68,811 matches
-
care îi permite să cunoască vînătoarea de lei ca și cum deja ar fi practicat-o. Mă întreb totuși ce impresie îi vor fi lăsat frazele finale din La chasse au lion (Paris, 1855): "Amintiți-vă, în fine, că rareori un leu cade lovit de un singur glonț. Nu încercați niciodată să scăpați cu fuga atunci cînd s-ar năpusti asupra voastră și, cu ajutorul acestor sfaturi, fie ca Dumnezeu și sfîntul Hubert să vă aibă în sfînta lor pază!" Avertismentele se vor dovedi
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
ei. Apoi scriu, încerc să scriu poezie. Obsedanta amintire Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Mâinile înoată printre aburii ieșiți din gura mea. O armonie rece, a morții, mă face să ascult ninsoarea ce cade pe gânduri, obsedant sângerându-le. Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Aproape poem - Fecioarei - Mâinile mele, în îmbrățișare, se pleacă la umbra picioarelor tale. Poem neterminat Ca și cum mi-aș aduna oasele cu mâna, mâna
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
zi și totuși unul nou, un om care asudă în fața lui, iar din șuvițele umede ies valuri invizibile de Mitchum Ice Fresh, ceea ce îi aduce automat în vizor tubul verde de pe etajera lor comună. Îi sunt ochii grei și-i cad pe ceafa transpirată a lui Cico. Și brusc i se taie cheful de lucrare. Șirul lung de bărbați agresori, femeile îngenuncheate, revolta lui, toate vânturile care îi suflaseră sub aripi nu mai sunt acum decât fâsâieli fără valoare. În timp ce spatele
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
adunat în smocuri ude sunt învăluite în aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
Într-un interviu acordat lui John Brady mai tîrziu, în anii ’80, Towne și-a amintit cît de greu i-a fost să lucreze cu încăpățînatul, dificilul Polanski. „Pe platoul de filmare toată lumea, echipa, actori, femei, bărbați, trebuiau să fie căzuți în admirația lui. Polanski era micul rege.” Probabil că nici scenaristul (cîndva colaborator al lui Roger Corman, regizor faimos al genului horror) nu era un îngeraș, dar parcă sîntem înclinați să acceptăm această caracterizare. Pentru că Polanski este - precum filmele sale
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
de licențiozitate: „La cules, în subconștientul/ colectiv, în galerii, la intrare cu/ doi cartofi și un/ morcov: chiar nu vă e rușine? Băi, obsedatelor! O călugăriță/ le aruncă. Alta/ dintre ele întreabă: cine/ îmi pune creierul la loc? Mi-a căzut creierul/ pe jos, de pe pernă./ Bine că nu ți-a căzut în gură. Ba bine că nu i-a căzut între/ picioare... Femei/ îngenuncheate, numai găuri,/ degradate și inutile, obiecte ale plăcerii, care/ iau ostatici/ la întîmplare, întărîtate, «puse în
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
cu/ doi cartofi și un/ morcov: chiar nu vă e rușine? Băi, obsedatelor! O călugăriță/ le aruncă. Alta/ dintre ele întreabă: cine/ îmi pune creierul la loc? Mi-a căzut creierul/ pe jos, de pe pernă./ Bine că nu ți-a căzut în gură. Ba bine că nu i-a căzut între/ picioare... Femei/ îngenuncheate, numai găuri,/ degradate și inutile, obiecte ale plăcerii, care/ iau ostatici/ la întîmplare, întărîtate, «puse în slujba unei taine//mari», Dezbrăcate să/ celebreze, la mormîntul copilăriei lor
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
e rușine? Băi, obsedatelor! O călugăriță/ le aruncă. Alta/ dintre ele întreabă: cine/ îmi pune creierul la loc? Mi-a căzut creierul/ pe jos, de pe pernă./ Bine că nu ți-a căzut în gură. Ba bine că nu i-a căzut între/ picioare... Femei/ îngenuncheate, numai găuri,/ degradate și inutile, obiecte ale plăcerii, care/ iau ostatici/ la întîmplare, întărîtate, «puse în slujba unei taine//mari», Dezbrăcate să/ celebreze, la mormîntul copilăriei lor, la gura peșterii, «sărbătoarea/ trandafirilor care ascund ieșirea/ genitală
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
și recomandări, ce pot să fie luate în seamă sau nu. Depinde, desigur, și de interesul sau implicarea editurii. Casa Cărții de știință, animată înțelept de Irina Petraș, a fost foarte receptivă pentru finalizarea editorială a proiectului ce i-a căzut norocos în brațe. Editura clujeană poate deveni un factor stimulator de perfecționare a lui, pentru o mai ofensivă punere în valoare. Se cuvine un elogiu separat inițiatorului și coordonatorului de proiect, profesorul universitar Ion Pop, critic și istoric literar foarte
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
