KorAP: Find »[drukola/base=căsca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...104 >

2,578 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

pot folosi intuițiile sau sugestiile din analiza de față. ANEXĂ 149 VERBELE DE PERCEPȚIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție vizuală A BOLBOȘA tranz. (pop.) "a-și holba ochii". A (SE) BOLDI tranz. și refl. (reg.) "a căsca, a holba, a zgâi ochii". A (SE) BULBUCA refl. și tranz. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A SE CHIORÎ refl. (fam.) "a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepe cu ajutorul văzului". A VIZIONA tranz. "a privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră)". A ZĂRI tranz. "a vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii)". A SE ZGÂI refl. "a deschide tare, a căsca, a holba ochii". Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție auditivă A ASCULTA tranz. "a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă". A AUDIA tranz. (jur.) "A asculta un martor în vederea rezolvării

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

să-l țină ca să-l taie, fetița s-a împietrit și n-a plîns. Cînd însă a încercat s-o facă să și mănînce din acesta, fetița a refuzat categoric. A fost bătută crunt, călcată în picioare, i s-a căscat forțat gura, a fost lăsată in frig afară ca să doarmă, dar totul s-a dovedit inutil. Nu a plîns, își ștergea năsucul plin de sînge, se cotorsiona de durere cînd i se răsucea o mînuță și se ghemuia ca un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
fost grangur, chiar grănguroi și lumina tot se întrerupea frecvent, chiar cîte 2-3 ore, mormăi nemulțumit. Zăpada a fost curățată în continuare de harnicul meu vecin. Am adormit în muzica motorului și m-am trezit cînd treaba a fost gata. Casc mulțumit, fără regrete că omenirea a rămas mai săracă spiritual și fiind sigur de reușita demersului meu prin viitoarele succese strălucite. Cînd să adorm din nou aud, luat prin surprindere: Trosc, boc, trosc... Vecinul tăia lemne. Mă concentrez cît pot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
fără zăpadă, cu o vegetație verde de crezi că a sosit primăvara, toate se succed într-un iureș amețitor înspre înapoi. Pe unele pășuni, chiar în decembrie, sînt vaci albe, curate și dolofane. Oamenii se zăresc rar și nici unul nu cască gura să vadă trenul. Fiecare are ceva de făcut, chiar și cei trei care beau ceva la o masă scoasă pe terasă. Sînt concentrați la discuție și habar nu au că eu trec pe acolo. Intuiesc că vorbesc despre subvenția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și liniștită. Fratele meu a ales un loc magnific, știut din alte dăți și începe să aranjeze totul. Eu ajut și ceilalți la fel. Fiecare are ceva de făcut. Doi tineri arabi apar ca prin farmec, se apropie, zîmbesc și cască gura la noi. Vă rugăm, zic eu, vrem puțină intimitate. Băieții zîmbesc în continuare și nu se clintesc din loc. Vă rog, vrem puțină tihnă, țip puțin la ei. Lasă-i dragă, spune Victor, nu mă deranjează. Totuși este jenant

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
din toată lumea, venite acolo pentru a vedea o minune. Turiști conduși de ghizi nemiloși, care sub un soare de 37oC la umbră nu renunță la detalii, la lungimea poveștii lor. Chelii roșii aspiră razele solare ca niște bureți. Doamne palide cască gura pentru puțin aer, cardiaci congestionați la față stau la umbra fierbinte a unei pietre masive. Batiste șterg transpirații, elevi care înjură în gînd insistența doamnei învățătoare. Eu apăs mereu pălăria de soare din pai românesc și urc metodic scări

