3,031 matches
-
de ajutorul „sciților“, adică al cumanilor 4. Conform lui Alberic, în oastea occidentală erau șapte sute de cavaleri și vreo treizeci de mii de călăreți. Ei nu ar fi putut străbate Bulgaria dacă nu o ajutau cumanii cu care două dintre căpeteniile cavalerilor latini s-au și încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele părți; hăituirea și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către cumani și latini, ca simbol al pedepsei care l-ar fi așteptat pe trădător. În fine, alianțele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au dovedit niște indispensabile călăuze. Astfel, este posibil ca textul să nu se refere, în acel paragraf, la o adversitate politică dintre țar și Imperiul latin, în care condiții este greu de crezut că, fie și flancați de cele două căpetenii ale cumanilor, cruciații ar fi răzbătut cu bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stepa nord-pontică15. Este, probabil, vorba de un nou val de emigrări cumane provocat de iminența sosirii tătarilor în locurile stăpânite de ei până atunci. Încă un aspect al chestiunii merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic) și „le grant roy de Commains“ (de către Joinville). Expresia desemnează, fără îndoială, o ierarhie în rândul micilor regalități cumane, despre care știm astăzi atât de puține lucruri concrete. Foarte probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dreptul de stăpânire al suveranului asupra teritoriului statal 44. Cărturarii maghiari au plasat începuturile „națiunii huno-ungare“ în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nicușor Graur, Ion Mihalache et comp., București, 1946, p. 151, 154-155. • Ibidem, p. 156. 47 Ibidem, p. 161-168. • Partidul Național-Țărănesc, Manifest-Program. Octombrie 1944, București, p. 4. țărănească - se arăta în capitolul I, intitulat Proprietatea rurală - va fi una din preocupările de căpetenie în acest domeniu. Ca urmare, Statul - reprezentant al interesului colectiv - are dreptul să procedeze la exproprieri, la împroprietăriri, la cooperativizări, la culturi comune, la comasare, la disciplina muncii etc., în scopul ca producția să crească la maximum, iar exploatarea capitalistă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și traducător pe lângă Guberniul din Lemberg, constata în 1803 că „Cu toate că numărul moldovenilor a scăzut mult după revendicare, pentru că mulți dintre ei, credincioși vechilor obiceiuri, au trecut în Principatul Moldovei, totuși putem să-i privim pe ei ca populația de căpetenie în această provincie... Dar de când se află sub administrație roman-imperială, mulți au emigrat, și în felul acesta acum rusniacii emigrați din Galiția le țin aproape în cantitate“13. M. Stöger, profesor de statistică la școala superioară din Lvov, nota despre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al lui Kogălniceanu e de a fi avut spirit critic, atunci când lumea nu-l avea; și de a-l fi avut în formă constructivă, ardentă, fără sarcasm steril. Peste tot, în programele revistelor, redactorul știe ce vrea. „Dacia literară” se
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
Poezii (1886). O scenetă dramatică, după Henri Murger, e găzduită de „Curierul de Iași” (1872), iar o imitație și o traducere din Victor Hugo, în „Convorbiri literare” (1880). În 1906 se tipărește ceea ce G. socotea a fi lucrarea lui de căpetenie, tălmăcirea Infernului lui Dante. Efortul său a fost de a nu trăda înțelesurile poemului, de aceea versificația originală suportă, în versiunea pe care o încearcă, o tratare mai lejeră, în care terținele dantești nu sunt păstrate. Vocația lui G. este
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
