884 matches
-
de execuții. În octombrie 1944 Armata Roșie a înaintat până la frontiera Prusiei de Est, în timpul Ofensivei Baltice. Hitler a părăsit permanent complexul la 20 noiembrie 1944 și, două zile mai târziu, a dat ordin ca întreg complexul să fie distrus. Buncărele au fost grav avariate de însăși armata nazistă, care a detonat, cu ajutorul unui singur piston, un sistem centralizat de demolare, cu scopul de a împiedica armata sovietică, aflată în plină înaintare, să le folosească. Detonarea a avut însă loc abia
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
aflată în plină înaintare, să le folosească. Detonarea a avut însă loc abia în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1945, la zece zile după inițierea ofensivei sovietice Vistula-Oder. A fost folosită o cantitate impresionantă de TNT, doar pentru un buncăr fiind necesare 8 tone de trinitrotoluen. În ciuda folosirii a tone de explozibil, majoritatea clădirilor au fost doar parțial distruse, datorită dimensiunilor uriașe și a structurilor eficient consolidate. Armata Roșie a cucerit complexul fără niciun efort două zile mai târziu, la
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea Grupului operațional independent Narew, care lupta în apropiere. Într-un final tancurile germane au străpuns linia defensivă și au eliminat buncărele poloneze unul câte unul. Ocupanții ulimului buncăr s-au predat în jurul prânzului zilei de 10 Septembrie. Pentru că în cadrul bătăliei un număr mic de apărători, înainte de a fi anihilați, au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva unei forțe mult
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea Grupului operațional independent Narew, care lupta în apropiere. Într-un final tancurile germane au străpuns linia defensivă și au eliminat buncărele poloneze unul câte unul. Ocupanții ulimului buncăr s-au predat în jurul prânzului zilei de 10 Septembrie. Pentru că în cadrul bătăliei un număr mic de apărători, înainte de a fi anihilați, au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva unei forțe mult superioare, este referită uneori ca "Termopile polonez
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
unei forțe mult superioare, este referită uneori ca "Termopile polonez" în istoria poloneză. Una dintre figurile marcante ale bătăliei este căpitanul Władysław Raginis, comandantul detașamentului polonez, care a jurat să mențină poziția cât timp este în viață. Când ultimele două buncăre au rămas fără muniție le-a ordonat soldaților săi să se predea iar el s-a sinucis. Premergător războiului, zona din jurul satului Wizna a fost pregătită ca zonă defensivă fortificată. Scopul find să acopere pozițiile poloneze de la sud și să
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
deoarece acopereau trecerile peste cele două râuri, șoselele Łomża-Białystok și Brest-Litovsk către spatele forțelor poloneze. Construcția a început în iunie 1939, cu doar două luni înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial. Locul a fost ales cu atenție; cele mai multe buncăre au fost construite pe dealuri din jurul văii mlăștinoase a râului Narew. La ele se putea ajunge printr-un asalt frontal dus prin mlaștini sau a digului rutier care făcea legătura cu podul din Wizna. Înainte de 1 Septembrie 1939 au fost
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
mlăștinoase a râului Narew. La ele se putea ajunge printr-un asalt frontal dus prin mlaștini sau a digului rutier care făcea legătura cu podul din Wizna. Înainte de 1 Septembrie 1939 au fost construite doar 16 din cele 60 de buncăre planificate. Șase dintre buncăre au fost făcute din fier-beton cu cupole din oțel armat de 8 tone fiecare și dispunând de puști mitraliere și artilerie anti-tanc. Două buncăre erau "ușoare", dispunând doar de mitraliere. Celelalte opt erau doar cuiburi de
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
La ele se putea ajunge printr-un asalt frontal dus prin mlaștini sau a digului rutier care făcea legătura cu podul din Wizna. Înainte de 1 Septembrie 1939 au fost construite doar 16 din cele 60 de buncăre planificate. Șase dintre buncăre au fost făcute din fier-beton cu cupole din oțel armat de 8 tone fiecare și dispunând de puști mitraliere și artilerie anti-tanc. Două buncăre erau "ușoare", dispunând doar de mitraliere. Celelalte opt erau doar cuiburi de mitraliere ad-hoc, protejate de