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
ale plecării. Nu există încă probleme de circulație și cele două ore pînă la îmbarcarea în avion sînt asigurătorii. Panoul uriaș indică poarta 45 și mă îndrept agale, după ce am depus bagajul, spre terminalul A. Timp aveam berechet și mai casc gura prin aeroport. Ajung la poarta 45 și pe monitor este afișat Bruxelles, ora și numărul de zbor. Mă așez pe o bancă și aștept. Mai sînt cîțiva pasageri. Un chelios deschide laptop-ul și lucrează. Din cînd în cînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
la ora 14. Pe panoul uriaș nu-i nici un avion spre Bruxelles. Întreb și mi se spune că de fapt este la ora 16. Așteptăm și în sfîrșit apare. Terminal B, poarta 31. Ne deplasăm alene, avem timp destul. Mai casc gura la vitrine să treacă timpul. Privesc tabloul și... surpriză. Zborul este la terminalul A, poarta 42. Micul nostru grup se amestecă cu celălalt care avea locurile rezervate pentru acel zbor. Din nou șoc. Se schimbă poarta. Alergăm la panoul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
îți propune să intri în magazinele anume alese și devin irascibili dacă refuzi. Merg spre port cu un alai incredibil. N-am la mine bani prea mulți și nici documente, așa că sînt liniștit. Vaporașul pleacă peste 10 minute și eu casc gura la un magazin cu obiecte de artizanat. Rezist reproșurilor că nu cumpăr nimic, dar un dolar oferit cadou mă face să fiu acceptat de această lume. La 20 de minute de mers cu vaporașul se află insula Gorée. De ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
scris în agendă era foarte important și o mică sminteală ar fi produs o adevărată degringoladă. Mă scol devreme. Sculatul de dimineață... Fredonez o melodie, mai mult forțat decît firesc. Mă uit în oglindă. Cam moșnegit la față. Dar dantura? Casc gura. Hm, merge. Încă sînt toți acolo, mai plombați, mai cîrpiți, dar sînt. Mulțumesc doctorului Păruș. Deschid robinetul de apă. Fîss, fîs, apoi tace. Alerg jos, deschid capacul de la tancul cu apă. Gol, gol, ca o sticlă din containerul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
aceleași servicii. Zenaida este unică pentru că o afirmă chiar ea. Vă rog, întîi vizitați-o pe Ernestina și apoi veniți la mine... Ce ai tu în plus? zîmbea pișicher clientul. Ernestina, țipa Zenaida. Ernestina apărea într-o ținută transparentă, leneșă, căscînd de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
plus? zîmbea pișicher clientul. Ernestina, țipa Zenaida. Ernestina apărea într-o ținută transparentă, leneșă, căscînd de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce maimuțoi scîrbos! Doritorul de amor se pleoștea ca o plantă fără apă și devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-mi un pahar cu apă. Du-te singur, că nu ești țapăn... Vezi să nu te fac eu țapănă, dacă mă scol ...Adu-mi un pahar cu apă... te rog. La auzul expresiei "te rog", Marilu se foșnește în pat, cască cu zgomot și oftează. Apoi se așterne din nou liniștea. Raul aștepta următoarea mișcare, adică scularea femeii din pat și mersul la frigider. Trebuie spus că frigiderul acesta a fost luat de la o ambasadă care îl dăduse la casare în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
auzit de frigider de apartament. Marilu avea respirația regulată, semn că a adormit din nou. Raul era însă insistent cînd avea nevoie de ceva! Marilu, puiule, un pahar cu apă, te rog frumos... Nevasta se foșnește din nou, se întoarce, cască și iar oftează. Apucă ceasul de pe noptieră și se uită la ceas. Nu vede bine și-l întoarce spre geam, mai spre lumină. Este abia două și jumătate... mormăie pentru ea. Se întinde din nou în pat și oftează. Stă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
răspund afirmativ, dar apăs butonul. Fata mulțumește și eu înclin doar capul. Pentru a evita eforturile inutile. Mă uit atent la grupul statuar al lui Rigoberto. Nimic nu mișcă, nici măcar coada calului. Trăiesc cu impresia că aș putea să-i casc gura lui Galdurralde ca să-i văd dantura. Sînt sigur că n-aș întîmpina oponență și nici observații verbale. Eforturi care nu se justifică. Mă uit atent sub borurile pălăriei să-i văd fața, să văd dacă dormitează sau chiar doarme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422

