1,672 matches
-
dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Nu-i mai rămânea decât distorsorul. Nehotărât, îngenunchie în fața lui și întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ai fost crud și te-ai copt“, acum pot să te iau cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti, izul putred de azalee, umezeala călduță care se ridica din pământ. Părea un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se filtra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o coloană întreagă, avea un sentiment de plutire pe care îl asemuia cu al păsărilor în zbor. Își luă ziarul sub braț și traversă parcul, să ajungă înapoi, la mașina parcată în capătul străzii. Era doar în cămașă, simțea vântul călduț cum i se înfășura după ceafă și se pregăti în tot corpul pentru sentimentul cel bun ce avea să îl invadeze. După șase luni de strădanie, se ținea pe picioare în limba străină a refugiului său, a acelei țări de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu două bancnote în palma întinsă, pentru că femeia o luase pe scări, prefăcându-se că n- aude. Veterinara apucă pâinea și și-o duse sub nări. Era o pâine rotundă, ca un cap de copil, și simți că mai e călduță. — Dumnezeule, asta nu e hrană să înfigi un cuțit în ea! Uite aici! Îi lipise de față pâinea rumenă, aurită în țest și Omar o simți și el: era caldă, ca o inimă vie, dar mai ales mirosea precum chiflele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e cazul. A doua zi, 30 aprilie, o briză călduță acum sufla sub un cer albastru și umed. Aducea o mireasmă de flori care venea din cartierele cele mai îndepărtate. Pe străzi, zgomotele dimineții păreau mai vii, mai vesele ca de obicei. Pentru orășelul nostru, scăpat de teama surdă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să meditați. Ați crezut că e de ajuns să-l vizitați pe Dumnezeu duminica pentru a fi liberi în restul zilelor. V-ați gândit că prin câteva îngenuncheri îl plătiți prea destul pentru nepăsarea voastră criminală. Dar Dumnezeu nu este călduț. Astfel de întâlniri rare cu el nu ajung iubirii lui mistuitoare. El vrea să vă vadă mai mult timp, este felul lui de a vă iubi și, la drept vorbind, este singurul fel de a iubi. Iată de ce, obosit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai grea. Era o perioadă de paralizare. Fusese în toate birourile, făcuse toate demersurile; din partea asta, pentru moment, toate căile erau închise. Rătăcise atunci din cafenea în cafenea. Se așeza dimineața afară, la o berărie, în fața unui pahar de bere călduță, citea un ziar cu speranța de a găsi oarecare semne ale unui sfârșit apropiat al maladiei, se uita la chipurile trecătorilor de pe stradă, întorcea capul cu dezgust când vedea expresia lor de tristețe și, după ce citea pentru a suta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ȘI-A COMANDAT CINA. LA ORELE DOUĂZECI ȘI TREIZECI, ISPRĂVISE DE MÂNCAT, FĂRĂ SĂ-L FI VĂZUT PE GONZALES SAU PE CEI DOI TINERI. A FUMAT CÂTEVA ȚIGĂRI. RESTAURANTUL SE GOLEA PE NESIMȚITE. AFARĂ NOAPTEA CĂDEA FOARTE REPEDE. UN SUFLU CĂLDUȚ CARE VENEA DINSPRE MARE MIȘCA UȘOR PERDELELE UȘILOR CU GEAM. CÂND S-AU FĂCUT ORELE DOUĂZECI ȘI UNU, RAMBERT A BĂGAT DE SEAMĂ CĂ LA MESE NU MAI ERA NIMENI ȘI CHELNERIȚA SE UITA LA EL CU UIMIRE. A PLĂTIT ȘI A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SPĂLASERĂ ASFALTUL CU REVĂRSĂRI DE APE, CURĂȚASERĂ CERUL ȘI ÎL LĂSASERĂ LIMPEZIT DE NORI, DEASUPRA STRĂZILOR LUCIOASE. UN SOARE LIPSIT DE PUTERE RĂSPÂNDEA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ DEASUPRA ORAȘULUI O LUMINĂ SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU CĂLDUȚ. ACESTE A FOST MOMENTUL PE CARE ȘI L-A ALES TARROU PENTRU A SE DESTĂINUI ÎNTRUCÂTVA DOCTORULUI RIEUX. Într-o zi, pe la orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-a însoțit pe Rieux care se ducea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
eu sunt mai puțin ambițios. RIEUX ÎȘI SPUNEA CĂ TARROU GLUMEȘTE ȘI SE UITA LA EL. DAR ÎN LUMINA DIFUZĂ CARE VENEA DIN CER, A VĂZUT O FAȚĂ TRISTĂ ȘI SERIOASĂ. VÂNTUL SE ÎNTEȚEA IARĂȘI ȘI RIEUX SIMȚEA CĂ ERA CĂLDUȚ LA ATINGEREA PIELII. TARROU S-A SCUTURAT: ― Știi, spune el, ce-ar trebui să facem pentru prietenie ? \ Ceea ce dorești, spune Rieux. \ Să facem o baie în mare. Chiar pentru un viitor sfânt, e o plăcere demnă. Rieux zâmbea. \ Cu permisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dezbrăcat. Rieux s-a aruncat cel dintâi. Reci la început, valurile i s-au părut moi când a ieșit la suprafață. După câteva mișcări de înot, și-a dat seama că marea era caldă în seara aceea, avea acea moliciune călduță a mărilor de toamnă care iau din pământ căldura înmagazinată timp de luni întregi. Înota în ritm controlat. Bătaia picioarelor sale lăsa în urmă o fierbere de spumă, apa îi fugea de-a lungul brațelor ca să se lipească de picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
