2,531 matches
-
de ce e piratat într-o măsură neegalată până acum. Dincolo de metodele prin care obții accesul la „Urzeala tronurilor”, doar investiția în producție îl transforma într-un serial de neratat. Chit că nu dai doi bani pe personaje, măcar stai să caști gura pur turistic la spectaculosul regiunilor muntoase și iernatice (Winterfell, Castle Black), deșertul dominat de Dothraki, clima cvasimediteraneeană din King's Landing, peisajul tropical din Dorne, recile și ploioasele Insule de Fier și tot așa. Serialul e, din punct de
Nouă motive pentru care suntem fascinați de „Game of Thrones” () [Corola-blog/BlogPost/338154_a_339483]
-
îi așteaptă la celălalt capăt al cabinei albe. Nu le prinde capul și nici nu‑l apucă, gestul e blând ca o chemare. Cu palma stângă protejată de o mănușă de lucru portocalie, cheamă corpul inconștient și taie gâtul ud căscând un hău sângeriu. Sângele se scurge în cuva de inox de dedesubt. Cheamă, taie, șorțul de cauciuc alb se stropește. Corpurile inconștiente se zbat, se știe că păsările arată reflexe musculare puternice, spune Ghidul, semn că creierul a pierdut controlul
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
cu puritatea liniilor lui de inimă și candoare ... În fiecare din noi este o coloană a infinitului, în fiecare din noi există un Brâncuși. Mergem la Columbus Circle, care e la intrarea în marele, foarte marele Central Parc. Aproape de țintă, căscând gură la zgârie nori de o superbă geometrie, ne trezim în fața unui bloc aparte, de peste patruzeci de etaje, un zgârie nori de o specială semeție, numai sticlă și metal, înconjurat de alți coloși, zgârie nori mai înalți, parcă mai supli
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
mai mobilizeze și în vest, intrase din lac în puț, căci Bucureștiul devenise un fel de Sodomă, pisau anglo-americanii la el zi de zi, ceas de ceas, zicea tata că blocurile deveniseră un fel de mormane de pământ cu gurile căscate spre cer, linii de tramvaie încovoiate și mașini aruncate pe acoperișuri de suflul bombelor. tata nu murise la cotul Donului și venise să moară în București, mama era din ce în ce mai îngrijorată, după doliul bunicului căzuse într-o apatie vecină cu moartea
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
plină, fără a se opri din mestecat, ridicând doar pentru câteva secunde privirea de pe cartonul ondulat? - I-am adus un pachet de la sora ei, era în drumul meu. - Unde mergi? - În capitală, sunt vatman, adică șofer pe tramvai, știi... Vasilica căscă ochii. Vatman. Nu mai auzise cuvântul acesta niciodată. Părea ceva foarte important. - Aș merge și eu în capitală, suspină ea în timp ce-și îndesa în gură o bucată acoperită bine cu muștar. - Ai pe cineva acolo, întrebă el amabil
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
dinte Ne-aruncă pe toți în morminte!’’ Ca un Iudă pios, scăldat în lumină, veni Lucifer și-n loc de sărut pe obraji, întinse zăbale pe frunte. Cioturi, cioturi, prăpăstii și ziduri, prăpăstii și cioturi... și ziduri terne. Eterne se cască goluri - membre dezmembrate, păpuși colorate, distorsionate, aruncate în hăuri. Unde ești, Salvatore? Unde ți-e fața? Când Te arăți? Îngeri plâng pe cornișe, ascunși în penumbre, în rugi tremurânde se-închină cerșind lumină albă, divină; așteaptă să vină Celestul... mai
CÂNTEC DE CRĂCIUN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343022_a_344351]
-
tot mai mulți la focuri încep ca să știe! martie de soare - suflet de femeie chemat din pâraie - vrăjit din oglinzi: la toate-ale lumii se va afla cheie la toate-ale lumii - ecou de colinzi! ...se trezește orbul - în barbă cu fluturi cască bolți de ceruri...acuma, te scuturi! *** PRIMĂVARĂ INTERZISĂ a înghețat până și marea - bocnă... hriști - peste val - pășesc încolo-ncoace toți cocoșați - în lung alai de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați cu lungi păduri renunță pescărușii să privească: din
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