și călcase peste fața propriului ei copil, șarpe, dar copil, eliberîndu-se astfel de tot ce o mai putea reține, o mai putea întoarce din drum și, întocmai ca o mireasă care, dezbrăcîndu-se de toate podoabele, sfîșie voalul ale cărui zdrențe cad ca niște coji pe pardoseaua rece a bisericii și aleargă spre fericirea nevăzută ce luminează în spatele preotului și a altarului pentru a nu se supune viitorului care așteaptă s-o absoarbă, așa și ea zdrobise capul propriului copil-șarpe, înțelegînd că
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
ceva, el va primi „cu smerenie” orice întâmpinare critică. Cu M. Gaster & Agnes Murgoci. Avocați în Marea Britanie ai culturii populare românești, profesorul clujean Virgiliu Florea se află la a treia carte despre marele învățat, și de data aceasta accentul principal căzând pe comunicarea de documente, pe care le-a cules din arhiva (care conține cca 200.000 de documente), aflată la University College din Londra. Se aduc noi lumini asupra învățatului care, deși expulzat în 1885, în urma unor „calomnii pe care
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
sus față de partidul de guvernămînt, indiferent care este sau va fi acela. Eventual ar mai fi de reintrodus interdicția patriotică de a nu lăsa corigenți - vă mai amintiți de ea? - fiindcă Europa e cu ochii pe noi și nu se cade să ieșim rău în statistici, și atunci vom putea declara mulțumiți: din reformă mai rămîn doar cele cîteva rînduri care încheie Anexa 1 a recentelor planuri-cadru pentru clasa a IX-a și a X-a, în care se descrie viitorul
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
fie bine, trebuiau apreciate. De asta nu se plictisea niciodată. Ceasornicul, scaunul, masa, jacheta, perdeaua îi săreau în ochi, ca și cum ar fi chemat-o: Ai văzut cum m-am umplut de praf, îmi pierd lustrul, m-am boțit, mi-a căzut nasturele, s-a dus un fir. Era tot timpul ocupată, obiectele îi dădeau de lucru, ca și copiii cărora trebuie să le acorzi atenție mereu. Și, dacă uneori îi dădeau liber, sau dacă se hotăra ea să-și ia liber
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
un alt bolnav d'acolo, unu' furios care a fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, Îi dă lui Eminescu În cap cu o cărămidă pe care o avea În mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiruindu-i pe haine, spunându-mi: „Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc...Asta m-a omorât!” L-am luat În brațe și l-am dus În odaia lui, unde l-am Întins
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
prin certitudini, tinzînd spre „vagul” consolator, spre „uitarea” absolutorie: „Forme de spumă se-alungă, fantome de nave,/ proiecții de păsări, foștii delfini./ Doar atît îmi rămîne? Doar linia vagă/ a încovoierii de ceruri peste trecut?/ Mă întreb, și capul îmi cade în piept,/ revin la uscat, viața mi-o îndemn să se ducă pe pași./ Merg cu marea pe urme, căci se aude/ veșnic alături și în spate foșnetul de mîngîieri al uitării” (ibidem). E clar că uscatul apare suspectat ca
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi de fum spre cer.// Neașteptată, repede pierită, fericită/ mînie a văzduhului!/ Ca dintr-un val m-am reîntors,/ o frunză de rugină/ căzu de-a lungul degetelor și ele n-o opriră.// Și mîinile mi le-am privit, de parcă/ atunci întîia oară le-aș fi văzut;/ privirea se adîncea uimită în țesuturi./ Și un singur gînd în mine se rosti:/ «Ce săracă alcătuire
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o facem: în timpul vieții, Caragiale beckettiza avant la lettre încercând ostentativ să adâncească misterul: „De ce s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord că ne găsim în fața unei „ghicitori”, a unei enigme literare concepute ca atare în deplină cunoștință de cauză, putem purcede să urmărim în ce măsură scriitorul respectă regulile jocului pe care le presupune orice întreprindere de acest gen. Prima dintre
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
mare de aparențe menite să-l deruteze și să-l împingă pe cititor pe felurite piste false. Caragiale face asta începând cu titlul și stratagema reușește: nu doar lecturanții neatenți, ci și câțiva comentatori redutabili, dar neglijenți cu litera textului, cad în capcană și așază „inspecțiunea” de a doua zi și frica de ea la temelia comportării de neînțeles și a morții consternante a casierului, ignorând faptul elementar că Anghelache habar n-are de controlul preconizat, el părăsind berăria înainte ca
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
estetică: „Prea important Cuvîntul prea izvodit din sine/ prea neînvățat cu nimeni” (Soare). Sina Dănciulescu se dovedește a fi o poetă de remarcabil har în interiorizarea sa labirintică în jocul său de respingere-atracție cu golul provocator, al cărei nume se cade scos neapărat într-un mai viu relief. Mai pe gîndul nostru spus: e una din cele mai interesante poete pe care le avem azi.
