1,960 matches
-
nostru de moment are deseori meritul de a ne face să ne punem În valoare calități pe care nu ni le bănuiam. Μ Când nu avem puterea de a respinge o laudă prea mare la adresa noastră, să avem cel puțin bunul-simț de a ne jena. Μ Egoistul incurabil nu este capabil să acorde milă, dar tocmai acest fapt Îl face să fie tratat cu milă de către cei din jur. Μ Mila nu este atât o virtute, cât mai ales o capacitate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau, În primul rând, În cazul acesteia). Μ Cea mai cumplită mezalianță este aceea În care puterea este Însoțită frecvent de răutate: atunci nu se manifestă nici un scrupul față de metodele sau mijloacele folosite! Μ Cel care se respectă Își trădează bunul-simț chiar și atunci când cere permisiunea să facă ceva. Μ Calea cea mai bună de a obține respectul cuiva este, desigur, aceea de a-l respecta. Μ Cel care se răzbună este În criză de inspirație morală: răzbunându-te, nu reușești
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mirosi o floare, pe când alții o rup, pentru a fi numai a lor. Μ Sinceritatea nu presupune altceva decât să te prezinți lumii așa cum gândești și așa cum ești de fapt. Totuși uneori trebuie să recurgem și la un compromis de bun-simț, ca de exemplu atunci când acceptăm să nu Întrebăm ceva sau să nu spunem un lucru care, prin sinceritatea lui, ar putea răni prea mult demnitatea cuiva. (Oamenii din popor ilustrează această situație prin bine cunoscutul proverb: „Să nu pomenești de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a neîncrederii Îl face să vadă, până la urmă, rele intenții sau fapte chiar și la acei călători care sunt cinstiți În forul lor interior. Μ Cu cât ne asumăm mai mult omenescul din noi, cu atât ne păstrăm În limitele bunului-simț față de noi Înșine: cel care, din trufie, se consideră deasupra slăbiciunilor și ispitelor omenești se Împietrește, fără să-și dea seama, Într-o formă de superioritate egoistă care, departe de a-l ridica pe scara valorilor umane, Îl coboară. Μ
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
psihologică) decât o Întreagă existență de viață concretă a altora. Μ Prejudecata nu ar avea șansa să prindă În sufletul cuiva, dacă nu ar fi Înrudită cu o stare de rigiditate a conștiinței. Μ Pentru unii este o chestiune de bun-simț să considere că Dumnezeu poate fi „văzut” sau „simțit” numai prin credință. Alții, În schimb, nu-și pot deriva credința decât dintr-un exces de luciditate: Dumnezeu, spun ei, nu poate exista decât În măsura În care rațiunea proprie Îl admite. Dar, așa cum
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o viață nou-apărută: o vom Îmbrăca În tot mai multă iubire, pentru ca ea să rodească... poate o nouă „pasăre măiastră”. Μ Un intelect neobișnuit să facă concesii nu poate fi un partener de discuții În contradictoriu. Μ La omul cu bun-simț, chiar și tăcerea este dătătoare de Învățătură. Μ Unii insistă asupra faptului că trebuie făcută o distincție cât mai clară Între energia derivată dintr-o stare de emoție (cum ar fi, de exemplu, cea de furie, spaimă, groază etc.), pe
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
2003, p. 101). Μ Barierele incompatibilității Între tineri și bătrâni, puse pe seama diferențelor de mentalitate sau de aspirații, sunt, În realitate, mai ușor de ridicat decât se crede de obicei, dacă se face un efort de minimă bunăvoință sau de bun-simț. Μ Faptul că specificul personalității se exprimă În acte mărunte, cotidiene, sau că poate fi dedus din acestea reprezintă astăzi o idee comună. O consemnăm totuși pentru frumusețea exemplului dat de Gabriel Liiceanu În legătură cu unul dintre marii noștri filosofi, Constantin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care trebuie respectată: când sunt, de exemplu, cuvinte ale minții, ele ne dau cunoștințe și pricepere În surprinderea Înțelesului adânc al unei pilde, al unui gând Înțelept; când sunt cuvinte ale unei inimi bune și credincioase, ele ne dau Învățătura bunului-simț, a dreptății, a adevărului și nepărtinirii. Din cuvintele minții ies așadar izvoarele Înțelepciunii; din cuvintele inimii ies izvoarele vieții. Μ Un alt paradox al Învățăturii creștine: „Să-l iubești pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul tău”. Desigur, pentru unii
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
