1,654 matches
-
picior peste picior când un personaj din film e lovit la ouă. Nu a durut? —Ba da, foarte tare, a răspuns nepăsătoare. Am presupus că trebuie să suferi pentru a-ți face găuri în sfârcuri. Mult mai mult decât în buric. Vrei să vezi? — Nu. În nici un caz, i-am spus convinsă, gândindu-mă că găurirea sfârcurilor ar putea să o fi afectat mai mult decât părea la început; cel puțin, așa își dublase mărimea pieptului. —Doamne, Baby, ce vei face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și se duc la catedra custodei, au bluze scurte, cu buricul dezgolit. Se poartă ostentativ buricul dezgolit. În câțiva ani se vor dezgoli și celelalte. Aproape în capătul celălalt al sălii, o blondă în tricou negru, cu pieptul descoperit, privește spre mine. O zăresc când ridic ochii de pe foaie. Din cauza ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și se duc la catedra custodei, au bluze scurte, cu buricul dezgolit. Se poartă ostentativ buricul dezgolit. În câțiva ani se vor dezgoli și celelalte. Aproape în capătul celălalt al sălii, o blondă în tricou negru, cu pieptul descoperit, privește spre mine. O zăresc când ridic ochii de pe foaie. Din cauza ochelarilor nu-i pot zări chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-și dea seama cînd și cum, oglinda de pe hol se transformase Într-un altar. Nu lipseau nici sfeșnicele cu trei brațe, nici bețișoarele parfumate, nici amforele pline de petale și de vin, În care Noimann Își Înmuia cu grijă buricul degetelor pentru a și le trece peste față. „Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o Încăpere tăinuită: un cavou, o peșteră, o grotă sau o groapă. Acolo, inițiatul este stropit cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
există nici deasupra, nici dedesubt. Nici stânga, nici dreapta. Lume otova, palpitând, plină prin ea Însăși de senzații. La ce bun mirosul? La ce bun auzul? La ce ar mai putea folosi ochii În beznă odată ce te lași călăuzit de buricul degetelor? La ce ar mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
distinsa domnișoară arhitect Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele, laringele și ochii, fiecare orificiu, fiecare por de pe epiderma lui trecuseră prin Încercări supreme. „Oare viața Înseamnă experiment?” se Întrebă el. Dacă da, atunci până unde se poate Întinde acesta? Limitele bunului-simț se arătau a fi elastice. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
văzut-o, e una așa, cu ochelari și cu părul negru, face anchete cu copii fugiți dup’acasă. Și că asta a născut, dar nu vrea să alăpteze. Ori n-are lapte, ori nu vrea să-i cadă pieptul până la buric. Așa că directorul, care-i și el om de la țară ca noi (Zare se Întreabă de unde o fi dedus interlocutorul lui că și el, Zare Popescu, e tot de la țară), a zis că numai cu lapte de capră se face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Intrați. O să-i spun managerului să vă facă rost de o masă bună. —Super, dragă, mersi mult. Îl ciupi de obraz și mă luă de cot, aplecându-se mult spre mine ca să-mi șoptească la ureche: Tipii ăștia se cred buricul pământului, dar nimeni n-ar vorbi cu ei dacă n-ar lucra la ușă aici. Am aprobat, sperând că nu ne-a auzit, chiar dacă o merita. M-am uitat În sus și l-am văzut cum Îmi Întoarce privirea. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mea, anunță Isabelle, privindu-și ținuta. Rochia ei părea făcută din metal; Îi lăsa Întreg spatele gol, și o parte din fund, deși părțile cu adevărat obscene erau acoperite, și-i ajungea de fapt până la genunchi. În față cobora până la buric, dar materialul se agăța totuși de sânii ei perfecți, chiar lângă sfârcuri. După o analiză mai atentă, am hotărât că probabil o lipise acolo. Niște sandale argintii decoltate, cu toc cui, și o poșetă din piele de aligator Îi completau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
comportamentul lor, nu l-au supărat!... Când și cel din urmă oștean și-a depus echipamentul până la ultima moletieră, fără să rostească măcar un cuvânt, pe chipul majurului se putea citi cu ușurință ce gândea: „Adică ce? Voi vă credeți <buricul pământului?