1,435 matches
-
s-o fi întâmplat cu el și dacă, așa cum promisese, reîncepuse lupta pentru putere. „Era un nebun, murmură încetișor. Un nebun visător, din cei care se nasc predestinați să încaseze toate loviturile și să fie însoțiți de gri-gri-ul nenorocirii, ce călărește lângă ei, lipit de straiele lor. Era atât de mare forța acestui gri-gri, că mi-a transmis și mie o parte din nenorocirea lui.“ Beduinii credeau că acei gri-gri erau duhuri ale răului, ce puteau aduce boală, nenorociri sau moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tovărășia unor ulema 1 ritoși? Nu, mulțumesc, Dumnezeu ne-a făgăduit altceva. Schimbul se replici s-a oprit acolo, Omar a grăbit pasul ca să-l prindă din urmă pe cadiul care-l cheamă. — Trebuie ca locuitorii orașului să te vadă călărind În preajma mea, asta va risipi impresiile de-aseară. În mulțimea adunată În vecinătatea reședinței, Omar crede că o recunoaște pe hoața de migdale, ascunsă sub umbra unui păr. Încetinește pasul, o caută din ochi. Dar Abu Taher Îl Îmboldește: — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe Nizam al-Mulk, nu există niciodată o altă confuzie decât aceea pe care consideră el util să o creeze. Drumul este neted, acoperit cu pietriș. La dreapta, foarte departe, un șir de munți Înalți, contraforturile Pamirului. Khayyam și Abu Taher călăresc unul lângă altul, animalele lor se ating fără Încetare. Și ce-ar putea voi de la mine? — Ca să afli, va trebui să aștepți cu răbdare un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făcuseră ceilalți. În ruși nu se poate avea încredere, socialismul în schimb e un lucru bun, în socialism cu siguranță că tinerii au ceva în cap când termină școala, nu ca Anna și prietenii ei. Nu se pricep decât să călărească motociclete și să se zbată ca epilepticii când dansează. Nici pe Rex nu-l mai scoate la plimbare, în ultimul timp. După ce eu și cu Rex am isprăvit de mâncat prăjitura de aluat franțuzesc cu cireșe, vocea s-a îmblânzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cenușă, omul din lună cărând o legătură de lemne În spate pentru că lucrase În zi de sărbătoare, baronul münchhausen care, trăgându-se de păr, se salvase de la moarte prin Înec Într-o mlaștină, pe el și calul pe care-l călărea, dracula din transilvania care nu moare oricât l-ar omorî, doar dacă-i Înfig o țepușă În inimă, și chiar și așa Încă se mai Îndoiesc unii, faimoasa piatră, În vechea irlandă, care țipa când o atingea adevăratul rege, fântâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nemților - atunci apăsĂ tare pe pedala dreaptă și noi Începurăm să tragem asupra lui și a celorlalți. Un om Împușcat pe o bicicletă e Întotdeauna o priveliște tristă, chiar dacă nu la fel de tristă ca cea a unui cal Împușcat În timp ce este călĂrit sau a unei vaci Împușcate-n stomac cînd nimerește Într-un schimb de focuri. Dar cînd Împuști de la distanță mică un bărbat aflat pe o bicicletă, se atinge cumva o coardă mult prea intimă. Și Ăștia erau patru, pe patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sufletul. Firește, trebuia să fii destul de disperat, pentru că era vorba să te duci În deșert și să dormi În cort, să petreci zile În șir fără să vezi suflet de om În afară de ceilalți templieri și de niscaiva mutre turcești, să călărești În plin soare, să suferi de sete și să spinteci alți nenorociți...” Mă oprii o clipă. „Poate că prea aduce a western ce vă spun. Există probabil și o a treia fază: ordinul a devenit puternic, unii Încearcă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cai de fiecare? Asta trebuie să fi fost o idee a lui Bernard, pentru a simboliza sărăcia sau duplicitatea rolului lor de călugări și cavaleri. Dar ce-i faci dumneata acum imaginației populare, ce-o să zică de