2,351 matches
-
victimelor ca studiu pentru etapele următoare. Spovedania torționarului e întreruptă, din cînd în cînd, de exaltări autoflagelatoare, dorindu-și să fie judecat nu de oricine, ci de fostele victime, singurele, în afara lui Dumnezeu, care au acest drept. Ca să vezi! Exemplaritatea călăului merge pînă acolo încît se trezește autodefinindu-se: "am fost bestie mare", "am fost sadic". Culmea!: mărturisirile acestui monstru (și ale multor altora din același soi de coccinia) ajung pe masa de scris a mult prea delicatei Ruxandra Cesereanu, atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care a încălcat aceste reguli sau ordine, o persoană părinte sau polițist căruia i se va încredința descoperirea acestor cazuri de nerespectare a regulilor, o persoană părinte sau judecător însărcinată cu stabilirea pedepsei pentru această încălcare și altcineva părinte sau călău însărcinat cu administrarea pedepsei. Bineînțeles, toate aceste sarcini diferite pot fi încredințate uneia și aceleiași persoane, cum este cazul pedepsei aplicate de părinte sau profesor 88. 3.5. Justificarea pedepsei Cei mai mulți dintre noi considerăm că, în multe cazuri, aplicarea unei
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
practică des întîlnită la popoarele din Orientul Apropiat). Copii erau astfel sacrificați și în Canaan și colonia acestuia, Cartagina. La Blake, Moloh este al doilea dintre cei șapte Ochi ai lui Dumnezeu, urmînd după Lucifer; eșuează datorită nerăbdării, fiind imaginea Călăului (Executioner), deoarece pentru el sînt sacrificați oameni. Blake este posibil să se fi inspirat și din imaginea lui Moloh din Paradisul pierdut al lui John Milton: aici Moloh simbolizează mînia oarbă și spiritul războiului. (Vezi S. Foster Damon, 1973, p.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar și de astăzi, din bilanțuri și rapoarte, cînd "nu poate nimeni contesta că justiția e suverană, doar ea fiind aptă de a da la fel de îndreptățit o decizie favorabilă la o instanță și una contrarie la instanța superioară". Victimele și călăii din procesele intens mediatizate (pledoariile mirificului avocat care pierde toate procesele sînt urmărite de milioane de telespectatori) constituie, ca în proza de altădată, termeni interșanjabili; toate personajele sînt doctori, de la președintele tribunalului pînă la grefier și ultimul aprod (diferența e
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
fost găsit și identificat a-i fi aparținut lui Costică Hamilton, nu numai pentru că NF a avut și interesul, și mijloacele și ocazia de a săvârși odioasa faptă. Singura piesă lipsă din acest puzzle aproape complet rămâne relația familială dintre călău și victimă: pe cine a omorât cu sânge rece și atent premeditat! NF: pe un frate de-al său ori chiar pe bunul său părinte? Tânărul avocat Dr. Vadicek a insistat nepermis de mult pe acest amănunt, făcând ca, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai mari și să-și trăiască rușinați insomniile. Dacă le au. Acest spectacol nu este o penitență. Nici o acuză
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
depășit norma de trei ori...! Gh. P. unu: Ehehe!, păi înseamnă c-ai luat la bani...! Gh. P. doi: Nu, că banii pentru depășirea normei, știți, i-am donat... pentru ca să-i ajutăm pe cei din Coreea..., știți, războiul..., imperialiștii americani..., călăii... Gh. P. unu: Da, da, da... Și? Gh. P. doi: (încurajat) ...Eu... la adunarea generală..., nu, la ședința..., la grupa mică..., ședința noastră... mică... de pe lună..., luna asta..., am luat cuvîntul... Gh. P. unu: Bravo, bravo! Gh. P. doi: Am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îl ia spre educare pe nepotul său, Anadan. Acesta, nerecunoscător și vrând să grăbească moștenirea, ticluiește o scrisoare către împărat în care îl arată pe Archirie ca trădător. Fără a sta pe gânduri, împăratul poruncește uciderea acestuia, zădărnicită însă de călău, care îl ascunde pe Archirie. La puțin timp, faraonul Egiptului îi cere împăratului să-i dezlege câteva enigme sau să-i plătească tribut. Ieșit din ascunzătoare, Archirie rezolvă enigmele (o cetate în aer, o frânghie de nisip etc.), iar nerecunoscătorul
