1,029 matches
-
fiind rezervate colegilor Doina Preutescu și Bebe Crăciunescu, cărora le-am suflat în ceafă patru ani. Agentul patogen al hepatitei „A”, în evanescența sa, dă imunitate organismului, fapt constatat și de mine, dar în plus am devenit imun și la cântatul la pian. Pe la șase ani, mama a decis să iau lecții de pian la locuința profesoarei de muzică, o evreică în vârstă ce se recomanda tuturor doamna Frenkel, căci se purta acest lux la familiile bune. Orele de pian erau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade un cântat subțirel și cam isteric, după cum îi este firea dobândită prin îndelungi potriviri genetice. V-aaliniați! Bune lucruri spuneau cei de demult. Iacătă unul singur: Intuiția fundamentală a lui Avicenna, exprimată încă din Logica (al-Shifa'), este că predicatul "om" nu poate fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a pielii, oh, și trupurile lipite, crescând din aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de umbră, și inima mi-o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi decurs altfel. Mai bine, mai rău cine știe?! Oricum, ar fi fost cu Teona! Și nu crede că-n compania ei s-ar fi ofilit. Dimpotrivă! Dar s-a lepădat de ea; a treia oară, noaptea asta, înainte de cîntatul cocoșilor... În căldura sobei și-n euforia dată de încă o ceașcă de cafea, vrea să continue munca la roman. Dar nu mai poate! Își simte ochii grei și iese afară, în aerul rece al dimineții. Se spală pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fără un ideal. Acum, cufundat în scaun, copleșit de muzica wagneriană, se întreabă cum ar fi viața gîndurilor fără amintiri dragi, din care să rodească speranțele. De Teona s-a lepădat definitiv în noaptea cînd era singur la Sînzieni, înainte de cîntatul cocoșilor și tăia cu o plăcere diabolică din carnea romanului. Înțelege că o urăște tot mai mult pe zi ce trece și vrea să nu și-o mai amintească. Și, parcă în contrast, Violeta îi apare ca un rod al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
toamnă, se întinde spiritul unei femei. O femeie pe care o simte crescînd din nou în sufletul lui o dată cu cartea. Să fie Teona?! Aceeași de care s-a lepădat în toamnă, a treia oară întîmplîndu-se într-o noapte puțin înainte de cîntatul cocoșilor, cînd a hotărît eliminarea părții a treia. Ar putea spune da, ar putea afirma hotărît nu... Dar, de fapt, ce importanță mai are, de vreme ce cartea îi iese așa de bine?!... Păcat doar că nu și-a respectat gîndul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Dar chiar În clipa aceea cineva Îl apucă ușor de braț, e Arminda: „La pagina douăzeci și șapte, conașule, cîntați și dumneavoastră“. Ia cartea În mînă prefăcîndu-se că Încearcă să găsească pagina și reușește abia cînd ceilalți au terminat de cîntat, dar tocmai atunci părintelui care-i pusese pe toți să cînte ajunge În dreptul lui, mai slăbește-mă părinte și zîmbind cu o iubire care Îmbrățișează Întreaga omenire, fiindcă fusese torturat În Extremul Orient, așa-i povestise Julius, spune: să cîntăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și, Înălțîndu-și brațele În aer și mișcîndu-le ca un dirijor de orchestră, se Încăpăținează să-i facă pe toți să cînte și ei cîntă toți, În afară de Juan Lucas, care simte un chef nebun să strige: olé! Dar părințelul pus pe cîntat, care-și rotunjea acum buzele Într-un cerc perfect asemeni tonsurii sale și iubea Întreaga lume cîntînd, nu-și pierdu speranța de a-l aduce pe drumul cel bun și pe domnul ăsta tăcut. Se apropie din nou de banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau mereu mai frumoase, transformîndu-se treptat În palate și castele. CÎnd ajunseră pe Javier Prado totul se umplu de flori, plante agățătoare și copaci Înverziți care străjuiau