acești călugări care călăresc pe rupte, unul cu burta În fundul celuilalt? Or fi fost ei și calomniați...” „...dar sigur că au și căutat-o”, comentă Belbo. „Doar nu cumva Sfântul Bernard ăla era stupid?” „Nu, stupid nu era, dar era și el călugăr, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În domeniul adorării Fiarei, dar Într-un mod mai radical decât Crowley, o să vedeți paginile mele despre congressus cum daemone, prescripțiile pentru obiectele de cult ale templului și Împreunarea carnală cu Femeia de Purpură și Fiara pe care Ea o Călărește. Crowley se oprise la uniunea carnală zisă Împotriva naturii, eu Încerc să duc ritualul dincolo de Răul așa cum Îl concepem noi, eu ating ceea ce e de neconceput, puritatea absolută a Goetiei, pragul extrem al lui Bas-Aumgn și al lui Sa-Ba-Ft...” Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot. Imediat a sărit pe mine și am penetrat-o. Mă călărea într-un ritm de rodeo, coapsele începuseră să mă usture. Chiar și așa, nu mă puteam opri din râs. M-a terminat destul de repede. Nu atât din cauza unei plăceri ieșite din comun, cât din cauza forței de frecare nebunești. În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
porcesc, semnalizau iminent, că ipochimenul se pregătea să juiseze! Cu mâna cealaltă întinsă, "Să moară mama!" îl ținea la distanță cu un șiș, pe Poet, propulsat și acesta în picioare, împiedicându-l hotărât să sară în ajutorul Îngerului. Care era călărit, ca un mânzat, la propriu, în scaun și fără preludiu, de Gladiatoarea cea durdulie, nevasta adormitului, ardentă ca o starletă porno, cu straiele ei subțiri muiate de transpirație și mulate ațâțător pe trup, de la excitare intensă și de la eforturile combinate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șefului de la ferma unde-și avea reședința noul meu stăpân. Șeful de fermă era absolvent al facultății de zootehnie și avea în subordine încă trei lucrători. Voi sări peste multe alte întâmplări și vă voi spune că am învățat să călăresc. Acolo ai cal și câini dresați care ajută la deplasarea oilor și la apărarea de haitele de câini Dingo care atacă turmele precum lupii la noi. De la început mi-am dat toată silința să muncesc cât mai bine pentru a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la altă ruletă. Brusc m-am simțit oribil. Firește că îmi promiteam mereu să mă rup de lumea ruletei. Dar în vremea aceea publicam și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o dungă, nu puteau fi călărite. La parter se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu greu peste tăblia camionului și-o luă la goană, lateral, pe picioarele subțiri, dispărând după lobodele din fundul grădinii. Din oul lui Ester ieși vedenia cea mai hâdă. Era scheletul unui cal călărit de scheletul unui călăreț. Bucăți de carne putredă, fâșii de piele, tendoane uscate le mai atârnau de oasele galbene. Rînjindu-și dinții, cu ochii scurși pe obraz, cu coastele vizibile printre zdrențele care fluturau pe ei, tronau în mijlocul camionului, statuie ecvestră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cărarea mea care ducea tot mai adânc spre fundul văii, unde se făcea din ce în ce mai răcoare. Abia așteptam să descui. Nu-mi păsa dacă după ușă mă va aștepta Plăcerea sau Teroarea. Dimineața ne-am văzut la grota lui Rolando. Îl călăream acum fără sfială, îl clătinam dîndu-ne huța câte trei deodată, cocoțate pe stern, îi intram în țeastă prin orbita rotundă și ne lipeam, înfiorate, spinarea de osul neted și rece. Îl împodobisem ca pe un pom de Crăciun cu panglicuțe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Așa-s eu, madam Delcă, așa-s eu, mai rațională, i-a zis odată. Și știi că mi-a prins bine-n viață ? Ți-a prins pă dracu ! Să fi făcut omu meu ce face al