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o bună parte din dramaturgia lui A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă și în scrierile sale epice. În teatru, autorul adoptă formula modernă, brechtiană, căreia îi alătură proiecția realistă îmbinată cu o neîndoielnică vocație poematică. Coroană pentru Doja este un oratoriu cu tentă filosofică, ce uzează de procedeul verificat
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
verificat al teatrului în teatru. Proiectată în medievalitate, tragedia eroului nu exclude trimiterile la lumea de azi. Istorie a unei crime premeditate, Tentația este o acidă condamnare a alienării în societatea de consum. Piesa Napoleon, Soldatul și Femeia sau Îngerul călău (2000; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) dezvoltă o „acțiune” care coboară din alegorie în istorie, organizată în jurul relației dintre stăpân și supus; eroul, un intelectual român predispus la compromisuri morale grave, eșuează lamentabil, pentru el momentul schimbării
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
Ploaia de nisip (1982) a fost distins cu Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Timișoara. SCRIERI: Ploaia de nisip, Timișora, 1982; Ființe de o zi, Timișoara, 1984; Tentația. Coroană pentru Doja, București, 1989; Napoleon, Soldatul și Femeia sau Îngerul călău, postfață Corneliu Mircea, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Cocora, Privitor, 203-204; D. R. Popescu, Virgule, Cluj-Napoca, 1978, 203; Cornel Ungureanu, „Ploaia de nisip”, CNT, 1983, 14; Laurențiu Ulici, Poveste din cartierul de vest, RL, 1983, 18; Irina Petraș, „Ploaia de nisip
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
mijloc, deoarece - cum s-a putut Întrezări deja - există dandy și dandy, dandysme și dandysme. Concluzia lui d’Ormesson În ce Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
materială la viața morală, un nobil se putea Îndatora, putea să-și ducă nopțile prin cabarete, se Întâmpla să nu știe să scrie sau să vorbească, să fie neștiutor, prost, să Își prostitueze caracterul, să spună nerozii, tot nobil rămânea. Călăul și legea continuau să Îl deosebească de toate exemplarele de Fitecine (admirabilul reprezentant al oamenilor ocupați), deci i se tăia capul, În loc să fie spânzurat. S-ar fi putut crede că este un civis romanus În Franța: căci, adevărați sclavi, galii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un episod al Întreprinderii veșnic avortate a lui Baudelaire - Narcis care Încearcă să se oglindească În apele proprii și să-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui și să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea mai netă: a-ți fi ție Însuți obiect, a te Împodobi, a te picta ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
grădina răului, unde crima nu va figura decât ca specie ceva mai rară decât altele. Teroarea Însăși va deveni senzație fină și obiect rar. „Nu numai că aș fi fericit să fiu victimă, dar nu mi-ar displăcea să fiu călău pentru a simți revoluția În ambele feluri.” Conformismul Însuși are, la Baudelaire, mirosul crimei. Dacă el și l-a ales pe Maistre drept maestru În domeniul gândirii, o face pentru că acest conservator merge până la capăt și Își axează doctrina În jurul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În ambele feluri.” Conformismul Însuși are, la Baudelaire, mirosul crimei. Dacă el și l-a ales pe Maistre drept maestru În domeniul gândirii, o face pentru că acest conservator merge până la capăt și Își axează doctrina În jurul problemei morții și a călăului. „Adevăratul sfânt, se preface că gândește Baudelaire, este acela care biciuiește și ucide poporul pentru binele poporului”. Aceasta va deveni realitate. Rasa adevăraților sfinți Începe să se răspândească pe pământ pentru a consfinți aceste ciudate concluzii ale revoltei. Dar Baudelaire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
