1,505 matches
-
mai vesel decât fusese toată seara. — Deci n-aveți de ce să vă faceți griji, a spus doctorița. L-am consultat cu atenție. Știu că arată foarte dramatic, dar nu e decât o infecție virală. Cu care a putut să se căptușească de oriunde. De pe podele, de la mâinile băgate în gură, de oriunde. Îmi pare foarte rău, a zis Hugo plecând capul. V-am făcut să vă pierdeți timpul. Numai că arăta atât de... îngrozitor, a continuat el clipind des. — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
peisajul era sufocat de plante târâtoare și agățătoare, liane, unduindu-se, șerpuind peste tot, de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori pale Își aveau rădăcinile Înfipte În scorburile și adânciturile pline cu pământ ale copacilor. Păsările țipau Încercând parcă să-i avertizeze. Undeva În depărtare, se auzi cum se rupe o creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a avut și el copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut plăcere curată, mângâiere, uitare de mine și de lume. La toate celelalte, tot plăceri căptușite cu griji, necazuri, supărări. Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea mă voi înfățișa eu acolo și voi zice: Doamne, m-ai trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din buzunare dischete extraplate și USB-uri de dimensiunea unor supozitoare, circulau fără pauze, ca metroul, 14 ore din 24, 7 zile din 7, îmbrăcați frumos, la costum (femeile pe tocuri mici, comode, în taior și cu ochelarii în cutiuța căptușită cu velur), cei mai norocoși zburau dintr-o parte într-alta cu mașini pe care erau desenate sigle și nume cât portiera de mari, urcau, coborau, urcau la loc, vorbeau tare la telefoane mobile (uneori la două deodată), făceau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ușă, numai după miros: stăteai normal, cu brațele pe lângă corp, și el îți ghicea marca. Se uita la ceas ca la diamante, cu un fel de-ochean scurt proptit mereu în ochi. Pe urmă îl punea bine, într-un sertar căptușit cu catifea. Îți lua comanda mârâind și te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă aveai nevoie de-o curea, mergeai la magazin, ți-o cumpărai și plecai fericit cu ea în pungă. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o scăriță de incendiu care urca nu se știe unde. Lumina bătea pieziș, în unghiuri deformate, închipuite de cine știe ce arhitecți grijulii. Zidurile supraâncărcate cu trandafiri agățători, uscați sau doar adormiți, filtrau zgomotele străzii: auzeai uneori sunete, dar parcă moi și căptușite cu cârpe ude. Scara era tubulară, metalică, așa cum apar în filme; un copil ar fi putut lesne trece pe-acolo. Înăuntru, pereții se înfășurau prietenos în jurul construcției. Tablourile fuseseră alese cu gust, nu întâlneai reproduceri după Ali-Baba sau poze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spinările animalelor, legându-le sub burtă cu sfori. Cu alte două blăni de urs, cele mai mari, acoperiseră pologul căruței, legându-le strâns de marginile de lemn. - Nu mai putem rămâne pe loc, spusese Amir, Înfășurându-se Într-o pelerină căptușită cu păr de cămilă, scoasă de dedesubtul blănurilor pe care stătea Ștefănel. Roțile se vor Înzăpezi În câteva minute. Pornim mai departe, până găsim un adăpost. Nogodar aprobase din cap și Îi spusese lui Nimeni că drumul continuă. Apoi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unui cerc, cu vârfurile apropiate. - Razele soarelui, Îi explicase Nogodar lui Ștefănel. Apoi, legaseră vârfurile de un cerc mult mai mic decât baza, care, spusese Nogodar, reprezenta soarele. Acest schelet de lemn fusese acoperit cu pâslă, iar În interior fusese căptușit cu blănuri. Vârful, micul cerc al soarelui, rămăsese deschis spre cer, căci această deschizătură reprezenta legătura cu Tengri, Înaltul Cer Albastru, iar acoperirea lui era interzisă. El folosea, de altfel, și pentru ieșirea fumului, căci dedesubtul lui ardea focul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pentru domnitorul Moldovei, iar drumul prin Balcani era plin de