tău, toată ziua la călărit muieri, aveam io ac de cojocul lui, vedea el pe dracu !... Da bleaga de Ivona, ea cu serviciu, ea cu prietinile, cu țigarea-n gură și cu cafelile. Ea habar n-are ce face Niki. — Așa e ea, de mică s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vezi că stă ce stă și odată își ia haina din cui și pleacă. — Niki e la tenis, face toanta de Ivona. Toți știe unde se duce el, da toți se face că-l crede. — La tenis, la dracu, la călărit muieri, dar-ar dracu-n coiu lui ! zicea ea-ncet. Și ce mai râdea baba când o auzea ! Nu-i plăcea babii de gineri-su, da, rafinată cum era, nu-i zicea nici dă-te mai încolo. Că umblase ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i-am zis, nu ți-e rușine, om bătrân, la vârsta ta ? Și-am zis bodaproste când m-a lăsat ! Da ăsta al Ivonii, dar-ar dracu-n coiu lui, ăsta e bun să taie frunză la câini și să călărească muieri și să facă praf sutele... Lui să-i dai bani cu amândouă mâinile și el să-i toace la pocăr, și la zaiafeturi și la matracuce. Și zmintita de Ivona nu mai știe cum să-l mai lingușească, iote
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înapoi la înregistrările pe gramofon și la atlasele dialectale ! — Am avut ocazia să văd de aproape cum stau lucrurile, data trecută, și Cel de Sus m-a ajutat să scap cu viață ! Providențială a fost întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu, călărind alături de Ionel Brătianu ! Ei m-au trimis acasă ! Și atunci, după o călătorie istovitoare cu mașina, sute de kilometri, m-am trezit într-un București obișnuit : vară, cald, proiecte de vilegiatură. Sophie încă îmi mai reproșează și acum pentru cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea o zminteală ! Că și asta e o zminteală, să tot stai cu nasu-n carte ! Păi dintr-asta nu mai scapi cu mintea-ntreagă ! Nu mai ajungi om judecat ! D-aia a și lăsat să se dărăpăne casa, și el călărește lumea ! Eee, mai bine că n-am avut io copii ! Alte griji, alte necazuri, de pomană toate ! Mai bine că nu mi-a dat ăl-de-Sus copii, el care știe ce face ! Că dacă ai copii, ai belele... Da acu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au stricat ușa. Discuția se prelungește În atelierul lui Marcel, plin de ciocane și de piese grele și lucioase și de lut, apoi afară, În fața casei. Așa că singurul care strică aerul ăsta liniștit, de mijloc de săptămînă, ești tu - fie călărești leii de piatră care străjuiesc intrarea la teatrul de vară, fie țopăi pe băncile de lemn putred sau produci ecou pe scena părăsită, plină de rahați mumificați, fie Începi să bați o minge de unul din pereții casei (pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stau cu ea, sînt mai mult prin oraș sau dorm. Miroși a băutură și a tutun prin ușă. Na! Alta acum! Ce naiba ați făcut aseară? Haide, am pus masa. Cine știe pe unde ai umblat, puteai să pățești naibii ceva... Călăresc iar telefonul. Andi nu are intrare În cercul lui Nico, Îl sun la plezneală pe Marin. Se nimerește să fie acasă, a venit și el Într-o permisie. Îi spun de chef, Îi spun că nu pot să mă duc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
foarfeca aiurea mai mult prin aer decît prin părul lui. Spre final devine tăcut, iar cînd termin se admiră Într-o oglindă și se declară mulțumit. — Ooo, pleacă veteranu’ acasă? țipă unul. Să-l prinzi pe văr-tu cum o călărește pe gagică-ta. Vorbește rar și greoi, replica nu e a lui, a auzit-o la alții și Încearcă și el să fie ca ei - deși Îl prigonesc și fac mișto de el. E un alt caz de ostaș căruia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toamna în ferestre, iubito și, din nou, tăcerile vin ca zăpezile, încât aproape orice duce gândul înapoi la satul natal, ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]