14,936 matches
-
au scurtat viața, decedând după doi ani în care reușise să rezolve multe probleme în favoarea Lorenei. A fost o mare pierdere pentru biata fată... Viața îți urmează cursul. Lorena va merge fără teamă în orașul său, va merge și la bunica, în casa ei dintr-o comună vâlceană, unde găsește mașina familiei, accidentată voit și răsturnată în valurile Oltului, în care descoperă, împreună cu nenea Mișu, rămășițe ale degetelor de la mâna stângă a tatălui său. Deși nu se descoperiseră trupurile părinților, ea
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
vinovați de drama familiei sale. În acest scop a ales să studieze pe litoral, la Constanța, unde știa că se va bucura de protecția colonelului de miliție, șef al Inspectoratului, dar și de ajutorul părintesc acordat cu toată dragostea de către „bunica Maria”, femeia ce o adăpostise, cândva, după ce a fost salvată de la înec. Jurământul său de a face dreptate, de a răzbuna dispariția părinților săi, nu a fost dus la îndeplinire pentru că există un Dumnezeu, iar El făcuse deja dreptate până
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
o cunoaște și o iubește. Că se vor întâlni cândva, atunci când va trebui. Toate aceste momente se legau de altele și mintea Lorenei era pusă la grea încercare. În ultima vacanța de vară fusese pe acasă, la Slatina și la bunica sa, la țară. Un vecin îi povestise că a fost căutată de un călugăr, pe nume Nicodim. Pe de altă parte, bunica îi povestise că sosise un călugăr la poarta sa, pe nume Maxim, care se interesase de mașină. Mai
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Lorenei era pusă la grea încercare. În ultima vacanța de vară fusese pe acasă, la Slatina și la bunica sa, la țară. Un vecin îi povestise că a fost căutată de un călugăr, pe nume Nicodim. Pe de altă parte, bunica îi povestise că sosise un călugăr la poarta sa, pe nume Maxim, care se interesase de mașină. Mai târziu venise cu un altul și au luat mașina, contra unei chitanțe. După zece zile au adus-o, dar era reparată, era
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
încarc. (Un bărbat trece pe lângă ele.) Femeia tânără: Domnule! Domnule! (Bărbatul le ocolește. Femeia tânără se ridică de lângă femeia bătrână și aleargă după bărbat. Ajunge lângă el și îl atinge.) Femeia tânără: Nu aveți un telefon? (Bărbatul o privește nedumerit.) Bunica se simte rău și nu am un telefon să sun după ambulanță. (Bărbatul își privește cu atenție ceasul.) Bărbatul X: E târziu. Am întârziat. (Pleacă.) Femeia tânără: Îmi puteți împrumuta telefonul dumneavoastră? Vă rog! Bărbatul X: E târziu. Cumpărați-vă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
a întors lângă bătrână.) Femeia tânără: Cum te mai simți? Bătrâna: Rău. Femeia tânără: O să te duc la spital! O să reușesc la timp acest lucru. (Un polițist trece pe acolo.) Polițistul: Nu aveți voie să vindeți mere aici! Femeia tânără: Bunica mea se simte rău. Ne puteți ajuta cu un apel telefonic la ambulanță? Polițistul: Ar fi bine să plecați cu merele de aici, altfel veți primi amendă. Femeia tânără: Noi nu vindem mere. Bunicii mele îi este rău și nu
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
îi era rău. Văd că are glas. Femeia tânără: Domnule doctor, vă rog să ne ajutați! Bărbatul cu geantă diplomat: Nu sunt medic. Lucrez la spital. Sunt șofer pe ambulanță. Femeia tânără: Vă rog să mă ajutați să-mi duc bunica la spital! Bărbatul cu geantă diplomat: Eu nu lucrez astăzi. Am și eu o zi liberă pe săptămână și doresc să stau liniștit. Sunați la urgențe! Femeia tânără: Vă rog să ne împrumutați telefonul dumneavoastră! Telefonul meu nu funcționează. Bărbatul
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
greu puțină apă.) Bătrâna: Stropește-mă puțin pe față și pe mâini, poate-mi revin! Femeia tânără îi ascultă rugămintea.) (Doi copii aleargă unul după altul trecând pe lângă cele două femei.) Femeia tânără: Mergeți să vă jucați în alt loc! Bunica mea e bolnavă și o deranjați! Copilul 1: (râzând) Dacă este bolnavă, de ce nu stă acasă? (Copilul 2 îl prinde pe Copilul 1, iar acesta se smucește din prinsoare cu putere. Copilul 2 aleargă din nou după Copilul 1, iar
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