când mă voi Întoarce, Îți voi da»” (Luca 10.34-35). Când „bunătatea” nu este expresia unui gest spontan, natural, de Înțelegere a suferințelor altuia, când ea nu izvorăște dintr-o disponibilitate sufletească spre compasiune și ajutor, să avem cel puțin bunul-simț de a Învăța această conduită a bunătății, chiar dacă acest proces de Învățare va fi pentru unii foarte lung și va cuprinde, adesea, numeroase Înfrângeri parțiale (cum ar fi, de exemplu, amărăciunea constatării faptului că n-am putut fi buni decât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să râdem, În loc să fi acordat imediat o mână de ajutor celui care a căzut atât de rău!). Suntem, cu alte cuvinte, mai predispuși prin firea noastră să receptăm aspectele comice ale situațiilor decât pe cele tragice sau dramatice. Μ Sintagmei „bunul-simț” Îi acordăm, de obicei, o conotație etică, aceea de a putea păstra un simț al măsurii În aprecierile sau atitudinile noastre față de alții sau față de noi Înșine (mai prozaic spus: să știi sau să poți să „nu sari calul”). Dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îi acordăm, de obicei, o conotație etică, aceea de a putea păstra un simț al măsurii În aprecierile sau atitudinile noastre față de alții sau față de noi Înșine (mai prozaic spus: să știi sau să poți să „nu sari calul”). Dar „bunul-simț” poate să exprime și o anumită capacitate a inteligenței, și anume aceea de a se adapta și readapta continuu la schimbările impuse de realitate, de situațiile și evenimentele de viață (inteligența neguvernată de bun-simț procedează invers: pretinde să modeleze lucrurile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poți să „nu sari calul”). Dar „bunul-simț” poate să exprime și o anumită capacitate a inteligenței, și anume aceea de a se adapta și readapta continuu la schimbările impuse de realitate, de situațiile și evenimentele de viață (inteligența neguvernată de bun-simț procedează invers: pretinde să modeleze lucrurile după o logică a sa, strict personală, să facă realitatea să se Încline În fața unei idei - devenită fixă pentru acea inteligență -, În loc să-și adapteze ideile În funcție de cursul evenimentelor din realitate; o astfel de inteligență
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
toate și fără renunțări de nici un fel un examen critic al faptelor. Iar dacă, într-adevăr, în acele zile s-au dat puzderie de diagnosticuri critice, ceea ce lipsea, de fapt, era tocmai voința reală a criticii. Nu există raționalitate fără bun-simț și concretețe. Fără bun-simț și concretețe, raționalitatea devine fanatism. Și, într-adevăr, pe hărțile în jurul cărora se-nghesuiau strategii gherilei de astăzi și cei ai revoluției de mâine, ideea „datoriei” intelectualilor de a interveni politic nu se baza pe necesitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de nici un fel un examen critic al faptelor. Iar dacă, într-adevăr, în acele zile s-au dat puzderie de diagnosticuri critice, ceea ce lipsea, de fapt, era tocmai voința reală a criticii. Nu există raționalitate fără bun-simț și concretețe. Fără bun-simț și concretețe, raționalitatea devine fanatism. Și, într-adevăr, pe hărțile în jurul cărora se-nghesuiau strategii gherilei de astăzi și cei ai revoluției de mâine, ideea „datoriei” intelectualilor de a interveni politic nu se baza pe necesitate și pe rațiune, ci
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
eram „cel mai bun dintre toți”! Cât de repede s-a răzgândit amicul nostru! I-a fost de ajuns ca indicele de popularitate să se întoarcă împotriva mea, după cât se pare. De altfel, logica lui Bocca se bazează pe un bun-simț pragmatic foarte suspect. Rezultă că, în timp ce eu pălăvrăgesc, el își suflecă mâinile și muncește. Cu o grosolănie care este de înțeles și este explicabilă în cazul lui Ferrara, dar la el în nici un caz, Bocca a luat ad litteram - poate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-l spun e acesta: când vine vorba despre avort, este singura dată când radicalii și cei mai puri și mai riguroși democrați favorabili acestei practici fac apel la Realpolitik, recurgând implicit la ignorarea „cinică” a stării de fapt și a bunului-simț. Dacă ei și-au pus mereu, înainte de orice și poate la nivel ideal (așa cum e normal), întrebarea care sunt „principiile reale” ce trebuie apărate, de data aceasta n-au făcut-o. Acum, după cum ei bine știu, „principiile reale” nu coincid
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
