1,366 matches
-
Letei, Apolon. În ciuda-i pe craiul Molimă grea răspîndise și oastea-i pornise să piară, Pentru ce Atrid cutezase pe ... Hrises să-nfrunte, Cînd cuviosul veni la corăbii, în tabăr-ahee, Ca să-și răscumpere fata cu-o mare mulțime de daruri, Cîrja de aur ținînd cu podoaba de sfinte cordele, De-nchinat lui Apolon, de-ahei se ruga deopotrivă, Dar mai cu seamă de-Atrizi, cele două mai mari căpetenii: "Voi căpetenii Atrizi, ahei cu frumoase polpare, Fie ca zeii-ntronați în Olimp
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o aveau popii lor. Espus ca corpu-acela să fie chiar furat, Lipsit de orice pază, de zid neapărat... Și-ntr-adevăr o umbră se desemnă pe zid: Cel ce urmă sicriu-i - e cerșitorul hâd. E fur de morți... Ș-aruncă el cârja de o parte, Ochii din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă în parc. În idilele întâmplătoare, bărbații sunt atât de grăbiți, de parcă ar suferi de grave deranjamente stomacale. Ca orice comoară, femeia este greu de păzit. Firesc ar fi ca salvarea să ne vină de la iubire. Pentru că ea ne-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e ca sămânța căzută pe asfalt. Pot fi suspectați de anormalitate poeții care nu se plâng de falsitate axiologică. Arta are deschideri spre toate azimuturile. Muzica - o profesie care tinde spre religie. Pentru artă, ideologia înseamnă bețe în roate, nu cârje. Poeții - acești profesioniști ai visului. Arta se străduiește să ne curețe sentimentele de steril. Prin cărțile altora descoperim în noi teritorii nebănuite. Uneori, arta este spovedanie. Alteori - taină. Cultura spintecă bezna cu fulgerări de laser Arta ne poate condimenta identitatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tren pierdut.. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste revitalizări. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. Ia-ți întâi cârje, și după aceea schiuri. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este, deocamdată, singura ființă care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un vid valoric în jurul lor. Compromisul este o treaptă spre adaptabilitate. O mare parte din ideile și umorul lumii sunt risipite prin cârciumi. Crește apetitul turmei în efortul ei de a înghiți valorile. Nu toți cei care aleargă cu o cârjă și o frânghie în mână sunt alpiniști. Unii își caută soțiile. Unele păcate trebuie reabilitate. Ele dau piper vieții și fertilizează creația. La radio, paraziții se aud. La televizor, se și văd. L - a rugat pe prieten să aibă grijă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
angajaților răspicat că în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub o guvernare corectă, e rușinos să fii sărac, sub una proastă, e jenant să te îmbogățești. Ia-ți întâi cârje și după aceea schiuri. De regulă după exploratori apar și exilații. Există prin redacțiile revistelor literare destui caporali ai scrisului. Unii citesc numai cărți expirate. Căsătoria din interes e ca și cum ai mesteca săpun. Important e ce faci după cădere. Suntem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tutun iubitului ei de la chioșcul din colț. Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de economii, se lăsase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută acum sub braț de un om al lui Borilă deghizat. Cum apăru Zaraza, cu un șal de Indii la gât, matahala lepădă cârja și, sub cerurile ca de păcură în flăcări, o apucă de păr pe femeie. O privi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută acum sub braț de un om al lui Borilă deghizat. Cum apăru Zaraza, cu un șal de Indii la gât, matahala lepădă cârja și, sub cerurile ca de păcură în flăcări, o apucă de păr pe femeie. O privi în ochi rânjind, o mușcă sălbatic de buzele învinețite și, parcă din aceeași mișcare, îi reteză beregata cu șișul, de la o ureche la alta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se uită la el nedumerit. - Nu, stăpâne... zise moale. Cred că n-am avut cu ce să-l supăr, de nu-l va fi supărat ființa mea, fără voie. Marele Preot, care râdea foarte rar, râse acum cu voioșie, rezemând cârja de brațul jilțului. Zise apoi: - Tefnaht vrea să-mi aducă aminte că sunt bătrân și nu mai pot umbla prin viață nesprijinit. S-ar putea să fie el mai bătrân ca mine, chiar dacă n-are decât vârsta nepoților pe care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de taximetrist n-o ajută, ci doar Îi ține portiera și o Întreabă cu nerăbdare În voce dacă se simte bine. Gagicuța are un picior În ghips și se străduiește să se ridice și În același timp să-și pună cârjele pe suprafața aia Înghețată și nesigură. E exact ca... pizda măsii... Mă mișc repede Într-acolo și Îi Întind o mână. — Poți să te descurci? Uite, dă-mi voie... — Mersi... O ajut să se ridice În picioare, iar Gus Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
suprafața aia Înghețată și nesigură. E exact ca... pizda măsii... Mă mișc repede Într-acolo și Îi Întind o mână. — Poți să te descurci? Uite, dă-mi voie... — Mersi... O ajut să se ridice În picioare, iar Gus Îi aranjează cârjele și o ducem pe trotuar. Mireasma parfumului ei Îmi umple nările. Sunt lipit de ea și-i simt căldura gingașă. Aș putea s-o țin așa o eternitate. Doamne, Îmi aduc aminte... era atât de demult... Apoi se Întâmplă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și verzi. Ca un făcut, niciunul din noi n-a prins măcar un peștișor. - Cred că nu este pește în această baltă, zic eu. - Precis am venit degeaba, mă acompaniază Virgil, negru de supărare apoi zice: - Mai bine mergem la Cârja căci am fost invitat de inginerul Marcel. Moroșanu, mai calm și rezervat, zice: - Mai stăm două ore și, dacă nu începe să bată, strângem și mergem la barajul “Râpa Albastră” că este pește destul. Soarele a început să apară de sub
