KorAP: Find »[drukola/base=călăreț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...101 >

2,510 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

fi, din nou, altcineva. Era un alt fel de a fi Nimeni. Trebuia să treacă neobservat. Altminteri, miracolul din deșertul Gobi nu se va repeta. Atunci știuse totul despre cei care voiau să-l ucidă. Îi urmărise din depărtare, așa cum călăreții arabi În burnuzuri albe urmăreau acum caravana. Știa câți sunt, ce arme au, cât de obosiți sunt caii, cum rezistă la căldură, care este momentul În care sunt convinși că În preajma lor nu se află nici un pericol. Când dorm cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai repede. Și că vor traversa, vreme de trei zile, colțul vestic al deșertului Gobi. Abia apoi atacase. Îi așteptase În valea aceea adâncă, asemănătoare unui defileu de nisip. Folosise, la Început, magia vântului. Nisipul se ridicase pe neașteptate, orbind călăreții. Apoi Îi lăsase să intre În nisipurile care aveau să explodeze, așteptase ca infernul să Înceapă și trimisese, extrem de rapid, zeci de săgeți cu arcul scurt, mongol. Călăreții căzuseră rupți de izbucnirea prafului de pușcă, arși de flăcări și loviți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nisip. Folosise, la Început, magia vântului. Nisipul se ridicase pe neașteptate, orbind călăreții. Apoi Îi lăsase să intre În nisipurile care aveau să explodeze, așteptase ca infernul să Înceapă și trimisese, extrem de rapid, zeci de săgeți cu arcul scurt, mongol. Călăreții căzuseră rupți de izbucnirea prafului de pușcă, arși de flăcări și loviți cu precizie de săgețile care veneau de nicăieri. Mai puțin de treizeci scăpaseră, și atunci tânărul Își scoase o singură armă. Katana. Nu avea nevoie de altceva. Sărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
deșert, deși locul acela era cu totul altceva. Cei care vor veni nu vor mai repeta greșeala. Avea să fie o luptă a inteligenței și a măștilor. O luptă pentru care Ștefănel era pregătit. Privi din nou spre stânga, unde călăreții albi mergeau, În ritmul caravanei, fără a schița vreo intenție de apropiere. Aceia nu erau dușmani. Dar tânărul nu-și amintea să fi avut, pe acele meleaguri, nici prieteni. Așa că era mai prudent să schimbe, chiar din acea noapte, caravana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu nisip aproape totul. Amir descălecă și păși printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce purta semnul șarpelui și al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale a morții. Amir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu. Nimeni nu mai Întrebă nimic. Cei doisprezece se Întoarseră la cai și, Însoțiți de căpitanul Petru, Își pregătiră bagajele pentru plecarea la Suceava. În vreme ce Moldova aștepta vești, aventura lor Începea. 20 octombrie 1475, Drumul Mătăsii, Între Urumqi și Samarkand Călăreții În burnuzuri albe părăsiră caravana, dar se opriră În apropierea ei. Era a patra pe care o cercetaseră cu de-amănuntul În răstimpul a trei zile. Nu găsiseră nici un semn. Dispariția călătorului n-avea, totuși, nici o logică. Fusese acolo, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să transmitem Apărătorilor vestea proastă. Tânărul a dispărut sau a fost ucis și Îngropat undeva În timpul nopții. -Mongolii sunt cu două zile Înaintea noastră, spuse același luptător. -Atunci să ne grăbim, răspunse Moussa. Altfel veștile rele vor ajunge Înaintea noastră. Călăreții albi porniră spre Apus, ridicând În urma lor un nor de praf care se risipi Încet În zările roșiatice ale Înserării. 4 noiembrie 1475, Samarkand Amir Îi lăsă pe războincii Bordjighin la intrarea În Shah-i-Zinda, Orașul Mort, cu poruncă de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi În familie, căci și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană ezită o clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan a pierdut urma călătorului necunoscut undeva Între Urumqi și Samarkand. Călăreții Oilor Albe au scotocit toate caravanele. Nimic. Partea bună a veștii este că nici Cuceritorii n-au reușit să-l găsească. Grupul de luptători mongoli a ajuns până la deșertul Gobi și apoi s-a Întors spre Samarkand. În cel mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spuse comandantul turc cu un glas puternic, dar calm. Nu avem nimic cu oamenii tăi! Poruncește-le să se Întoarcă la Cetatea Albă și nu vor păți nimic! - În veci! strigă Lacrămă. Apărători! Zid În jurul căpitanului Oană! Cei cincizeci de călăreți executară ordinul cu iuțeală. Asemeni lui Ștefan pe câmpul de luptă, căpitanul lor se pomeni Înconjurat de o falangă de luptători gata să primească moartea apărându-l. Înțelegea, Însă, că aceasta era singura luptă cu adevărat inutilă. Ar fi murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat doar Într-un genunchi, lovi alți doi spahii care se apropiau. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat doar Într-un genunchi, lovi alți doi spahii care se apropiau. Dar În spate se aflau peste cinci sute de călăreți care porniseră În urmărirea lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
