1,882 matches
-
să se intereseze dacă ziarul rival avea vreo ofertă de slujbă. Când sosiră, broșurile de prezentare ale căminelor o deprimară la culme pe Fran. Erau atât de lucioase și prelucrate, ca o reclamă la vreun hotel de weekend, care promitea bufet suedez și piscină, deși știai că realitatea consta mai degrabă în niște sendvișuri cu brânză și o cadă mizerabilă. Cu toate astea, și Laurence și maică-sa insistară să meargă să le vadă. În cele din urmă, restrânseră opțiunile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta mă silește să mă apuc de lucruri pe care nu le-am mai făcut vreodată. De exemplu, de gătit. Dacă Dan are noroc chior, Îmi voi fi amintit să mă aprovizionez cu semipreparate de la Sainsbury’s sau, ocazional, de la bufet, cînd am timp. În majoritatea serilor, rămîne fără mîncare la pachet sau se mulțumește cu ouă jumări și pîine prăjită. Dar, săptămîna trecută, mi-au ieșit două rețete de la Jamie Oliver și o crème brûlée. CÎt despre felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și Îl trase de mânecă. — Ce cauți aici? Îl apostrofă Elio deloc Încântat că Îl vede. Un pianist, dotat cu un talent nebănuit, Începu o piesă de Fred Bongusto, iar organizatorul le spuse celor adunați că puteau să meargă la bufet, căci acum se mânca Într-adevăr. — Am avut o idee, spuse Zero. Nu acum, Îi răspunse Elio ștergându-și transpirația de pe frunte. Era epuizat. Dăduse totul. Liniște - i-ar fi trebuit doar o clipă pentru a se reîncărca. Dispăru după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și nu e așa veche, Îmi aduc aminte când a cu-cumpărat-o. — Se vede treaba că a cumpărat-o la mâna a doua, comentă băiatul cu ochii albaștri care nu mai simțea nici un interes pentru Kevin și se prefăcea interesat de bufetul pe care erau așezate pizzele, pentru a nu lăsa să se vadă că era Îngrijorat din cauza faptului că nici el nu era ales. — N-nu e adevărat, protestă Kevin. — Ba-i adevărat. Polițiștii câștigă puțin. Tatăl meu zice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cât. În timpul acesta, Giulia își făcuse o părere generală. Pe Ancuța o considera o matracucă rămasă pe margine, iar individul penibilos, în cămășuța lui, nici nu intra la socoteală. Își imagina că Andrei e la toaletă sau poate la un bufet. N-avea rost s-o întrebe pe Ancuța, pentru că ar fi ridicat un umăr, și-ar fi subțiat buzele și ar fi spus, scoțând o peltea întinsă de la a la î, n-am idee unde a plecat dânsul. Bine, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tabela A, un calmant puternic, capabil să altereze starea de conștiență. Polițistul Își dădu seama că chipul Mariei Încremenise. - Cunoști pe cineva aici care folosește Mésadrol? Cu reticență, dădu din cap. - Vara trecută, am văzut o rețetă de Mésadrol pe bufet acasă la părinții mei... Mama a luat-o, zicea că e vorba de un comision pe care trebuia să-l facă pentru Arthus de Kersaint... - Interesant... Îi citi nedumerirea pe chip și continuă, Încercînd să adopte un ton mai lejer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cap. - Tatăl tău nu mi-ar fi iertat niciodată minciunile. Și nici tu, nu-i așa? Ușa care se deschise lăsîndu-l pe Milic să intre o scuti de răspuns. - Ce tot puneți voi la cale? Întrebă el, lăsîndu-și pipa pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fersen Îi mulțumi și Își luă rămas-bun. - Aș vrea să-i spun două vorbe fetei mele. Lucas făcu un semn cu capul și ieși. Jeanne așteptă ca el să Închidă ușa ca să se ducă să scoată dintr-un sertar al bufetului un obiect pe care Marie Îl recunoscu imediat. - Un tip de la Federația franceză a navigației cu pînze a venit să te vadă azi-dimineață, a lăsat asta pentru tine. Îi Întinse, deschizînd-o, cutioara din piele roșie, Marie văzu scînteind aurul verighetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
format din mai multe coline Împădurite, cu luminișuri din loc În loc; ace de pin acopereau solul, grupuri sanitare comune erau diseminate ici și colo; locurile de camping nu erau delimitate. Bruno transpira ușor, era balonat; evident, mâncase prea mult la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o frânghie Întinsă Între doi arbori. Pe ea, legănați ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la Censier; dar toate păreau ocupate, sau cel puțin nu păreau să-l aștepte pe el. Cu speranța de a stabili un contact, se ducea la toate seminarele, la toate cursurile și astfel deveni curând un student foarte bun. La bufetul studențesc, le vedea, le auzea sporovăind: ieșeau În oraș, se Întâlneau cu prietenii, se invitau reciproc la petreceri. Bruno a Început să se Îndoape. Curând, Își făcu un traseu alimentar ce cobora de-a lungul bulevardului Saint-Michel. Începea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de lacrimi. Ea Îi mângâie ușor sexul, era excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de Mepronizin și reuși să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cunoscuse iubirea; iar acum era moartă. Trupul ei odihnea pe masă, inutil de-acum Înainte, ca o povară pură, În lumină. Închiseră capacul sicriului. În scrisoarea ei de adio, ceruse să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice. A, suntem mari fani ai medicamentelor, spune, fixându-mă cu o intensitate ciudată. Ne plac la nebunie. Eddie! Îmi întinde trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim. O să-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