politic actual este deja cel al toleranței (deci copularea este o obligație socială), în timp ce contextul politic de ieri era cel al represiunii (prin urmare, copularea în afara căsătoriei era socotită scandaloasă). Iată așadar o primă eroare de Realpolitik, de compromis cu bunul-simț, pe care o observ în acțiunea radicalilor și a progresiștilor, în lupta lor pentru legalizarea avortului. Ei izolează această problemă, cu datele sale specifice, și, prin urmare, oferă o optică deformată, și anume cea care le convine lor (de altfel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fie un delict din punct de vedere formal ori să mai apară astfel la nivel moral. Acesta e principiul pe care ar trebui să-l apere prietenii mei radicali, în loc să se arunce (cu o onestitate donquijotescă) într-o încurcătură de bun-simț, dar destul de demnă de milă alături de mamele nemăritate sau de feministe, speriate, în realitate, de „altceva” (mult mai grav și mai serios). Dar care este de fapt cadrul în care ar trebui să se înscrie noul delict de eutanasie? Iată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nimic; gustarea sa a fost eternă, vorace, lipsită de bucurie adevărată, mai degrabă plină de exaltare. Rațiunea sa și judecățile pe care le împărtășea cu societatea au fost mimetice, el fiind complet irațional și neinteresat de ce crede lumea (dar avea bunul-simț al țăranului). Pământul pe care a coborât prin naștere era Italia, dar aceasta nu era nici națiune, nici stat, nu avea un guvern, nu avea clase. Era pur și simplu un Loc care se deosebea de alte Locuri. Lumea exercita
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îl privește pe Freud. Este bine știut că doar psihanaliza este în stare să explice ce este homosexualitatea. Iar Daniel și Baudry o știu: totuși, pe de o parte, își declară nemulțumirea cu privire la explicațiile lui Freud, bazându-se excesiv pe bunul-simț; pe de altă parte, indică în Freud principalul vinovat de instituirea homosexualității ca „anomalie” față de o „normalitate” - cea a societății burgheze - acceptată de Freud în mod pasiv și poate cu lașitate. Mie nu mi se pare corect. Când spune „normalitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
comisă o infracțiune și este chemat să facă deducții În legătură cu ceea ce s-a Întâmplat. La rândul lor, deducțiile trebuie să fie bazate pe dovezi convergente din partea martorilor și pe dovezile fizice, dar și pe un element nespecificat ce ține de bunul-simț. În fine, detectivul poate face deducții În privința unei serii de crime, pentru a stabili dacă au fost comise de același infractor. Acest ultim pas este similar cu logica replicării care stă la baza studiilor pe cazuri multiple. Lipsa biasului Toate
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificînd brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei erau În partide diferite); Iordăchescu, Romulus Dan, Leopold Filderman, Dimitriu-Pop, membri ai PSD (fără orizont, dogmatici chiar); Basile Stoica, secretar general În Ministerul de Externe (obiectiv, aprecia că PNȚ era În mod real forța politică dominantă În țară
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
opere, ci - luând ca exemplu romanele lui Dostoievski - forța iradiantă și profunzimea cu care un scriitor sau altul exprimă trăirile întregii umanități. Departe de a fi înclinat spre tradiționalism, M. nu-l persecutat nici de sugestia noutății, argumentând cu un bun-simț ireproșabil că inovația nu este fatalmente generatoare de capodopere. El replică, de pildă, la teoriile lui H. Bergson, formulând un judicios punct de vedere: „funcționarea reală a gândirii nu-i un automatism psihic pur”. Cât despre „marafeturile” și „scrântelile” dadaismului
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
veche a lui Titu Maiorescu). M. preferă balada din raționamente limpezi: prin baladesc obține dramatism și miracol, întâmplările fiind puse sub semnul trecerii timpului și al destinului. Eroul central al baladelor e Păcală, simbol al spiritului popular dominat de jovialitate, bun-simț și stoicism. Caracterul predominant poetic, rapsodic se imprimă și prozei lui M., impregnată de candorile adolescenței, naratorii fiind, de regulă, tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
la gimnaziul din Vârșeț. Observații de limba rumănească, carte publicată la Buda în 1799, conține idei și principii care îi conferă lui I. un loc aparte în filologia românească. El susține cu argumente originale latinitatea limbii române, dar combate cu bun-simț ideea purității ei. Rădăcinile lexicale moștenite din latină sunt explicate și în limba germană sau franceză. Ultima parte, eterogenă, este un discurs tipic iluminist despre importanța majoră a științei educării copiilor. I. a elaborat și un Dicționar româno-germano-francezo-latin, netipărit, dar
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]