889 matches
-
Kolomna, pe care a învins-o cu 3-1. Serghei Alexandrov - o dublă și Oleg Flentea au marcat pentru Bugeac. Deși era o ploaie torențială, pentru a privi meciul echipei, pe stadion au venit circa 3500 de spectatori. La finele sezonului, Bugeac s-a clasat pe locul 3 în ligă. După destrămarea Uniunii Sovietice echipa a jucat în Divizia Națională până în 1996. Echipa a reușit să câștige Cupa Moldovei chiar în primul sezon. În finală Bugeac a învins-o cu scorul devastator
CF Găgăuzia () [Corola-website/Science/320031_a_321360]
-
3500 de spectatori. La finele sezonului, Bugeac s-a clasat pe locul 3 în ligă. După destrămarea Uniunii Sovietice echipa a jucat în Divizia Națională până în 1996. Echipa a reușit să câștige Cupa Moldovei chiar în primul sezon. În finală Bugeac a învins-o cu scorul devastator de 5-0 pe Tiligul-Tiras Tiraspol, una dintre cele mai puternice echipe din țară la acea vreme. În același an, Bugeac a terminat campionatul pe locul trei, cu doar două puncte mai puțin decât Tiligul
CF Găgăuzia () [Corola-website/Science/320031_a_321360]
-
1996. Echipa a reușit să câștige Cupa Moldovei chiar în primul sezon. În finală Bugeac a învins-o cu scorul devastator de 5-0 pe Tiligul-Tiras Tiraspol, una dintre cele mai puternice echipe din țară la acea vreme. În același an, Bugeac a terminat campionatul pe locul trei, cu doar două puncte mai puțin decât Tiligul Tiraspol și Zimbru Chișinău. În al doilea sezon, a terminat campionatul pe locul patru, dar în cupă nu a ajuns nici măcar în semifinale. După ce a mai
CF Găgăuzia () [Corola-website/Science/320031_a_321360]
-
Tiligul Tiraspol și Zimbru Chișinău. În al doilea sezon, a terminat campionatul pe locul patru, dar în cupă nu a ajuns nici măcar în semifinale. După ce a mai jucat două sezoane relativ bune, clasându-se pe la mijlocul clasamentului, după sezonul 1995/96 Bugeac a retrogradat în Divizia „A”, stabilind un record național negativ. Bugeac a devenit primul club din istoria fotbalului din Moldova, care în decursul unui sezon a reușit doar un egal și a primit 139 de goluri. Doar Attila Ungheni a
CF Găgăuzia () [Corola-website/Science/320031_a_321360]
-
campionatul pe locul patru, dar în cupă nu a ajuns nici măcar în semifinale. După ce a mai jucat două sezoane relativ bune, clasându-se pe la mijlocul clasamentului, după sezonul 1995/96 Bugeac a retrogradat în Divizia „A”, stabilind un record național negativ. Bugeac a devenit primul club din istoria fotbalului din Moldova, care în decursul unui sezon a reușit doar un egal și a primit 139 de goluri. Doar Attila Ungheni a primit mai multe goluri - 141, în sezonul 1996/97. Ca urmare
CF Găgăuzia () [Corola-website/Science/320031_a_321360]
-
Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe de miazăzi (români, sârbi, bulgari și greci) este Sfântul Nicolae, căruia îi erau închinate schiturile marinărești (azi dispărute) de la Capul Caliacra în Dobrogea și de la Pardina (pe malul din față, în Bugeac). În bisericile ortodoxe de miazănoapte (fostul Imperiu rus) ocrotitorul marinarilor militari este Sfântul Andrei care în România este socotit ocrotitorul (și uneori, în mod abuziv, întemeietorul) Bisericii ortodoxe române.
Marina Română () [Corola-website/Science/320323_a_321652]
-
XIX). Acesta a avut sediul la Silistra și s-a întins de la Mesembria până la gura Nistrului. Sub stăpânirea turcească, părți din Dobrogea (în turcește "Dobruc-ili") au făcut în anumite perioade parte, împreună cu Basarabia de dinainte de 1812 (în turcește "Bucak", citit Bugeac), din Mitropolia ortodoxă a Proilavei, cu sediul la Brăila ; în restul timpului, Dobrogea ținea de Mitropolia Dristei (Silistra).