diferită de aceea în care el și Tarrou se urcaseră pe terasă ca să uite de ciumă. Numai marea, la picioarele falezelor, era mai zgomotoasă. Aerul era nemișcat și ușor, fără suflul sărat și greu pe care îl aducea atunci vântul călduț de toamnă. Rumoarea orașului răzbătea totuși, mereu, până la picioarele teraselor, cu un zgomot ca de valuri. Dar această noapte era a liberării și nu a revoltei. În depărtare, ceva negru și împurpurat indica așezarea bulevardelor și a piețelor iluminate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Totuși forțele nefaste generate de hidoasa — și aparent imposibil de descoperit — conspirație a indivizilor suspecți i se păreau intangibile în dimineața aceasta. Stejarii bătrâni de pe St. Charles Avenue se aplecau peste drum, formând o boltă care îl proteja de soarele călduț al iernii, răsfrângându-se și lucind pe cromul motocicletei. Deși ultimele zile fuseseră reci și umede, după-amiaza avea acea căldură bruscă și surprinzătoare care face ca iernile la New Orleans să fie blânde. Mancuso aprecia această blândețe, căci purta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te mai scuturi de gânduri, fetițo. Dacă aflu ceva despre bătrânu’ ăla, îl invit și pe el. Ați putea dansa. — Bine. Dacă-l vezi, scumpo, spune-i salutări de la doamna Reilly. În spatele ușii de la baie, Ignatius stătea pasiv în apa călduță și împingea cu degetul săpuniera de plastic înainte și înapoi pe suprafața apei, ascultând din când în când crâmpeie din conversația la telefon a mamei sale. Uneori băga săpuniera în apă până se umplea și cădea la fund. Atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-n chiuvetă și hai să mergem s-o vedem pe scumpa aia de Debbie Reynolds. După ce Santa se mai opri și în salon ca să-și ia rămas-bun, cu o sărutare, de la mama ei, porniră toți trei spre cinematograf. Ziua fusese călduță. Un vânt din sud suflase statornic dinspre golf. Și acum, seara, încă mai era cald. Mirosurile grele de bucătărie italiană pluteau peste cartierul aglomerat, ieșind prin ferestrele bucătăriilor din toate casele. Fiecare locuitor părea să aducă o contribuție cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a dat ocazia să învăț direct de la sursă despre culturile în transformare, să înțeleg oamenii și să interacționez cu ceea ce se întâmplă zi de zi în comunitățile străine. Nu cu mult timp în urmă, călătoream prin Hong Kong. Era o zi călduță de sâmbătă și asemenea multor locuitori ai Hong Kong-ului, gazda mea mă conducea la cumpărături la piața liberă. Acesta era cunoscut ca taipanul american, deoarece timp de mai mulți ani trăise și muncise în China, pornind afaceri și fiind martorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
-sa de câte ori avea prilejul, era o fiică ascultătoare când venea vorba să fumeze În fața ei. Pe parcursul orei următoare au pălăvrăgit leneș În timp ce chelnerii aduceau un fel de mâncare după altul. Mai Întâi au servit mezes - gustările reci - urmate de mâncărurile călduțe și apoi cele fierbinți, deserturile și cafeaua. Probabil așa e obiceiul pe-aici, și-a dat Armanoush seama, În loc să alegi ceva din meniu, ai parte de meniul Întreg. Când atât zgomotul, cât și fumul s-au intensificat, Armanoush s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se ghemuiască lângă mătușa Zeliha. Pentru un timp a părut preocupat să-și lingă meticulos o labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume putuse să tulbure liniștea. În loc de răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-a Întins picioarele Înainte de a se Îndrepta din nou spre casă. Alt strop. A iuțit pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
literaturii timpului meu. Unde era greșeala? Nu eram influențat de Sartre, aveam spirit critic, nu m-aș fi lăsat păcălit de acel mod sistematic de a defăima valoarea existenței umane, de a spune „saliva mea e dulce, trupul meu e călduț, mă simt fad“, În loc de „pace, bucurie, iubire“. Rezultatul era totuși ăsta: tata copleșit, Îmbrăcat În halat, cu un aer incredul, repetînd Întruna: „a citit Greața, a citit Greața“ ca și cum ar fi aflat că aveam o boală venerică. Avea atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
punctul de răscruce al vieților noastre, al vieților noastre prelungite și sigure că nu vor pieri. (Știu gramatică și cunosc capcanele conjugării: vorbește despre mine ca și cum aș fi murit: „Îl iubeam“, „era“!) Făcuserăm pentru el acea mică lume a casei călduțe și luminate, cu masa, cu patul ales cu plăcere Într-o după-amiază de toamnă În care vîntul ne biciuia obrajii (autorul nostru vorbește de toamnă și de vînt În loc să-și trateze subiectul: agonia fiului său), cu sala de joacă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Asta era așadar viața universitară? Studente din anul II care te sărutau cu acea minunată lipsă de inhibiții? „Uită-te la umerii mei, nu vrei să mă săruți pe umăr?“. I-am dat o sărutare rapidă pe umăr, un umăr călduț și auriu. „Dar ești tare timid! Nu trebuie să fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unele, ușoare ca fulgul, aspirate de răsuflare, îi suiră în nas și-l obligară să strănute, așa cum face uneori Găsit. Pe măsură ce sapa se apropia de fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
excitația nervoasă din ultimele zile, nu-i trebui mult să observe că stomacul începuse să dea semne de nemulțumire. Mai întâi îi dădu de mâncare lui Găsit, apoi intră în bucătărie, destupă cratița și mirosi. Mâncarea mirosea bine și era călduță. N-avea nici un motiv să aștepte. Când termină de mâncat, acum așezat pe scaunul lui de odihnă, se simțea împăcat. E binecunoscut că mulțumirea spiritului nu e deloc insensibilă la o alimentație îndestulătoare a trupului, totuși, dacă, în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]