continuă să râdă și să alerge. În joaca lor unul dintre copii își pierde telefonul. Fără să sesizeze pierderea telefonului pleacă din locul unde se află cele două femei.) Femeia tânără: Într-un final e liniște. Cum te mai simți, bunico? Bătrâna: Încă nu am murit. Femeia tânără: Cum poți să vorbești așa? O să mergem la spital și o să te faci bine. (Femeia tânără observă telefonul pierdut de copii. Se duce spre obiectul pierdut și îl ridică.) Copiii au pierdut un
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
în mână.) Bătrâna: (privind-o) Acum ai un telefon. Femeia tânără: (privind telefonul) Așa este, dar nu am cerut voie nimănui să mă lase să apelez de pe el. (se joacă cu telefonul o clipă) Până la urmă este vorba de viața bunicii. O să apelez la 112. Cred că acesta este numărul de telefon pentru urgențe. (Formează numărul.) Sună! Bună ziua! Bunica mea se simte rău. A căzut pe stradă. Care stradă? O stradă din Reșița. Nu cunosc orașul. O clădire ca punct de
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
cerut voie nimănui să mă lase să apelez de pe el. (se joacă cu telefonul o clipă) Până la urmă este vorba de viața bunicii. O să apelez la 112. Cred că acesta este numărul de telefon pentru urgențe. (Formează numărul.) Sună! Bună ziua! Bunica mea se simte rău. A căzut pe stradă. Care stradă? O stradă din Reșița. Nu cunosc orașul. O clădire ca punct de reper? Da. Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin. Mulțumesc. (Închide telefonul.) Vor ajunge curând. (Copiii revin
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
mult! Bărbatul Y: O să vin imediat. Femeia tânără (către mama bărbatului Y): Mai sunt pacienți în cabinet? Mama bărbatului Y: Nu. (Femeia tânără bate la ușă și intră în cabinet.) Femeia tânără: Bună ziua. Medicul: Așteaptă! Vă chem eu! Femeia tânără: Bunica mea se simte foarte rău. Medicul: Așteaptă. (Femeia tânără se întoarce pe coridor.) Asistenta: E posibil să fie un alt țăran certat cu apa ce miroase a transpirație de la o poștă. Medicul: Mergi să vezi despre ce este vorba! (Asistenta
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Nu ai idee ce mult te iubesc! Scumpii meu. (O sărută pe gât în timp ce aistenta încearcă să scape.) (Se aud bătăi în ușă. Medicul se ridică de pe victimă și aceasta se ridică de pe birou.) Medicul: Intră! Femeia tânără: Domnule doctor, bunica mea se simte foarte rău! Medicul: Iarăși voi? Adu-mi cardul de sănătate, pe urmă mă voi ocupa de ea. Femeia tânără: Nu am cardul de sănătate. Medicul: Atunci nu vă pot ajuta. Femeia tânără (cu lacrimi în ochi): Vă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Medicul: Iarăși voi? Adu-mi cardul de sănătate, pe urmă mă voi ocupa de ea. Femeia tânără: Nu am cardul de sănătate. Medicul: Atunci nu vă pot ajuta. Femeia tânără (cu lacrimi în ochi): Vă rog să aveți milă de bunica mea. Am fost cu ea la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin ca să-i facă pensie de urmaș, fiindcă bunicul meu a decedat. După ce am plecat de acolo bunicii i s-a făcut rău. Medicul: Alergați după bani
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
întâmplă? Medicul: A murit. Doctorița (către asistentă): Cheamă băieții și anunță familia. Nu se mai poate face nimic. A ajuns prea târziu la spital. (Doctorița părăsește cabinetul. Pe coridor este oprită de femeia cea tânără.) Femeia tânără: Cum se simte bunica mea? Doctorița: O să primiți imediat informații. (Pleacă.) Medicul (către femeia cea tânără, ieșind din cabinet): Poți merge în cabinet. Bunica ta nu mai este printre noi. Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
prea târziu la spital. (Doctorița părăsește cabinetul. Pe coridor este oprită de femeia cea tânără.) Femeia tânără: Cum se simte bunica mea? Doctorița: O să primiți imediat informații. (Pleacă.) Medicul (către femeia cea tânără, ieșind din cabinet): Poți merge în cabinet. Bunica ta nu mai este printre noi. Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi scutură mâinile.) Indiferența oamenilor te-a omorât. (Se așează în genunchi și își pune capul pe patul unde se afla
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