> Aveți noroc că plecați acasă, că altfel...” Fără nici o comandă, cei care cu cinci minute în urmă încă erau oșteni, au ieșit în liniște. Tocmai atunci trecea locotenent colonelul, însoțit de șeful Statului Major. Când i-au văzut pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai puțin de o oră”. Sunetul unei sirene se auzi tot mai aproape. Danny luă lanterna lui Deffry, examinând cât se putea de aproape detaliile cele mai teribile ale cadavrului. „În total șase răni ovale, neregulate, circumscrise regiunii trunchiului, între buric și stern. Ruptura de țesut delimitează marginile perimetrelor acoperite de sângele coagulat provenind din ele. Tegumentul din vecinătatea fiecărei răni e inflamat delimitând direct zonele în care urmele—” „Urme de supt clare”, zise Henderson. Danny simți că limbajul textelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atunci când nu era fardată și cămașa lui Mickey îi ajungea până la genunchi. Așa că te-ai făcut stripperiță? Audrey se așeză, își aruncă pantofii din picioare și și le încălzi pe blana ei. Da, dar nu-mi cere să dansez din buric, pentru că n-o fac. Meeks, ce e cu tine? Credeam că o să te bucuri când mă vezi. Buzz încă mai putea mirosi sudoarea celuilalt. — L-am agresat astăzi pe-un tip. A fost destul de penibil. Audrey își flutură degetele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în ateli erul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par ter, eu stau la etaj, într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine? am întrebat-o cu sfială, temându-mă în acea clipă să dau ochii cu ea de una singură. — Vino cu cine vrei, a replicat cu aceeași însuflețire. E loc destul, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în ochi. În ultima vreme se practică fixarea în lumina ochilor a unor particule sclipitoare care să scânteieze noaptea ca ochii pisicilor. Nu numai Narcisele dar și Narcișii contemporani își plantează cât mai multe podoabe în urechi, sprâncene, buze, nas, buric, fapt ce pune la îndoială și bunul gust și nivelul de educație ale acestora. Tendința sexului frumos de a adăuga un plus farmecului natural a existat dintotdeauna, ceea ce a condus la apariția în folclor a unei întrebări ironice la adresa persoanelor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
asta. În jumătate de oră, praful s-a transformat în noroi. Cu tot cortul lui, Forrester e ud până la piele. Se urcă pe un dâmb să se uite în jur. Numai deșert, brăzdat în spirală de văi și creste, ca buricul degetelor. Nu se vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul și trăsnetele se bifurcă, împărțind cerul în segmente, iar pe el îl izbește gândul că, probabil, a făcut o greșeală. Lumea lui roșiatic-maronie până atunci a devenit cenușie, cu perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în atelierul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par ter, eu stau la etaj, într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine? am întrebat-o cu sfială, temându-mă în acea clipă să dau ochii cu ea de una singură. — Vino cu cine vrei, a replicat cu aceeași însuflețire. E loc destul, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tristețe neînțeleasă, vreo melancolie turburătoare sau vreo întrebare insolubilă. Era secretul lui. Să nu fii trist, ci să acționezi împotriva motivelor care te-ar îndemna să fii. Să nu-ți pui întrebări care să te apese, că doar nu ești buricul pământului, și să nu fii melancolic, că nu ești poet, fir-ar al dracului să fie!... ȘERPI PE HÎRTIE Cîntă-mi, zeiță, mânia ce-aprinse pe doi fii ai Ardealului când auziră că tatăl lor și-a desfăcut casa din satul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
genialelor Himere? Blasfemie! Ai să zici că în acest caz ar trebui scoase și aruncate la gunoi și acele opere de artă primitivă ale negrilor, compuse din simple bucăți de lemn în care un măr de metal în burtă închipuie buricul, și niște cuie înfipte în cap, părul din cap. Ei bine, ce-i fi găsind dumneata interesant chiar și în asemenea așa-zise opere în care deformarea și monstruosul nu sânt decât expresia neștiinței de a crea, ca și la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
arăta mama, în mine se curmase nevoia firească de cruzime. Nu eram un luptător. Războaiele mele rămîneau imaginare. Așa cum spunea și Toader Știr, eram un degenerat. - Ești un c...r, îmi strigase el. La vîrsta ta omul simte că e buricul lumii și vrea să se izbească cu umerii de toți pereții. Pe mine mă cheamă ca pe bunicul meu, dar eu iscălesc cu„th” și multe vocale. Nu mai sînt un oarecare Toader Știr, ci un Theodor Stiria. Reprezint latinitatea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Titi Gîndac care, cine știe din ce pricină, nu participase la petrecere. - Bă, Ovidiule, dă-mi, bă, drumu’ că am găsit o fată. Mă, ce femeie!... - Fugi, bă, abia ne-am culcat. - Nu mă lăsa, Ovidiule, se ruga Titi pupîndu-și buricul degetelor. Bă, ce fată! Făcu loc unei femei în blană, pe jumătate adormită. Era Madlen. Scăldată de plăcere, fața albă și lată a băiatului strălucea. - Ești, tu, băiat bun, Ovidiule. Să știi că nu vă țin mult. Madlen începu să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un glas de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între case, am fost precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale izvora din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]