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
a șoselei s-a oprit. Se uită la ceas, apoi zice: - Nu găsești că este prea devreme să mergem acasă? Apoi cu o privire nevinovată și un gest rapid arată cu mâna spre un drum pietruit ce ducea spre localitatea Cârja. - Aici, așa cum știi, este cea mai mare întindere de apă, cu bălți, canale și diguri din județul Vaslui. Apoi continuă: - Să știi că am în portbagaj scule suficiente de pescuit, râme scoase de ieri și mâncare pentru a ademeni peștele
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
scule suficiente de pescuit, râme scoase de ieri și mâncare pentru a ademeni peștele. Imediat mi-am dat seama că el planificase aceasta ieșire la pescuit. Am luat-o pe drumul respectiv și peste zece minute am ajuns în satul Cârja, am coborât o uliță mai înclinată și iată-ne în curtea piscicolei. Pregătit, Virgil scoate din portbagaj o sacoșă și amândoi ne-am îndreptat spre biroul șefului de fermă. - Să trăiți, tovarășe inginer, zic eu: Acesta, amabil și binevoitor, ne
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
care, verbalizînd, ecrana totul: “Nemișcați deodată brazii! / Sevele se-așează-n noapte. / Iese liniștea din munte / unde locul i-a fost strîmt. / Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvînt.” De-acum comunicarea, care se proptea În cîrjele cuvintelor, devine superfluă și poate Începe cuminecarea. De-acum Înțelegem cu inima, și ea ținută Însă sub surdină. “Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii: exemplele ne sînt la îndemînă: toiagul lui Moise, Aaron și Gandhi, bastoanele membrilor Adunării Înțelepților (Areopagul) din agora ateniană ce exercita funcția de Tribunal Suprem, apoi sceptrul suveranilor, buzduganul comandanților, cîrja episcopală etc. Trestia pusă în mîna lui Hristos era un semn al suveranității ("Iisus Nazarineanul, regele iudeilor", INRI) folosit însă în bătaie de joc (v. Evanghelia după Matei 27:29). Numai cei neputincioși nu purtau baston lato sensu. Or, cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
De obicei, prefera să facă ea totul în felul ei, dar când aveai și brațul, și piciorul rănite erai destul de limitat în mișcări. Nu putea să se sprijine pe picior și, din cauza ghipsului, nici nu-i erau de vreun folos cârjele. Așa că în ciuda pretențiilor ei că se descurcă minunat de una singură, știa că ar fi fost un coșmar să nu aibă pe nimeni. Neil era fenomenal. S-a ocupat de toate astfel încât ea să nu trebuiască să-și facă griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și totuși îmi plăcea locul acela. Acolo marea, poate din cauza fundului plin de alge, avea reflexe diverse. Într-o după-masă m-am trezit înconjurat de un grup de handicapați care, cu ajutorul cârjelor sau al cărucioarelor împinse de alții, au apărut pe plajă lăsând pe nisip urmele adânci ale trecerii lor dificile. Au ocupat puținele mese ale micului bar și au comandat băuturi răcoritoare. Unul din însoțitori scoase dintr-un sac un radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vinovat pentru a o fi lăsat să Îndure zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu nimic mai puțin dureros -, respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp. Trăiește! Citând acest discurs, Sturges Își strivi țigara sub călcâi și adăugă trist: — E ușor să-mi spui mie „să trăiesc“! Mai greu e de pus În practică, atunci când nu poți face doi pași fără astea. Apucă cele două cârje sprijinite de scaunul lui și le ridică moale În aer, ca pe două aripi retezate, inutile. Remarca lui Howells fusese, Într-adevăr, lipsită de tact, dar se vedea limpede că vechiul său prieten era atât de torturat de ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alarma aeriană ne-a mânat în subsolul spațios al gării, care era folosit ca adăpost antiaerian. Curând, acolo s-a adunat o societate amestecată: soldați și civili, printre ei mulți copii, de asemenea răniți pe tărgi sau sprijinindu-se în cârje. Și în mijlocul lor un grup de circari, din care făceau parte și niște pitici, toți în costume; alarma îi gonise în pivniță direct de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre castelul cu apă pentru irigații; Montenegro s-a retras În casă cu guvernanta. Muñagorri, obsedat de viitoarea expoziție și lipsit de interes pentru natură, s-a dus la o altă paradă de tauri. Singurătatea și truda sunt cele două cârje ale adevăratului literat; profitând de un cot al drumului, mi-am părăsit prietenii; m-am dus În iatacul meu, adevărat refugiu fără ferestre, unde nu ajunge nici cel mai Îndepărtat ecou al lumii exterioare. Am aprins lumina și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
clipe Înainte de a-mi trage Întâiul șut cu vârful piciorului și m-a obligat să imit și alte ființe fără suflet. Dar Bolta Cerească e mai pizmașă decât cel care tocmai a aflat că vecinii și-au cumpărat unul o cârjă de santal, iar altul, un ochi de marmură. Nu-i veșnică nici măcar clipa În care dăm gata un bob de mei; de aceea, fericirea noastră și-a văzut și ea sfârșitul cu ochii. A șaptea zi a lui octombrie ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i dau zece bătrâne dă parai; că nu-i dă glumă! Tre să fim la nălțimea lu ivenimentu zilei. Dublez miza!“ Mi-a dat un plic care avea nume și cifre În letere și numere. Și după o pălmuță cu cârja, mi-a zis: Pa! În fața femeii Locarno, jos galibarda. A dășchis plicu fără fasoane, a numărat la fix marafeții și mi-a dat orden că a doua zi să viu mai dăvreme. Și pă loc a urmat vestita ușă trântită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]