-vest a continentului: hunii hefaliți. O perioadă au fost respinse atacurile săgetătorilor războinici, dar puterea soldaților s-a epuizat și împărăția Gupta s-a destrămat. În perioada următoare a devenit foarte clar că budismul, în cadrul maselor mari, nu poate concura cu hinduismul reînnoit, și astfel budismul , in sec. IX, a intrat într-un declin rapid. Hinduismul însă în această perioadă trebuia să facă față unei provocări externe mult mai dure - islamului. Islamul este o
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
O perioadă au fost respinse atacurile săgetătorilor războinici, dar puterea soldaților s-a epuizat și împărăția Gupta s-a destrămat. În perioada următoare a devenit foarte clar că budismul, în cadrul maselor mari, nu poate concura cu hinduismul reînnoit, și astfel budismul , in sec. IX, a intrat într-un declin rapid. Hinduismul însă în această perioadă trebuia să facă față unei provocări externe mult mai dure - islamului. Islamul este o religie foarte combativă, și propovăduia că Dumnezeu este unul (Allah) și că
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]