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
1 Septembrie 1939 au fost construite doar 16 din cele 60 de buncăre planificate. Șase dintre buncăre au fost făcute din fier-beton cu cupole din oțel armat de 8 tone fiecare și dispunând de puști mitraliere și artilerie anti-tanc. Două buncăre erau "ușoare", dispunând doar de mitraliere. Celelalte opt erau doar cuiburi de mitraliere ad-hoc, protejate de saci de nisip și ridicări de pământ. Patru alte buncăre erau în construcție la începerea războiului. Pe lângă acestea, lucrările defensive în zonă constau în
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
armat de 8 tone fiecare și dispunând de puști mitraliere și artilerie anti-tanc. Două buncăre erau "ușoare", dispunând doar de mitraliere. Celelalte opt erau doar cuiburi de mitraliere ad-hoc, protejate de saci de nisip și ridicări de pământ. Patru alte buncăre erau în construcție la începerea războiului. Pe lângă acestea, lucrările defensive în zonă constau în tranșee, obstacole antitanc și antipersonal, garduri de sârmă ghimpată și mine. De asemenea existau planuri pentru inundarea zonei folosind acumulările din barajele de pe râurile Biebrza și
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
mine. De asemenea existau planuri pentru inundarea zonei folosind acumulările din barajele de pe râurile Biebrza și Narew, dar vara din 1939 a fost una din cele mai secetoase din istoria Poloniei și nivelul apelor era foarte scăzut. Deși nu toate buncărele erau gata la începutul războiului liniile defensive poloneze erau bine pregătite. Zidurile buncărelor, de 1.5m grosime întărite cu plăci de oțel de 20cm, puteau rezista loviturilor directe ale tunurilor din înzestrarea Wehrmacht-ului la momentul respeciv. În plus erau
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
râurile Biebrza și Narew, dar vara din 1939 a fost una din cele mai secetoase din istoria Poloniei și nivelul apelor era foarte scăzut. Deși nu toate buncărele erau gata la începutul războiului liniile defensive poloneze erau bine pregătite. Zidurile buncărelor, de 1.5m grosime întărite cu plăci de oțel de 20cm, puteau rezista loviturilor directe ale tunurilor din înzestrarea Wehrmacht-ului la momentul respeciv. În plus erau situate pe dealuri care ofereau o bună vizibilitate . Inițial linia defensivă poloneză era
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
3-a germană trebuia să înainteze din Prusia Orientală spre Varșovia, direct prin pozițiile ocupate de Grupul Operațional Independent Narew. Pe 2 Septembrie cpt. Władysław Raginis a fost numit comandant al zonei defensive Wizna. Ca post de comanda a ales buncărul "GG-126" din apropierea satului Góra Strękowa. Buncărul era situat pe un deal aflat la mijlocul liniei poloneze. Sub comanda sa se aflau aproximativ 700 soldați și subofițeri și 20 ofițeri, 6 piese de artilerie, 24 mitraliere grele, 18 mitraliere și două puști
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
din Prusia Orientală spre Varșovia, direct prin pozițiile ocupate de Grupul Operațional Independent Narew. Pe 2 Septembrie cpt. Władysław Raginis a fost numit comandant al zonei defensive Wizna. Ca post de comanda a ales buncărul "GG-126" din apropierea satului Góra Strękowa. Buncărul era situat pe un deal aflat la mijlocul liniei poloneze. Sub comanda sa se aflau aproximativ 700 soldați și subofițeri și 20 ofițeri, 6 piese de artilerie, 24 mitraliere grele, 18 mitraliere și două puști antitanc. După ciocnirile inițiale de-a
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
continuea rezistența. La scurtă vreme după aceasta încep bombardamente de artilerie și aviație. Artileria poloneză este depășită și nevoită să se retragă către Białystok. După pregătirea de artilerie germanii au atacat flancul nordic al apărării poloneze. Două plutoane apărând câteva buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria germană sprijinită de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea lt.col. Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea lt.col. Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate de la Osowiec la 30km nord, nu putea primi întăriri de la acesta. Pe 8 Septembrie Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135 Infanterie să se retragă spre Varșovia. Când