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
Unele denumiri toponimice întâlnite în munții Bucegi ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaica de Buceci. Formă Buceci este identică cu a antroponimicului Bucșa sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac ""un complex de mai mulți mușchi care formează un covor verde și moale"". În actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii Sinaia, se spune ca mănăstirea a fost ridicată ""la pustie sub muntele Buceciul"". Numele de Buceci în loc de Bucegi mai este
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun că "huceagul" sau "buceagul" este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau în județele Constantă, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
sau "buceagul" este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau în județele Constantă, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului din 1806-1812, Rusia ca cedare teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău.) Încă înainte de 1812, administrația de
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii). Printre primii coloniști s‐au numărat cazacii dunăreni, care au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste de la Dunăre. Înainte, în timpul și după încheierea războiului ruso-turc (1806-12), sudul Basarabiei a început să fie colonizat cu bulgari și găgăuzi. Primii erau partizani ai rușilor în perioada
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Tvardița, Vaisal, etc. Bulgarii și găgăuzii au fost scutiți de recrutare pentru 50 ani. Lor li s‐a garantat libertatea cultului și a meseriilor. În plus, ei au obținut dreptul de a produce rachiu fără vreo restricție. Până la 1827, în Bugeac au fost întemeiate 42 de colonii bulgărești și găgăuze. O creștere semnificativă a numărului acestor etnici s‐ a produs în urma războiului ruso‐turc din 1828-29 și a războiului Crimeei (1853-56). La 1841, în 73 de colonii bulgare și găgăuze existau
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de rai”, „de paradis”. De aceea, acești țărani șerbi nu mai vroiau să lucreze gratis, degeaba la boierii ruși. Ei lăsau casele lor, moșiile boierilor și se refugiau în alte gubernii, inclusiv în Basarabia. Numai în 1810-1811 au venit în Bugeac peste 15.000 de țărani fugari ruși, dar și ucraineni. Dacă în 1812 în 12 sate rusești din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1.248 de familii rusești. A doua categorie de țărani ruși care
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Ei lăsau casele lor, moșiile boierilor și se refugiau în alte gubernii, inclusiv în Basarabia. Numai în 1810-1811 au venit în Bugeac peste 15.000 de țărani fugari ruși, dar și ucraineni. Dacă în 1812 în 12 sate rusești din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1.248 de familii rusești. A doua categorie de țărani ruși care au colonizat Basarabia erau „rascolnicii”, reprezentanții credinței de rit vechi ortodox. Ei nu au acceptat reforma bisericească a patriarhului
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Primii elvețieni au început să vină în Basarabia, în anul următor (1822). Elvețienii, de religie calvină, au construit una dintre cele mai frumoase așezări din Basarabia. Casele lor, străzile și biserica protestantă erau considerate drept repere ale arhitecturii din zona Bugeacului, iar vinurile obținute de coloniștii elvețieni erau apreciate atât la mesele magnaților din Rusia, dar și de aristocrații de la curtea țarului. Documentele arată că relațiile dintre coloniștii elvețieni și populația majoritară românească au fost tot timpul excelente. Declinul coloniei elvețiene
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
vinurile obținute de coloniștii elvețieni erau apreciate atât la mesele magnaților din Rusia, dar și de aristocrații de la curtea țarului. Documentele arată că relațiile dintre coloniștii elvețieni și populația majoritară românească au fost tot timpul excelente. Declinul coloniei elvețiene din Bugeac a început la câteva zeci de ani de la stabilirea coloniștilor la Șaba. Autoritățile țariste au anulat o mare parte dintre privilegiile coloniștilor elvețieni. Unii dintre ei au fost deznaționalizați. Alții au părăsit Basarabia după ce această provincie a fost anexată de
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