moartea căpitanului! strigă Lacrămă. -Viața noastră pentru moartea căpitanului! repetară Apărătorii, Într-o formație mică, pe două rânduri. - Șarjă pe flancul stâng, cu voltă strânsă și ieșire din Încercuire! Apoi același lucru pe dreapta! Să nu-i lăsăm să iasă! Călăreții În mantiile albe cu semnul scutului și spadei se lansară la atac. - Ce curaj... murmură Ali beg. Păcat că vor muri toți... În mijlocul ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ai curierii la scară? - Pregătiți de drum, măria ta! -Trei curieri cu escortă, spre Cetatea Neamțului, Cetatea Hotinului și Cetatea Sucevei! Corpul doi vânători domnești coboară spre Cetatea Albă În marș forțat! Să ajungă aici până În zori! Corpul Întâi al călăreților de Neamț sosește și el, cât mai repede, dar pe drum blochează toate ieșirile spre Transilvania! Pârcălabe Dajbog! - Poruncă, măria ta! - Cetatea Albă și cetatea Chilia scot navele fluviale de luptă și blochează, În cel mult cinci ore, Întreaga graniță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Albă și cetatea Chilia scot navele fluviale de luptă și blochează, În cel mult cinci ore, Întreaga graniță a Moldovei la Dunăre! - Dacă pot sparge stratul de gheață, măria ta... - Dacă gheața pe Dunăre e prea groasă, cetățile Își scot călăreții și trec pe malul celălalt! Comise Huru! - Poruncă, măria ta! - Călăreții tăi vor bloca toate drumurile spre Răsărit! Din clipa aceasta, din țara Moldovei nu mai iese nici pasărea! Pietro! Mai e ceva! - Ascult, măria ta! - Apărătorii au o rețea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În cel mult cinci ore, Întreaga graniță a Moldovei la Dunăre! - Dacă pot sparge stratul de gheață, măria ta... - Dacă gheața pe Dunăre e prea groasă, cetățile Își scot călăreții și trec pe malul celălalt! Comise Huru! - Poruncă, măria ta! - Călăreții tăi vor bloca toate drumurile spre Răsărit! Din clipa aceasta, din țara Moldovei nu mai iese nici pasărea! Pietro! Mai e ceva! - Ascult, măria ta! - Apărătorii au o rețea de informații dincolo de Dunăre! - Așa e! - Pune-o În mișcare! Află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îngrijorare sosirea lui Pietro. - Văzurăm săgeata roșie, căpitane... spuse Ion Moț. - Așa e, răspunse Pietro, sărind În șa. Din depărtare se auziră tropote grăbite, acoperite Încă de zăpada moale. Apărătorii ieșiră În fața cetății și văzură că un mic grup de călăreți În mantii albe purtând semnul scutului și săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
grăbite, acoperite Încă de zăpada moale. Apărătorii ieșiră În fața cetății și văzură că un mic grup de călăreți În mantii albe purtând semnul scutului și săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de spahii, putea doar să fie suflet din sufletul lor, fără porunci, fără manevre. Erau purtați cu toții de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama ce se petrecea dincolo. Trecerea fluviului devenise imposibilă, căci gheața nu mai rezista. Firește, fluviul avea să fie trecut peste câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
copilărie... E atât de bine și atât de liniște... Îmi era dor de Murgești. Și de cai. Și mai ales de tine... Alte tropote se apropiară dinspre câmpia Galaților, gonind În galop nebun spre miazănoapte. Mai sus de conacul Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erina ieși În pridvor, privind codrii acoperiți de zăpadă. În lumina torțelor de la intrare se vedeau câțiva fulgi ușori căzând parcă În joacă. Aceeași zi, ora 19.00, Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea la bordul primului vas de luptă care reușise să spargă gheața nu Întâlniseră nici un suflet de om pe malul celălalt. În primele sate de tătari din Dobrogea nimeni nu auzise de vreun grup de spahii care ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva. Acum știa. Așteptase ca goana curierilor să aibă un efect. Iar efectul era deplasarea unui mare număr de călăreți spre sud. La Cetatea Albă se Întâmplase ceva. Ieși din cameră, fugi pe coridor și deschise ușa care dădea spre curte. O izbi În față un vânt rece, care aducea ninsoare. Călăreții erau aproape. Își puse pe umeri un șal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Iar efectul era deplasarea unui mare număr de călăreți spre sud. La Cetatea Albă se Întâmplase ceva. Ieși din cameră, fugi pe coridor și deschise ușa care dădea spre curte. O izbi În față un vânt rece, care aducea ninsoare. Călăreții erau aproape. Își puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau nu auzi Întrebarea. Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât Îi spusese. Dar era la fel de limpede că undeva spre malul Dunării vor avea loc lupte la care, cu doar câteva ceasuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]