primejdii. Se despărțeau, deci, din nou, deși rămâneau cu toții supuși aceleiași cauze și credincioși aceluiași gând. Își trase gluga pelerinei peste ochi și Își luă În spate sacul de drum, căptușit pentru vreme de ploaie, În care nu se afla decât un alt rând de haine, anume o uniformă de spahiu. Spada de Toledo o ascunsese la spate, În teaca ei moale, de catifea. Nu părea decât un pelerin neînarmat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plecare. Își adunase toate armele și le așezase astfel Încât nici un clinchet să nu trădeze conținutul voluminosului bagaj. Protejase cu haine partea care avea să stea pe spinarea calului. De altfel, sacul nu era unul obișnuit, ci avea partea din interior căptușită cu un material cauciucat care atenua zgomotul și nivela posibilele protuberanțe. Era un sac creat pentru luptătorii Ninja care aveau de Îndeplinit misiuni În regiuni Îndepărtate. După miezul nopții ieșise la grajduri și dăduse de mâncare celor doi cai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Maria Nimircearg și s-a amenjat un muzeu de obiecte bisericești și carte veche prin grija preotului Ionuț Alexandru Figher. Reparații Biserica a fost reparată, conform sinodicului, la 1865 de către Costachi Cosmei și locuitorii satului . Pereții exteriori ai bisericii sunt căptușiți În 1890 cu scândură de brad zugrăvită cu vopsea de culoare albastră. Unele surse indică reparațiile din anul 1902 (să fie dat eronat?) . Reparații radicale au fost executate În anul 1905 prin stăruința preotului Ioan Anghel . Pridvorul bisericii a fost
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mai mormăia și câteva fraze într-o franceză improbabilă. La miezul nopții, credincioșii români și greci deopotrivă, cam 50 de persoane, așteptau cu nerăbdare stingerea luminilor și anunțul dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de nea „E anotimpul alb. Afară se auzeau cântecele vântului de iarnă, ce prevesteau o ninsoare ușoară și deasă. Deodată, o cernere albă se lăsă din văzduh. Iarna a venit cu o ploaie de fluturi albi ce cădeau din cerul căptușit cu nori plumburii. Roiurile dese de fulgi albi străluceau în lumina zilei. Dansul fulgilor de nea este plăcut și captivant. Totul în natură este acoperit cu o pânză albă și pufoasă. Steluțe argintii umpleau văzduhul. Fulgii se joacă prin aer
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
fusese killerită toată soldățimea locuitoare. Un bărbat în sutană neagră care mătură podeaua rostește incantații, uneori întărindu-le prin gesturi din mîini, cît și cu obiecte magice. Însă nu se-ntîmplă nimic, eroul răpus rămîne la fel de nemișcat acolo, în cutia aia căptușită cu alb din mijlocul mulțimii de creaturi în negru. Prin incantațiile lui, preotul nu poate să-i umple bara vieții, nici măcar cu cîteva liniuțe, nici să răspîndească vîrtejurile alea de curenți strălucitori care să vindece pe cei ce au nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
din cauza asta. N-a trebuit să mă prefac a fi interesat prietenește de ea; pur și simplu așa simțeam (numai Domnul știe de ceă. Și din instinct mi-am dat seama ce ar câștiga-o - fiind infirmă, plină de bani, căptușită în toate modurile cunoscute de argint și privilegii cum era - farmecul unui om cu o sănătate bună. Așa că am continuat să îi vorbesc și m-am trezit acceptat. Dragă Augie, mi se pare mie sau stăteai de vorbă cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
n-ai decât să te cari dacă nu-ți convine.