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
chiar dacă fugi de tine. Salvezi ușor, astfel, o zi din viață. N-am vorbit cîteva ceasuri după aceea. Tîrziu în noapte mi-am dat drumul. Și nu m-am oprit, ca Șeherezada, pînă nu s-au ivit zorii și am căzut ostenită într-un somn greu. Ce năuceală! Șuvoaie de cuvinte, de imagini, de emoții, de sentimente, de durere - mă durea, încă, tot corpul - de extaz plenar și profund în fața unei opere de artă cu totul și cu totul desăvîrșită. Pînă
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
solidari, împreună și de nedespărțit. Anii au trecut. Plec pe o circulație infernală către centrul orașului, la Librăria Cărturești de pe Magheru, un loc divin, deschis și el nu foarte de mult. Las mașina nu departe și mă străduiesc să nu cad pe bucățile de ghiață ce domină trotuarul. E frig, e umed, e ceață. Dau colțul de pe străduța mică și pustie și văd o mare de oameni, un ceaun imens cu vin la fiert - simt și acum aroma lăsată de bucățile
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
de la “ Dilema veche”, reușesc vag să ajung la ei, dar mă gîndesc că ei simt emoția și solidaritatea mea, a celor de față sau chiar și a celor absenți, beau un pahar de vin fiert afară. Mă încălzesc. Privirea îmi cade pe Mircea Dinescu. Înțeleg încă o dată ce înseamnă prietenia. Și dimensiunea ei, și frumusețea ei, și nebunia ei. Înțeleg încă o dată cît îl iubește pe Andrei Pleșu. Și că orice greutate poate fi spulberată de chestia asta. Îi zăresc și emoția
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
carura aproximativă a modelului adevărat) menit să umple golul. Într-un astfel de caz, modelul-substitut este îndreptățit să afirme că „stă într-o pînză de Vermeer”. De fapt, modelul stă în atelier și doar privirea pictorului și lumina ce-i cade pe față îl transformă în proiecția a ceea ce urmează să devină o pictură, un portret. Iar cînd modelul (lui Vermeer) este lăsat singur de pictor, pentru o vreme, în atelier, „părea că se cufundă mai deplin în poză”. Că, identificîndu-se
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
volens-nolens, în pictură. De altfel, cum ne spune tot Tracy Chevalier, pictorul se uită la model - de cîte ori acesta îi pozează - ca și cum ar vedea deja pictura încă nepictată, nu modelul - o femeie. Pentru că vede doar lumina albă ce-i cade pe față. Prima etapă către nemurire. La rîndul său, modelul e silit să privească atît de fix, de îndelung și de intens, încît ajunge să-l vadă pe pictor și obiectele din jur, ca și cum ar privi, din stradă, printr-un
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
adâncurile cămășii bicolore, s-ar putea să-i fie fatal: el a oferit proba indubitabilă, filmată și arhivată, c-a încălcat Legea 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe. De data aceasta, e posibil ca „tribunul” să fi căzut într-o capcană. Că la ea vor fi participat și consilierul său specializat în diversiuni (i-am uitat numele) și prim-ministrul țării (și lui i-am uitat numele) e cât se poate de probabil. Presa a scris în mai
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]