mână o floare de lotus, alteori o oglindă, un vas cu apă, pe care le oferă zeilor. Cel mai frecvent apar în cele mai obișnuite momente ale activităților uzuale dar și emoționale. Le vedem când se dezbrăca, alteori sunt surprinse căscând ori arătându-și spatele, atingandu-si pieptul, ... Citește mai mult Pentru a înțelege mai bine - continuă profesorul, sculpturile de la Khajuraho se pot împărți în șase categorii: în prima categorie se află cele care conțin imagini de cult executate în conformitate cu prescripțiile
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
mână o floare de lotus, alteori o oglindă, un vas cu apă, pe care le oferă zeilor. Cel mai frecvent apar în cele mai obișnuite momente ale activităților uzuale dar și emoționale. Le vedem când se dezbrăca, alteori sunt surprinse căscând ori arătându-și spatele, atingandu-si pieptul, ... XI. INDIANCA - PARTEA I-A, de Dan Zamfirache, publicat în Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. E tot filozofie! O noapte că atâtea altele. Rareori visez. De mult îmi propusesem să-mi
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
mână o floare de lotus, alteori o oglindă, un vas cu apă, pe care le oferă zeilor. Cel mai frecvent apar în cele mai obișnuite momente ale activităților uzuale dar și emoționale. Le vedem când se dezbrăca, alteori sunt surprinse căscând ori arătându-și spatele, atingandu-si pieptul, storcandu-si de apă coadă de păr împletit, scotandu-si un ciulin din picior, jucându-se cu papagali ori cu maimuțe, scriind scrisori, cântând la flaut, pictând ori desenând pe pereți, alteori sunt
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
pe buze, ținând o ramură de copac sau flori, alteori cu mâna în păr, aranjandu-se, ținând o oglindă în mână, ba ascunzandu-si față ori arătându-și spatele, dansând într-un abandon total, cu o pasare, coborând sau ridicând gleznele, căscând, mama și copilul, dar sunt cu siguranta multe altele că ritualul toaletei, jocul cu mingea, chiar simplă apariție ori zâmbetul sau sărutul, scenele de dragoste, aproape că nu există un sfârșit al acestor teme ce te apropie de vraja. Templele
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
o fi foc! Tu nici nu-ncapi în adăpostul ăsta... Așteaptă-mă în bătătură până mâine când o să pornim la drum! Și, luând țoalele, intră în căsuța cea albă, se culcuși ca mai demult, întinzându-și în voie osemintele și căscând a mare chef de somn... În zorii ce urmară, racla-și află menirea firească. În ea omul sta culcat pe spate. Avea ochii ușor întredeschiși, de parc-ar fi urmărit ceva pornit spre zare. Fața-i albie, lipsită pe veci
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Era o dimineață răcoroasă, dar cu cer senin în Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
ani), când apare un inginer de la serviciul tatălui. Întreabă fără multă curtoazie dacă e cutare, “soția... mama răspunde și întreabă la rându-i cine e. Dl inginer se prezintă, dar la întrebarea “ce-i cu soțul meu, unde e?” Inginerul căscă gura parcă într-un rânjet ciudat neavenit “a murit!!!!”...” hm-hm, cum a murit, dimineață a plecat de acasă? Ce glumă proastă...” Parcă și mama rânjea, inginerul începea să explice accidentul de muncă, iar mie chiar mi s-a părut o
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
că a făcut o trăsnaie și așteaptă rezultatul. - Mă numesc Simion Pascale și sunt redactor șef la Agerpress. Am dori să vă luăm un interviu în legătură cu firma dv. deosebit de prosperă. Domnul aici de față, domnul Florin Stan, lucrează la televiziune. Casc ochii cât cepele și-i privesc prostit, când pe unul, când pe altul. Tocmai îmi dau seama de coșmarul acestei zile. decembrie 2013 Referință Bibliografică: Coșmarul unei zile / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1283, Anul IV, 06
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
să te am de client la Trocadero!” “Nu mai merg acolo, domnule inginer, simt pe zi ce trece că mă ratez și am de crescut copiii-ăia!” Fiecare om se ratează odată-și-odată, deschidea el vorba despre acest subiect, atunci când se cască prăpastia dintre intenții și realizări, dintre ceea ce voim să ajungem și ceea ce suntem și cu orice eforturi, nu mai reușim să reparăm nimic, începe ratarea...Mie mi-a plăcut zborul...Îmi plăcea să domin lumea de acolo de sus, din