cuprinzătoare ediție de autor, Studies and Texts in Folklore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology (I-III, 1925-1928). Deși concepută încă din tinerețe, G. publică abia după stabilirea în Anglia Chrestomație română (I-II, 1891), opera sa de căpetenie, care cuprinde „extracte din 100 de manuscripte și aproape tot atâtea cărți tipărite”, precum și - veritabilă premieră la noi - texte dialectale și folclorice inedite, însoțite de un meticulos aparat științific în română și franceză, pentru a o face cât mai accesibilă
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
locului tragic, eu chiar cred, venind de data aceasta cu argumente pe care mi le dă literatura, că tragicul trece adesea prin derizoriu și că poate fi văzut mai bine În scenele mici, nu neapărat acolo unde se Întâlnesc două căpetenii de oști, ci și În momentul În care unul cade de pe cal sau este cutremurat de frică. Cred că o a doua extindere interesantă a domeniului istoriei pe care o propui tu aici, Ovidiu, este În termeni temporali, adică istoria
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
București, 1970; Ladislav Tazký, Amenmaria. Soldați unul și unul, București, 1970; Jan Burian, Bohumila Mouchová, Misterioșii etrusci, pref. Radu Florescu, București, 1973; Klára Jarunková, Singură la părinți, București, 1973; Jarmila Loukotková, Sânge pentru ce?, București, 1974; Miroslav Stingl, Aventura marilor căpetenii indiene, București, 1974 (în colaborare cu Margareta Grosu); Jan Kozak, Mariana, București, 1976 (în colaborare cu Margareta Grosu), Vânător în taiga, București, 1983 (în colaborare cu Sanda Apostolescu), Adam și Eva, București, 1985, Samurul negru. Ursul cafeniu, București, 1985; J.
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare”, suna concluzia, dar în indigența postbelică, „mijloacele materiale mici”. Modeste se vor dovedi și resursele literare angajate în realizarea programului. Cu poezie colaborează G. Caïr, Radu Cosmin, Ion Al-George, Ion Sân-Georgiu, Alexandrina Scurtu, G.
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
de a-i apropia sufletește pe membrii ei, de a determina un viu schimb de opinii și de a realiza astfel o mai bună cunoaștere a situației etnografice și sociale a tuturor românilor. Educația patriotică fiind unul dintre scopurile de căpetenie, R.j. a organizat diverse manifestări cu caracter național, precum o sărbătorire a lui Avram Iancu (1873) sau la patru sute de ani de la întemeierea mănăstirii Putna (1871, serbare patronată tacit de R.j.), una dintre cele mai importante manifestări ale
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
o pornire polemică, tema raportului dintre tradiție și actualitate. Între publiciștii culturali ai R.n. foarte activi sunt Titus Bunea, I.C. Mălin, Olimpiu Boitoș, care folosește și pseudonimul S. Florea, Iosif E. Naghiu. Se reiau câteva poeme de Aron Cotruș (Horia, Căpetenia,), se înscriu în sumar versuri de Al. Popescu-Negură (prezent constant în 1940 și 1941), Ovidiu Hulea, Ioanichie Olteanu, Vasile Flueraș ș.a., dar se acordă un loc special prozei, fie că e vorba de note de călătorie sau de memorialistică, precum
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
opere literare. Ș. prezintă, într-o expunere cronologică simplificată, etapele istorice principale, personalitățile reprezentative, începând cu poemele epice medievale. „Schiță” orientativă, Romanul francez urmează aceeași schemă: „voi arăta pe scurt fazele treptate prin care a trecut romanul francez”, „operele de căpetenie cari au ilustrat genul și voi motiva meritele lor”. Autorul se întemeiază pe concepția lui Ferdinand Brunetière despre evoluția genurilor literare și apelează la opiniile marilor critici despre cărțile inventariate. Aspectul didactic este dominant și în activitatea lui de recenzent
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
în a da apoi senzația de precipitare amețitoare a faptelor. Impresia e - scrie Eugen Ionescu - „de furtună, de vuiet asurzitor, urmat de o liniște mortuară”. Mulțimea e aici personajul principal. Dar și figurile care o alcătuiesc, inclusiv flăcăul Petre, o căpetenie ivită din rândurile răsculaților, sunt schițate cu o mână sigură. Oriunde zăbovește ochiul este surprinsă o întrețesere minuțioasă de existențe, toate cu firul lor propriu, împletit în soarta comună. Nici epica nu cedează ispitei de a concura istoria și urmărește