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
să se retragă spre Varșovia. Când acest ordin de a fost dat și regimentul s-a înapoiat la Osowiec, era deja prea târziu pentru a veni în ajutorul apărătorilor izolați la Wizna. Lupte grele au fost date pentru fiecare dintre buncărele rămase izolate. Câteva asalturi au fost respinse în timpul nopții și dimineții de 10 Sept. La aproximativ 11:00 geniștii germani sprijiniți de tancuri și artilerie au reușit să distrugă toate buncărele poloneze mai puțin două aflate la </ref> în centrul
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Wizna. Lupte grele au fost date pentru fiecare dintre buncărele rămase izolate. Câteva asalturi au fost respinse în timpul nopții și dimineții de 10 Sept. La aproximativ 11:00 geniștii germani sprijiniți de tancuri și artilerie au reușit să distrugă toate buncărele poloneze mai puțin două aflate la </ref> în centrul Strękowa Góra și care continuau lupta în ciuda pierderilor de personal și armament. După război polonezii au insistat asupra faptului că, în încercarea de a pune capăt rezistenței, Heinz Guderian a amenințat
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Mazowieckie și Zambrów, unde poartă fără succes Bătălia de la Zambrów împotriva Diviziei 18 Infanterie, pe care într-un final o încercuiește și distruge în cadrul Bătăliei de la Andrzejewo. Ulterior înaintează către sud și ia parte la Bătălia de la Brześć. Deși toate buncărele au fost distruse și într-un final rezistența poloneză a fost înfrântă, zona fortificată de la Wizna a reușit să oprească înaintarea germană pentru trei zile. Rezistența eroică în ciuda condițiilor adverse este un simbol al războiului de apărare dus de Polonia
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Wehrmacht-ul a pierdut cel puțin 10 tancuri și alte vehicule de luptă. Jurnalul Diviziei 10 Tancuri menționează 9 morți și 26 răniți în data de 8 Septembrie. Batalionul I Regimentul 86, care a fost principala unitate care a capturat buncărele poloneze raporta pe 9 Septembrie pierderea a 40 de oameni. De asemenea sunt raportate pierder de cătrei Rgt. 8 Tancuri. Luptele care au urmat la Wysokie-Mazowieckie și Andrzejewo fac dificilă asocierea exactă a pierderilor. Bătălia de la Wizna este subiectul pentru
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Cartierelor Generale ale Fighter Command de la stația RAF Bentley Priory. Piloții erau cei care hotărau dacă avioanele care se apropiau erau „prieteni” sau „dușmani”. Dacă hotărârea era „dușman”, informația era trimisă la camera operațională principală, care se afla într-un buncăr subteran uriaș. În camera operațională principală, informațiile primite din toate sursele prin telefon făceau ca raidurile să fie poziționate pe hartă de femeile încadrate în Forțele Aeriene Auxiliare (WAAF). Informații suplimentare erau oferite de stațiile radio Y Service, care urmăreau
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
sistemului făcea ca deciziile să fie luate cu mare rapiditate. Informațiile erau transmise simultan la Cartierele generale al fiecărui grup aerian, unde era verificat de două ori mai înainte către alte camere operaționale, care erau la rândul lor plasate în buncăre subterane. Deoarece grupurile aeriene aveau controlul tactic al luptelor aeriene, ele erau organizate diferit față de Bentley Priory. Harta principală și masa de urmărire reprezenta doar zona de care era răspunzător grupul aerian și aeroporturile care depindeau de acesta. Numeroase echipamente
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de recunoaștere ale "Luftwaffe" au urmărit continuu lucrările, serviciile de informații germane fiind ținute la curent cu stadiul operațiunilor. Pantele terasate ale malurilor râului Meuse, la care se adăugau ceea ce părea în fotografiile de recunoaștere drept un lanț formidabil de buncăre și linii defensive, l-au făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul Grupului de Armată A, să pună la îndoială planul lui Guderian, care alesese Sedanul ca locul în care să se depună cel mai important efort militar. Pentru ca să se
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]