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
sfinți ar fi baza alfabetului ptiu vorbeam despre baza începutului există o masă largă care nu spune nimic nu s-au înregistrat păreri pro/contra/abțineri iar litera A nici măcar nu seamănă cu un indicator de aceea stau unii gură cască în intersecții dar tot i se pun în cârcă vorbe care s-ar fi spus mai ușor de nu ar fi fost A a`a ca și cum azi s-ar bate cu ieri pentru saltimbancul unui gând logic ca să nu uit
CA SĂ NU UIT AR TREBUI SĂ ŢIN MINTE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343679_a_345008]
-
bolovan, Doc și Diplomatul ședeau sprijiniți spate în spate, cu bărbiile în piept... Își recăpătaseră înfățișarea de la vârsta a treia, adolescenții rămăseseră undeva dincolo de peretele muntelui, probabil captivi în oglinda stranie... Americanul îi trezi pe fiecare, cu mare grijă. Toți căscau ochii mirați că ațipiseră și că timpul trecuse atât de repede. Nu păreau să-și aducă aminte de cutremurul care-i zguduise. Erau doar foarte intrigați că zăceau așa și, mai ales, că la o verificare sumară toate telefoanele mobile
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
tot la alăptat, când printre sărmăluțele de pe căruciorul cu bebeluși, lipsea tocmai Andrei. L-am căutat înnebunită deasupra, unde știam că-l puneau. Andrei, tăcut, era la "parterul" căruciorului și dormea pe rupte. Cum am pus mâna pe el, a căscat gura și a zâmbit. După zâmbet și scâncit deja știam că este el. Am râs și l-am luat în brațe... (fragment din romanul "Fărâmă de piatră") Anne Marie Bejliu, 13 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Visul de a fi mamă
VISUL DE A FI MAMĂ (FRAGMENT DIN ROMANUL FĂRÂMĂ DE PIATRĂ ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377525_a_378854]
-
exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Era o dimineață răcoroasă, dar cu cer senin în Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
îi arseră prințesei mâinile cu care îi mângâia fața mai galbenă decât lumânările din sfeșnicul pe care îl purta Vânătorul. - Ce mai întâlnire, se auzi din senin o voce batjocoritoare! La capătul coridorului care ducea în pivnița de vinuri, se căsca o gaură întunecoasă, prin care își scosese capul chel Pomorac. - Vrăjitorule, strigă bietul împărat, lasă-mi fata în pace! Fă ce vrei cu mine, dar lasă-mi copilul! - De unde știi că e fata ta? Împărăteasa n-ar fi avut nici un
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
meritat aplauzele din plin. În drum spre casă s-au oprit la o cofetărie unde s-au tratat fiecare după pofta inimii, iar apoi au dus-o pe Angela la casa ei. Se înserase bine, Ionuț dădea semne de oboseală, căsca mereu, toată ziua a fost agitat în așteptarea evenimentului, iar acuma aproape că adormise în mașină. - Haide puiuț, am ajuns acasă, ia-ți la revedere de la Gabi și mergem la culcare, văd că ești frânt rău. - Nenea Gabi, a fost
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378848_a_380177]
-
diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
încercând să prindă în raza vizuală vreo mișcare din spatele perdelelor sau poate din curte. „Dezolant”. Smocuri de iarbă răsăriseră lacome printre plăcile terasei, desenând un mozaic sălbatic până la vechiul păr, acum măcinat de boală. Singurul care se mișcă fu animalul. Căscă plictisit, deschise un ochi, îl studie o clipă, după care adormi la loc. - Nu sunt acasă! Peste gardul lateral, pe jumătate putrezit, se ridicase un cap înfășurat cu o basma neagră. - Buna ziua, știți cumva unde aș putea să o
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
recunoscu vocea! Gâtuită, aspră, cumva străină, ieșise sugrumat dintr-un piept cuprins de sentimente prea complexe ca să poarte un nume. Basmaua dispăru pentru un moment, după care, un trup mărunt, înveșmântat în port popular, se strecură cu abilitate prin spațiul căscat între câteva scânduri rupte. Chipul animat de niște ochi mici, cercetători, i se părea foarte familiar. Îndrăzni să întrebe: - Tanti Dedea? Femeia zâmbi sfios, știrb, cu puținii dinți de o culoare atât de îndoielnică, încât ai fi zis că toată
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]