tânără: Cum se simte bunica mea? Doctorița: O să primiți imediat informații. (Pleacă.) Medicul (către femeia cea tânără, ieșind din cabinet): Poți merge în cabinet. Bunica ta nu mai este printre noi. Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi scutură mâinile.) Indiferența oamenilor te-a omorât. (Se așează în genunchi și își pune capul pe patul unde se afla bunica ei.) Nu te-am putut ajuta. În cabinet intră cei doi băieții cu o targă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Cum se simte bunica mea? Doctorița: O să primiți imediat informații. (Pleacă.) Medicul (către femeia cea tânără, ieșind din cabinet): Poți merge în cabinet. Bunica ta nu mai este printre noi. Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi scutură mâinile.) Indiferența oamenilor te-a omorât. (Se așează în genunchi și își pune capul pe patul unde se afla bunica ei.) Nu te-am putut ajuta. În cabinet intră cei doi băieții cu o targă. Băiatul
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
ta nu mai este printre noi. Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi scutură mâinile.) Indiferența oamenilor te-a omorât. (Se așează în genunchi și își pune capul pe patul unde se afla bunica ei.) Nu te-am putut ajuta. În cabinet intră cei doi băieții cu o targă. Băiatul 1 o ridică pe tânăra femeie de lângă patul unde se afla corpul neînsuflețit.) Femeia tânără: Unde o duceți? Băiatul 1: La morgă. Nu o să
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
simțeam lângă mine, lângă patul copilului meu. O vedeam victorioasă luând cu ea suflete de copii bolnavi. Lăsa în urmă durere multă și jale...o jale atât de mare încât simțeai că sufletul doare. Durerea din suflet îmi trezea amintirea bunicii. Pierduse șapte copii și adesea îmi spunea când mă ținea cu capul în poala ei cât de mult o durea sufletul: „ Când îți moare copilul, draga mamii, îți moare o parte din suflet, iar partea care-ți râmâne , doare toată
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
lacrimi. Somnul nu mai venea. Frica luase locul somnului. Nu! Nu puteam adormi nicio secundă.! În lupta mea cu Moartea aveam remiză...multe mame pierduseră bătălia! Dar , eu mă încăpățânam să câștig. Și în nopțile acelea , aievea o vedeam pe bunica: „ E postul Crăciunului, draga mamii, să te rogi, să postești pentru sănătate, să te impărtășești ca să poți primi cu lumină Nașterea Domnului” ...Posteam deja , de nevoie...bani nu erau, eram departe de casă, de cei ce mi-au fi putut
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
L-am văzut ocolindu-mi privirea și l-am auzit șoptind: nu mai e nimic de făcut! Nu! Nu era cu putință! Nu putea învinge Moartea! Nu după atata luptă! Și-atunci am căzut la rugăciune așa cum o văzusem pe bunica: cu ochii plini de lacrimi și cu genunchii plecați...am rămas așa ore întregi, rostind toate rugăciunile știute și neștiute. Dintr-o dată parcă cineva mă învățase rugăciuni...era glasul iubirii de mamă, era glasul durerii, era glasul sufletul ce nu
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
față. Erau atat de mari... pâinea amestecată cu lacrimi devenise împărtășania pentru o mamă care câștigase lupta cu Moartea și o întrevedere cu Dumnezeu. „Să te rogi, să postești, să te impărtășești daca vrei să primești în lumină Nașterea Domnului!”. Bunica îmi zâmbea dintr-o stea... Pe pat, micuța mea dormea liniștită. Prin firul subțire băgat in vene curgea picătură cu picătură fărâmă de viață. De atunci în fiecare noapte de ajun stau de vorbă cu Dumnezeu. În genunchi , cu fața
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
să trăiești pe propriile picioare, de exemplu. Nu se gândise la multe lucruri ( deși auzise despre unele dintre ele! ), neavând de a face în mod direct cu acestea, pe de oparte, ori ignorându-le, pur și simplu. Plecase cu Dacia bunicii ( pe care o mai folosise doar în weekend-uri pentru a-și revedea familia ) într-o zi mohorâtă de duminică, toamna, fără prea multe lucruri sau bani la dânsul. Adevărul era că nici nu avea cine știe ce lucruri de luat ( închiriase
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
și-am fugit cu el. Pe uliță zăpada e cât casa Și Godăcel se uită speriat Nu știe că, de doamna cea cu coasa Și de tăiere doar ce l-am salvat. Și am să-l duc o vreme la bunica, Că ea nu taie porcul de Crăciun; Și de-o fi să ne caute mămica Vom sta-n pădure-n noaptea de Ajun... 22.12.2015 Versuri Vio Petre pictură Florin Măceșeanu (Salvat) Referință Bibliografică: Salvat / Violetta Petre : Confluențe Literare
SALVAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382271_a_383600]