castronel din care iau niște unt și-l trântesc pe pâine. În clipa în care încep să-l întind pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și scot toate tăvile și formele de copt. Aleg o tavă și presar mazărea în ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul la maxim. După care trântesc mielul într-un vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scot eu cumva la capăt. O să reușesc eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să amestec. Arată ca o apă maronie dezgustătoare. Încep să caut disperată prin bufet după ceva să arunc în ea. Făină. Mălai. Ceva de genul ăsta. Chestia asta e la fix. Apuc un borcănel și torn cu nădejde din praful alb, după care îmi șterg sudoarea de pe frunte. OK. Și acum ? Deodată, îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă de cratiță și o mută de pe foc. Ce naiba ai pus în ea ? — Nimic ! zic. Doar ingredientele obișnuite... Nathaniel a remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
niște coțofene care se ciondănesc pe peluză. Mă simt de parcă aș fi unica persoană trează din lume. Cu grijă să nu fac nici cel mai mic zgomot, scot vasele din mașina de spălat și le pun la locul lor în bufet. Așez scaunele sub masă. Fac o ceașcă de cafea. După care mă uit în jur la blatul de granit strălucitor. Împărăția mea. Dar nu o simt ca pe împărăția mea. O simt ca pe bucătăria altcuiva, care mă bagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doresc foarte, foarte mult să fac asta. O privesc cât pot de sincer în ochi, încercând să-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de asta. — Bine, spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la masă înconjurat de trei bărbați, toți cu hârtii în față. — Cafeaua dumneavoastră, șoptesc pe un ton plin de respect. — Îți mulțumesc, Samantha. Lui Eddie îi strălucesc obrajii de încântare. Ești te rog amabilă să ne servești ? Las tava pe bufet și pun câte o ceașcă în fața fiecăruia. În timp ce fac asta, nu mă pot abține să nu mă uit la hârtii - și-mi dau seama imediat că e vorba despre contracte. — Ăă... cu lapte sau fără ? spun bărbatului aflat cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ziarul și îmi arată un articolaș cu titlul MAREA SPERANȚĂ DE LA CARTER SPINK ALEGE CORVEZILE CASNICE DUPĂ MUȘAMALIZAREA UNUI SCANDAL. — Zice că ești o „Iuda pentru femeile de carieră de pretutindeni”. În spatele meu, Melissa a trântit cu zgomot tava pe bufet și a luat în mână ziarul Herald. — Ia uite, tipa asta Mindy Malone e superofticată pe tine. — Ofticată ? o îngân uimită. De ce-ar fi cineva ofticat pe mine ? — Dar în Daily Mail ești o salvatoare a valorilor tradiționale. Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea. E viața ta, Samantha. Cariera ta. Cred că nu-ți dai seama... — Ba tu nu-ți dai seama ! Nici unul dintre voi nu înțelege nimic ! Mă uit enervată la Guy, apoi dau focul mic de tot și mă rezem de bufet. Mamă, am descoperit un nou mod de a trăi aici. Ziua muncesc și când termin... gata. Sunt liberă. Nu mai e nevoie să-mi iau de lucru acasă. Nu mai e nevoie să-mi țin BlackBerry-ul aproape 24 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mătușă și nepoată. Amîndouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decît al mamei -, amîndouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amîndouă rîd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cît mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem paharele, dar, spre supriza mea, mă trezesc uitîndu-mă la șiruri Întregi de conserve de roșii. Aici sînt, spune Kerry, din colțul opus al bucătăriei. Am făcut niște permutări ! Acum totul e mult mai logic. — Aha. Mersi. Iau paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pat pliant. Își petrecea adeseori nopțile printre rudele care Își vegheau, În sala de reanimare, fiii sau surorile aflate În criză. În timpul primelor zece zile, Rosamund nu s‑adus deloc acasă. Mânca resturile rămase pe tăvi. Refuza să meargă la bufet de teamă să nu mor În timp ce mănâncă. Surorile, când au Înțeles acest lucru, au Început s‑o hrănească. Toate acestea le‑am aflat mai târziu. În mod cert, nu eram conștient că lupt pentru viață. Pe parcursul acestor săptămâni am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]