“ Asta e urât. Păi atunci ar trebui să plece de-acolo. De ce îndură așa ceva? Nu poate pleca. Nu are nici un ban. Și în plus mai e și bolnav. S-a căptușit de la o tipă. La naiba! Se prind belelele de el ca scaiul! El ți-a spus? Ei, nu fii copil. Cum crezi că aș fi aflat altminteri? Normal că mi-a spus. Mi-a zâmbit, și fața i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am întors cu totul spre el și, bănuiesc, Ira a făcut la fel. Strălucitoarele lumini globulare erau ascunse de copertina de pânză din fața casei noastre. Seymour stătea pe bordură, cu fața spre noi, în echilibru, cu mâinile în buzunarele paltonului căptușit cu blană de oaie. Luminile arcadei de pânză scânteindu-i în spate, fața îi era cufundată în umbră, eclipsată. Avea zece ani. Din felul în care stătea pe marginea trotuarului, din poziția mâinilor lui, din câtimea x în sine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apoi se apropie de Vlad și-i întinde mîna: Mihai Vlădeanu e numele meu. Mărturisesc că, deși locuim în același bloc, nu-l știu pe-al dumneavoastră. Vlad. Chimist. Lucrez la investiția pentru instalația de recuperare a deșeurilor. Trebuie să căptușesc cu plumb rezervorul înainte de-a-l monta și n-am sudor specializat. Se rezolvă face un gest de liniștire Mihai, punînd ibricul plin cu apă în cuptorul central al instalației, luînd apoi telefonul. Știu pe cineva de la serviciul Dezvoltare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp în care își toarnă cafeaua și-și pune zahăr, apoi, surîzînd, mulțumește și închide. Păcat! îi zice lui Vlad. Bogdan, sudorul care lucra la Muraru, a fost luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă cel de vodcă și se rotește încet, să vadă mai bine toată încăperea. Te rog, ia loc! face Mihai un gest spre fotoliul de lîngă masă, un fotoliu foarte comod, făcut în întregime de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înregistrează viteza înotătorilor. Între zidul de cărămizi galbene și bazin, spre capătul dinspre Grădina Dianei, se înșiră alte câteva bazine rotunde, largi, umplute cu apă a cărei temperatură variază între 36 și 45 de grade. Fiecare dintre aceste bazine e căptușit cu dale de piatră și prevăzut cu o scară care se adâncește în apă și cu o bancă circulară la margine, pe care scăldătorii se pot așeza ținându-și capetele peste nivelul apei. Fiecare bazin poate cuprinde zece-cincisprezeee oameni. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clatină alarmant când te așezi pe ele. Paturile erau confecționate și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor de baie erau căptușiți cu sticlă în culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal, fauni, cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua și mobilierul din băi erau acoperite cu blană, iar feluritele nișe, protejate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Institut, care precedaseră Camerele din Ennistone. Camera Pruncilor, cum i se mai spunea, păstra stilul spitalelor de la începutul epocii victoriene, neîmpodobit, cu podele din dale de piatră acoperite cu linoleum negru. Singurul farmec al încăperii îl constituia bazinul în sine, căptușit cu plăci de faianță albă, rotund, de o adâncime care-ți ajungea până la piept, îngropat în podea și ocupând aproape întregul spațiu al încăperii. Inițial fusese destinat băilor ușoare ale pacienților reumatici sau ale celor ce suferiseră traumatisme ale membrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de acum încolo, tot restul vieții ei. John Robert Rozanov plutea ca un prunc uriaș în apa fierbinte, cu valuri, a propriului său bazin din Camerele Ennistone. Era unul din acele bazine în formă de barcă cu capetele retezate și căptușit cu plăci de faianță albă. La fiecare dintre capete se afla câte o banchetă din faianță, scufundată în apă când bazinul era plin. Exista și un ventilator care împrăștia aburul, dar John Robert nu-l pusese în funcțiune, pentru că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imperturbabil tabieturile. Acum, acesta tocmai dejuna, mestecând fastidios niște rădăcini firoase de untul-pământului, care atârnau brambura, de la nivelul superior, ramificându-se nestingherite și obraznice, ca niște bărbi murdare de călugăr, până aproape de licăritul stins al lutului mustos și gras, ce căptușea din gros podeaua și pereții orbi ai vizuinii. Assalam alaikum! Admirabil! Lăudabil! Sublim...! Observ că nu te-a părăsit curajul, în vremuri de restriște, bunule prieten! se grăbește să-l firitisescă și să-l elogieze, ironic, Bursucul. Dar timpul trece
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]