din urmă, unul dintre cei doi se plictisea de alergătură și revenea pe gard, lângă țâșnitoare. Să fumeze. Sau să scuipe. Sau și/și. Prin strungăreață. Cu schepsis. Spârcâit. Era o tehnică. Nu făceam prea multe lucruri. Sau mai și căscam la ora aceea. Apoi intra în scenă Șăfu, și venirea lui era salutată entuziast. De cum intra pe poarta liceului, începeam să urlăm. Uneori aplaudam. - Hopaaa! Lume nouă, uraaaaa! Șăfu ne saluta scurt, „Servus“, așa zicea. Bălmăjea. Zâmbea sec, fără chemare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
în tenis un fel de statistică a greșelilor. Provocate și neprovocate de adversar. În cazul de mai sus, Gheorghe Tatomir te învingea cu greșeli neprovocate. În cartier, aici, la mine, Gheorghe Tatomir ar fi fost un marginal. Dacă atunci toți căscau gura/ochii/urechile la ce zicea el, azi, majoritatea i-ar fi dat cu tifla. Hai, tataie, că te cată moartea p-acasă. Cum zicea Mirel despre Mișu. Că așa de capabil era că și la pârnaie dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
nu s-a gândit niciodată la asta. Cu ce pot să o îmbunez după un futai nereușit decât cu povești. Nici n-avea cum să fie altfel futaiul. Erecții eșuate, tocmai când o auzeam pe Rodica ieșind din baie și căscînd gălăgios, acompaniată de apa trasă care duce rahatul spre canalizare. În afară de asta, toată noaptea l-a bătut la cap pe nea Titi cu nu știu ce chestiuni care nu suportau amânare. I-a ținut conferințe și normal că asta că m-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
niște balet, ceva, acolo. Ceva adormitor, pentru o după-amiază de duminică cu burta plină. Dintre cei de față, unii se uitau la televizor. Alții nu. Marele Prozator, de exemplu, nu se uita. Vorbea. La un moment dat, se oprește și cască ochii buimac la tubul catodic. Cască dioptriile. Pe toate le cască. Și, cu mâna sprijinind falca, gândește, rumegă situația. Se uită la balerinii ăia doi. Îi întoarce pe toate părțile. Un sfrijit care o tot ridică de la podea pe o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
pentru o după-amiază de duminică cu burta plină. Dintre cei de față, unii se uitau la televizor. Alții nu. Marele Prozator, de exemplu, nu se uita. Vorbea. La un moment dat, se oprește și cască ochii buimac la tubul catodic. Cască dioptriile. Pe toate le cască. Și, cu mâna sprijinind falca, gândește, rumegă situația. Se uită la balerinii ăia doi. Îi întoarce pe toate părțile. Un sfrijit care o tot ridică de la podea pe o fetiță de grosimea unei grisine. O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
cu burta plină. Dintre cei de față, unii se uitau la televizor. Alții nu. Marele Prozator, de exemplu, nu se uita. Vorbea. La un moment dat, se oprește și cască ochii buimac la tubul catodic. Cască dioptriile. Pe toate le cască. Și, cu mâna sprijinind falca, gândește, rumegă situația. Se uită la balerinii ăia doi. Îi întoarce pe toate părțile. Un sfrijit care o tot ridică de la podea pe o fetiță de grosimea unei grisine. O ține în podul palmei, o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871

întâmplate de așa manieră încât să n-o alarmeze prea tare. Mama însă intrase în alertă și mă sucea în toate părțile, pipăindu-mă și răsucindu-mă ca pe un titirez, deschizându-mi și mai mult pleoapele, forțându-mă să casc gura mare-mare, ca șarpele boa în momentul când își înghite prada supradimensionată, privind cu atenție la gâlcile mele, precum și la celelalte componente ale cavității orale, și în final, pe deplin edificată asupra consecințelor grave produse de fumul otrăvitor asupra stării

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783

și Mamă și Lelă și Floricuță și frați și surori aflați despre mine că sunt rănit la picior, fiind sănătos și bine. ceea ce vă doresc și dumneavoastră"... atât cât încăpea pe cartea poștală. Într-o dimineață, Burcea a început să caște s-a făcut palid și surorile l-au transportat imediat la sala de operație unde s-a constatat că schija se deplasase și își secționase artera femurală. Cu repeziciune s-a intervenit și lui Burcea, care era gata-gata să moară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
măcar pe cale scrisă, de "stereotipiile mentale" lângă care m-am tot aflat. Mi-e dor de oameni simpli, lipsiți de "idei", de mâncare simplă, de o plimbare oarecare, de gările de odinioară unde nu trebuia să aștept persoane satanice, unde căscam gura la fete normale. * Astăzi doamna cu care am avut conversația nocturnă a plecat, nu se știe unde, neanunțând nimic; spre seară un telefon al familiei, din orașul D., ne anunță că este "deocamdată bine etc.". Odată cu plecarea ei am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]