bulevardul și Păsărica parcă se trezi pe o creangă și se porni pe cîntat, Într-un tril nesfîrșit, ca o pasăre care vestește primăvara. Se apleca atît de tare, Încît uneori Arminda se temea să nu cadă sau mai bine zis să nu-și ia zborul pe fereastra autobuzului, ba chiar Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gînd să se apropie și să stea de vorbă cu muzicanții În timp ce-și acordau instrumentele, dar găsi patio-ul plin de perechi care dansau și cu muzicanții În picioare, legănîndu-se În ritmul dansului, aproape dansînd, transpirînd de atîta cîntat. — Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avut scandal cu Comitetul de femei al municipiului, comentă Vlăjganul. — Animalule, Îi zise Santiago, zîmbind. Cucoanele alea care vor să le pedepsească pe fetele noastre... Dar Vlăjganul Își Întrerupse glumeața sa lămurire, fiindcă În clipa aceea orchestra se opri din cîntat și deodată bateristul ocupă Întreaga scenă, cățărîndu-se pe toba cea mare, nu altceva, mîngîind-o ca o maimuță care desface o banană uriașă și anunțînd cu trei lovituri joase și sonore, cîteva clipe de mister cu vrăjitorii din Haiti. Loviturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
SVC, putea servi tranziției În care intrasem Încă de pe atunci. Ce mai, pe total, arătăm că un preot În miniatură de care părinții, dar mai ales eu, eram tare mândri. Mai ales că În vacanțe, la strana, În biserică, de cântat cântam nu cântam, că mereu mi se voala vocea de emoție, dar Crezul și Tatăl nostru ieșeau de minune. Toată moșnegăria și babele satului se minunau de căte texte știa pe de rost Nica a lui Neculai și Catinca Oprea. Serbările
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește din cântat, se ridică și-i întinde mâna. — Salut. Sunt Gertler și după cum poate intuiești, sunt evreu. — Bridgeman. Îmi pare bine că te cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din nou chitara în mână. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
despre ea a vorbit în particular. Rhyme era sigur de asta. Interveni și Sellitto: - Deci se raportează la victime ca fiind oameni care fac un anumit lucru - care poate să fie sau nu chiar profesia lor. - Așa este, confirmă Rhyme. Cântatul la un instrument. Machiatul artiștilor. Călăritul cailor. - Dar ce facem mai departe cu asta? întrebă Sellitto. Răspunsul lui Sachs fu același pe care Rhyme i-l dădea tot timpul când punea această întrebare. - Nu știm încă. Dar suntem cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urmau să se mute în alt loc pentru o vreme. O zi sau două, așa îi spusese mama. Dar ce se întâmpla dacă era pentru mai multă vreme? Dacă va fi nevoie să anuleze petrecerea Suzuki? Supărată fiind, renunță la cântat, închise caietul cu note și își puse partiturile în geantă. Hei, ia te uită! Pe stativul partiturii era pus un baton mentolat York. Nu unul mic, ci unul dintr-acelea mare, de care se putea cumpăra de la standurile de la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
decât era. Avea un păr blond și ochi albaștri ațintiți în pământ. Nu știu dacă m-a auzit venind, dar când i-am vorbit, nu a părut surprins. — Tu ai ucis-o pe micuță? l-am întrebat. Se opri din cântat și, fără să ridice privirea, îngână pe ritmul melodiei: „Da, eu am fost, da, eu am fost“. Îi spusei: Nu sunt judecătorul, nici colonelul, nu trebuie să-ți fie frică, mie poți să-mi spui. În acel moment mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica bolborosește grăbita cu ochii către icoana: "Pâinea noastră cea de toate zilele"..., dar gândul ei e pe miriște, acolo unde ploaia a înecat brazdele. Inexorabil, va începe o nouă muncă, o vor lua
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