a Basarabiei. La sfârșitul secolului al XIX‐lea, 84,36% dintre basarabeni erau ortodocși, 11,65% erau mozaici, 2,88% protestanți, 0,95% catolici, 0,13% reprezentanți ai altor culte creștine și 0.03% musulmani. În urma politicii de colonizare, populația Bugeacului va crește de la circa 40.000 de locuitori, în anul 1812, la 297.642, în 1859. Sub impactul măsurilor administrative rusești, structura etnică a sudului Basarabiei a devenit predominant ne-românească. Astfel, în câțiva ani, Bugeacul a devenit un veritabil
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
politicii de colonizare, populația Bugeacului va crește de la circa 40.000 de locuitori, în anul 1812, la 297.642, în 1859. Sub impactul măsurilor administrative rusești, structura etnică a sudului Basarabiei a devenit predominant ne-românească. Astfel, în câțiva ani, Bugeacul a devenit un veritabil mozaic de naționalități. Deja în 1827, conform unei statistici, populația sa era repartizată astfel: români 33,6%, bulgari și găgăuzi 22,8%, ucrainieni 19,4%, ruși și lipoveni 9,1%, germani 5,7%, polonezi 2,9
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
români încă mai erau majoritari, cu 57%, în timp ce bulgarii au atins deja cota de 43%. După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia (1878), procesul de modificare a structurii etnice a zonei a continuat. Potrivit datelor ultimului recensământ rusesc din 1897, în Bugeac locuiau 704.436 persoane (români, ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, greci, albanezi, evrei, etc.).
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu centrul politic la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) controlau centrul arealului, capitala lor Aski fiind numită în cronici Civitas Iassiorum (azi Iași), iar zona Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. În eliminarea puterii Hanatului tătar erau deopotrivă interesate Ungaria și Polonia. Contextul extern creat de către influența Regatului Ungariei care a început să se facă simțită în această zonă spre sfârșitul secolului al XIII-lea și de
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Turcii au cucerit Tamanul și amenințau cu trecerea armatei lor în Crimeea. Atunci, comandantul armatei ruse la sud, Grigori Potiomkin i-a ordonat vărului său, Pavel Potimkin, să respingă turcii până după Kuban, lui Alexandr Suvorov — să alunge tătarii din Bugeac, iar grafului Anton Belmen de a trece în Crimeea și să instaureze pacea. În Crimeea era neliniște, mereu se aprindeau revolte, se făceau conspirații, capii religioși făceau agitație pentru Turcia. Atunci, după parerea lui Grigori Potiomkin, Ecaterina II a decis
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
eparhie, supusă patriarhului din Constantinopol, să fie desființată. În perioada sa de maximă expansiune, eparhia Mitropoliei Proilaviei era mare. Sub administrația și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng al Dunării: ocolul Brăilei, Basarabia sudică sau Bugeacul tătărăsc, în care intrau Renii (sau Tomarova) Ismailul, Leova, Cetatea Albă, Tighina (sau Benderul), Căușanii cu toate satele din împrejurimi, malurile drept și stâng ale Nistrului cu regiunea dintre Nistru și Bug (care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” sau
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
în contextul unuia din momentele de maximă expansiune ale Imperiului Otoman, sub conducerea lui Suleiman Magnificul și a urmașilor săi. Pentru a-și asigura controlul gurilor Dunării și a accesului neîngrădit spre Hanatul Crimeii și Regatul Poloniei, Imperiul Otoman anexează Bugeacul (1538) și transformă teritoriile din jurul orașelor Tighina (1538) și Brăila (1540) în raiale. Aceste acțiuni au făcut ca populația ortodoxă din regiunile ocupate să-și schimbe statutul juridico-religios, fiind inclusă în milet-ul Rum și intrând automat atât sub incidența sistemului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
foametea și raidurile tătarilor nogai duc la pieirea a peste două milioane de oameni. Nici teritoriile Mitropoliei Proilaviei nu au fost cruțate de aceste evenimente. În 1606, nogaii din neamul Mansur, în frunte cu mârzacul Cantemir Bey au invadat și prădat Bugeacul, pe care îl vor stăpâni până în 1536 când vor fi înfrânți și supuși de Hanatul Crimeii. În anul 1621 orașul Reni și teritoriul adiacent este dezlipit de Moldova și adăugat raialei Bugeacului, urmând ca din acest moment să intre și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]