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
obiectivitatea profesională, iar eroina e încă o victimă țărănească. Dar reziduul social apare acum artificial, ia o turnură senzațională și parazitează, în ultimă instanță, investigația psihologică. Pentru Răscoala R. „și-a făcut mâna” cu Crăișorul, biografie romanțată a lui Horea, căpetenia moților răzvrătiți la 1784. O intrigă amoroasă îi dă prilej să se ocupe și de latura sufletească a protagonistului. Jar, povestea unei sinucideri din motive sentimentale, constituie încă o incursiune în zona romanului psihologic. Se repetă astfel refuzul scriitorului de
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
lui Iov 3, 6 et passim. Testamentul lui Iov este dominat de confruntarea dintre Iov și Satan, al cărui locaș îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana din Apocalipsa lui Ioan. Această căpetenie va fi înlănțuită, apoi aruncată într‑un loc întunecos și acoperită cu pietre uriașe. Va rămâne acolo până la sfârșitul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana din Apocalipsa lui Ioan. Această căpetenie va fi înlănțuită, apoi aruncată într‑un loc întunecos și acoperită cu pietre uriașe. Va rămâne acolo până la sfârșitul lumii. - Belial/r: Bel...ar, în greacă. Apare, între altele, în Cartea Jubileelor 1, 20 (cu forma „duhul lui Belial”); 15
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și zidurile, și se vor deșerta veacurile (ƒ66γ<Τ2ΖΦ≅<ϑ∀4 ≅⊇ 6∀4Δ≅∴). 26Iar după cele șaizeci și două de săptămâni, ungerea va fi nimicită și judecată nu va fi în el. Iar el va distruge cetatea și [lăcașul] sfânt [împreună] cu căpetenia care va veni și [toate] vor pieri în prăpăd, iar până la sfârșitul războiului rânduit [vor fi] nimiciri. 27Și el va întări un legământ cu mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai puțin de treizeci de ani de la revolta iudaică, având informații de primă sursă. El confirmă atribuirea supranumelui mesianic de „fiul stelei” lui Bar Kosiva; 3) mărturia unui alt curent rabinic, ostil revoltei, care neagă mesianitatea - admisă deci de alții - căpeteniei celor revoltați; printr‑un joc de cuvinte, ei îl numesc pe Bar Kokhba, „Bar Koziba”, „fiul minciunii”; 4) autorii creștini de mai târziu, Eusebiu, spre pildă (HE, 4, 6, 2), sau Ieronim (Adu. Rufinum, 3, 31), denunță caracterul pseudomesianic al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adevărata revelație, falsificând‑o prin intermediul poeților păgâni. Aceștia cunoșteau previziunile profeților, dar nu le înțelegeau adevăratul mesaj. Mai exact, sensul profețiilor veterotestamentare a fost intenționat deformat de demoni. De exemplu, profeția lui Moise din Geneză 49,10‑11 (LXX) - „10 Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]. 11Își va lega mânzul de vița de vie [...]. În vin își va spăla haina sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. 9 Pui de leu, Iuda! Dintr‑o mlădiță, fiul meu, ai crescut; te‑ai trântit și ai dormit ca un leu, ca un pui de leu; cine‑l va trezi? 10 Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]. 11Își va lega mânzul de vița de vie și de vrej, mânzul asinei sale. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Oracolelor sibiline reprezintă, fără îndoială, dovada cea mai potrivită în acest sens. În cartea a III‑a - apărută în secolul I d.Cr., dar a cărei primă redactare este datată în secolul al II‑lea î.Cr. - găsim deja afirmația că Beliar, căpetenia demonilor, provine din dinastia lui Augustus (♣6 Φγ∃∀Φϑ™ <; potrivit unei interpretări, Φγ∃∀ΦϑΗ ar corespunde lui augustus). El „va ridica munți înalți, va încremeni marea” (3, 64), va țintui luna și soarele pe cer; va învia morții și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]