O suferință atroce multidimensională. Într-o lume parcă cu susul în jos, în care tiranii ne-au bătut, înjurat, arestat și iată, la Revoluție, nu s-au sfiit să ne împuște. După momentul revoluționar s-a mai întâmplat ceva impardonabil. Călăul și-a luat victima de mână și i-a arătat cum se construiește capitalismul după ce-i arătase cum se construiește socialismul. "Numai cu noi" și "la vremuri noi, tot noi", a fost sloganul ucigașilor de copii din Decembrie 1989. Lumea
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Înarmează cu drugi și cozi de mătură și acoperă ferestrele cu saci ca să nu scape nicio pisică, ucenicii se organizează ca la vânătoare și Încep prinderea animalelor. Apoi, ei le Înscenează o judecată, o sentință, un pluton de execuție, un călău, un duhovnic - și Încep să le ucidă una câte una. Evident că printre primele victime este la grise. La vederea acestei scene, stăpâna izbucnește În țipete, iar burghezul exclamă „Vai! Ticăloșii! În loc să muncească, ucid pisici”. Stăpâna conchide: „Oamenii aceștia răi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri adânci de ură.” Sufletul său e multiplu, polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte-asemeni” (Portret). „Sfântul palid” și „biciul ce-l sângeră-n obraz”, martirul și călăul, Iisus și caricatura lui Iisus sunt, ca la Baudelaire, fețele alternante ale unei interiorități contradictorii, marcată de spaima în fața forței oarbe, ce „dă tiptil ocoale de dihor”, dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când mă știi, Strigoi pribeag). Negările
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
intelectuali marcanți sau ai unor familii boierești care au ctitorit țara și neamul, sunt adevăratele personaje ale literaturii lui B. Aflați în crepusculul vieții, după ce au pătimit privațiuni și umilințe de tot felul pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu secretă plăcere. O anume detașare a autorului, ca și ironia tandră cu care sunt consemnate zbaterile lor întru
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
zi. Serile din balconul bunicii nu mai erau, parcă, decât un vis de copil. Și când, în timpul lecțiilor noastre de istorie, profesorul ne vorbea despre „Nicolae al II-lea, poreclit de popor Nicolae cel Crud”, nu făceam nici o legătură între călăul acela vestit și tânărul monarh care aplauda Cidul. Nu, erau doi oameni care nu se cunoșteau. Într-o zi, totuși, mai degrabă din întâmplare, apropierea aceasta s-a produs în capul meu: fără să fiu întrebat, am început să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cărui vârstă ar fi trebuit să trezească îndurare. Vai, nu! Ofițerul i-a ordonat să se așeze în rândul de așteptare fatală, copilul avea același drept la moarte ca și cei mari. „O să te împușcăm și pe tine!”, a bombănit călăul-șef. Dar, cu o clipă înainte de a merge la zid, copilul a alergat la ofițer și l-a rugat stăruitor: „Îmi dați voie să mă duc să-i înapoiez mamei ceasul? Locuiește la doi pași, lângă fântână. Mă întorc, jur
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
i-a ochit lung și-a înțeles șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci vor putea scrie pe osu-mi risipit Că de pe fața lumei Moldova a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îmblă după fata regelui, să nu-l ucidă pîn' nu s-o ști cine-i el... Poate să fie tocmai mirele. {EminescuOpVIII 194} ACTUL AL DOILEA PERSONAJE DESPOTUL SERBIEI MARIA fiica sa O PREVESTITOARE PETRE BOIERI SÎRBI UN SOL MOLDOVEAN CĂLĂUL Scutier la despotul. Scenă de noapte. E prins. Despotul mai bine mi s-ar căca în pălărie. Condamnat la spânzurătoare. Fata plânge și vrea să intre în mănăstire. Deodată vine solul moldovean și-i spune regelui o vorbă - acesta se-nseninează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]