România-Occident. M.I.: Da. Iar de la un timp am mai avut o deschidere: spre și prin muzică. Am învățat să cânt la acordeon. Apoi am intrat într-o orchestră, câștigam o mulțime de bani și cutreieram toată zona. O noapte de cântat la nuntă... S.A.: La nuntă?! Nu la bal? M.I.: Nu, la bal nu se putea, pentru că eram elev de liceu și îmi era interzis! Dar, culmea, mă puteam duce la nunți, prin sate. Ne duceam cu o orchestră de evrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii: — Ce este? — Sanctissime - spuse cardinalul - n-aș îndrăzni a tulbura binemeritata tihnă a sfințeniei voastre dacă părintele Pedro, de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca mea uimire, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
casă, prin colinda-din-casă - și Vestea aceea vesteà, printre brazi și cerbi și săgetători, vestea cu Copilul. Pentru Măneni, Pomul școlii era serbare-școlară, adusă de „Români”, din Regatul lor, așa că se duceau (când se duceau), doar ca să scape de amendă, iar cântatul pe mai multe voci, cu tot felul de intrări, răspunsuri și celelalte drăcovenii era o... șagă - ca la școală, unde ești pus să Înveți tot felul de lucruri care nu-ți slujesc În viață; și mai ales „nu-s de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
memoriei Întâmplarea face să fi citit în aceeași săptămână memoriile lui Vaclav Havel și pe cele ale lui Neculai Constantin Munteanu*. Și într-un caz și în altul este vorba, între multe altele desigur mai importante, despre canto, despre arta cântatului în varianta sa comunistă. A te face să „cânți“ era una dintre specialitățile de învățământ predate de serviciile de securitate, atât la Praga, cât și la București. Și Havel, și N.C. Munteanu adoptă o atitudine pragmatică - ei nu sunt judecători
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Havel, și N.C. Munteanu adoptă o atitudine pragmatică - ei nu sunt judecători decât ai timpurilor, nu și ai oamenilor - și tind să îi ierte până la un punct pe cei ce cântau după ariile cerute, ba chiar se exersau în arta cântatului fără să li se ceară, din proprie inițiativă. Până aici istoria le este, în parte, comună. Altfel, diferențele între cele două societăți ale anilor care au precedat cele două revoluții, cea de catifea din Cehoslovacia și cea insurecționară din România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
mei, iar ea apare arătând de milioane, în timp ce mama se dă peste cap mulțumindu-i că ne-a onorat cu prezența. Apoi se așază la masă de parcă ar fi oaspetele de onoare, bea repede șampania și pleacă înainte să înceapă cântatul la pian și să fie nevoie să se spele vasele. Doamne, de Crăciunul ăsta cred că o să fac grevă. Vorbesc serios. Dacă aș fi bogată, mi-aș rezerva o lună la un hotel de cinci stele din Barbados și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dar n-am cu ce. — Se intitulează N-am nimic, m-a anunțat Midori. Erau îngrozitoare și versurile, și melodia. În timp ce ascultam cântecul acela jalnic, mă gândeam cum va sări casa în aer dacă se aprinde și benzinăria. Obosit\ de cântat, Midori puse chitara la o parte și se rezemă de umărul meu, ca o pisică la soare. Ți-a plăcut cântecul meu? m-a întrebat ea. — Unic, original și foarte potrivit personalității tale, am răspuns eu, alegându-mi cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe o încăpere mică, intimă. Reiko a mai interpretat o melodie scurtă de Bach, ceva dintr-o suită. Cu ochii pe flacăra lumânării, sorbind vin și ascultând Bach-ul lui Reiko, am simțit cum mă relaxez, treptat. După ce a terminat de cântat Bach, Naoko a rugat-o să cânte un cântec de-al formației Beatles. — E momentul să cânt la cerere, spuse Reiko, făcându-mi cu ochiul. În fiecare zi îmi cere să-i cânt Beatles, de parcă aș fi sclava ei. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]