1,541 matches
-
om moare de moarte naturală; repet, un om moare de moarte naturală. Peste un minut, luminile din salon se aprinseră. Lanark se așeză pe pat uitîndu-se lung la vecinul lui, care părea jignitor și grosolan de mort. își ținea gura căscată și acum era clar că în orbite nu mai avea ochi. Lîngă mînă, pe podea, se întindea o mică băltoacă de la furtunul de cauciuc. Doctorul Munro intră și se îndreptă vioi spre pat. îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se destindea, și asta îi dădea un sentiment de relaxare. îi plăceau aripile strînse pe lîngă trup; fiecare pană de bronz avea în vîrf întregul spectru de colori intense ce se obține prin încălzirea aramei. Se aplecă și cercetă ciocul căscat, simțindu-se izbit de o pală plăcută de aer cald, însă nu văzu decît întuneric. — Ce ai adus de data asta? întrebă o voce. Cimpoaie? întrebarea era pusă pe un ton găunos, impersonal, de parcă ar fi fost transmisă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu răspunse. — Stai! Ce-i aia? Nimic. — Numești asta nimic? — E o eczemă, nu-i infecțioasă, uite... Nu! Stai! Oprește-te! Femeia se ridică și începu să se îmbrace zicînd: — Nu-mi permit să risc. Thaw o privi cu gura căscată prostește. Nu-i venea să creadă ce se-ntîmplă. Ea își închise nasturii rochiei. — Scoală-te! spuse ea brutal. El se ridică încet și începu să se îmbrace. Gura îi atîrna la fel de prostește. O dată sau de două ori se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să se prăbușească peste el din tavan ca o tonă de cărămizi. Se trezi în aer, deasupra propriului trup, care zăcea cu gura și ochii căscați și capul bîțîindu-se la marginea pernei. Se întrebă dacă e cazul să-l părăsească, dar se mișca, gemea și bursc redeveni parte din el și se ridică. îl cuprinse o pace amorțită. De afară nu venea pînă la el nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treabă acolo, zise Kodac. Lanark îl privi lung. — Bătrînica aia, profesoara. Cum o cheamă? Schtzngrm. A trimis consiliului un raport pe cinste. Știți, raportul preliminar cu mostrele de poluare în adîncimea stratului permian. La Algolagnics ne-a lăsat cu gura căscată, cînd am auzit de el. Mda, avem și noi sursele noastre. Lanark zîmbi, dădu din cap aprobator și bău. își spuse: „Fața ei mă face să-i zîmbesc? E atît de veselă și de inteligentă, o poți amuza și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vor reflecta căldura și lumina soarelui spre centralele electrice ale lumii. S-a sugerat să intitulăm această acțiune Noua Frontieră a Dynostarului. Eu sugerez să-l numim Proiectul Laputa... Discursul lui Monboddo îl hipnotizase pe Lanark. îl ascultase cu gura căscată, dînd din cap în timpul pauzelor. Ori de cîte ori înțelegea o propoziție, aceasta părea să exprime faptul că totul e inevitabil și, de aceea, corect. Totuși, corpul lui devenea din ce în ce mai puțin maleabil; capul îi țiuia; cînd Monboddo a spus „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că cine vrea să se ție la putere cată să distreze opinia publică cu întreprinderi nouă, pretinse pline de viitor, înaintea alegerilor vin cu fel de fel de iscodituri cari au un scop îndoit: întîi de-a face pe gurile căscate să li se ia vederile, apoi pentru a crea ocazii de afaceri scabroase. Uneori oameni de-o exemplară bună credință și patrioți cum se cuvine ne zic din convingere: Ce folos au luptele aceste politice între partide? De ce nu 'ncetează
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care-și făcea de lucru cu fâșia de alamă decupată. Țâncul era acum la câteva case mai încolo, nunand semințe de floarea-soarelui cu alți câțiva, doar în chiloți negri de murdărie și-n maieuri rupte. Între bălăriile care tiveau golurile căscate, duhnitoare, ale ferestrelor, unde tencuiala se mâncase până la cărămizi, am zărit ceva lucind auriu. Am pătruns printre gunoaie și ciulini, pătîndu-mi pantalonii de bidoane ruginite și țevi unsuroase, până lângă zidul casei. Fecale omenești, uscate și pline de muște, erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și el în sală, și-i dau lacrimile, și-ncepe să se smiorcăie așa caraghios... Maria nu se mai poate stăpâni și-ncepe să rîdă-n gura mare. Două țigănci de la poartă, Lina și Săftica, se uită spre ea cu gurile căscate. Sânt chiar țigănci-țigănci, cu fuste crețe și părul cu cozi, împletite cu bănuți. Cei de aur, cocoșeii, luaseră de mult drumul miliției. Le mai rămăseseră bănuții de aramă. Erau mici de statură, negre și foarte tinere, de vreo 15 ani
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
leproși, atinși de antrax, de scrofuloză, de vitiligo, șirul curb de statui gigantice îmbrățișa cu un inel al estropierii sala rotundă, pe nesfârșita căreia suprafață înainta către centru, ca o procesiune de acarieni, convoiul mortuar. Maria străbătea, privind cu gura căscată în jur, vaste suprafețe colorate, închipuind, desigur, pe podeaua dulce de piatră semiprețioasă (malachită? obsidian?) un vast desen, geometric sau figurativ, dar care scăpa cu totul din vedere. De foarte sus, din apropierea apexului bolții, s-ar fi putut zări, doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vergina avea să-l iubească Până-n mormântul de marmură rece, Până în sânul lui Dumnezeu. Amețite de șampanie, fetele lăcrămau și ele prin fumul verzui, tot mai des, al trabucurilor. Vasilica tocmai își ștergea cu dosul palmei lacrimile, când, cu gura căscată, observă că negrul de la tobe îi zâmbea și-i făcea cu ochiul. Se mai uită o dată. Negrul zâmbea tot mai larg, arătîndu-și dinții de cal între buzele parcă rujate. Vasilica se uită înapoi, dar în spatele lor era doar o coloană
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
explicase negrul, "dar acum puterea lui e a mea." Era un cap adevărat de om, și Cedric se juca cu el cum ar fi răsucit pe deget o minge. Tot în acea vitrină mai erau niște fălci livide de crocodil, căscate larg, pline de dinți ascuțiți ca acele. Vasilica știuse de când primise să intre în odaie că se va culca în noaptea aceea cu Cedric. Spre deosebire de sora ei mai mică, ea nu mai era fată: avusese chiar în sat un "drăguț
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adică pe limba din film), da' scrisu' spunea "Șarl, oare n-am să te revăd niciodată?" Da' ea a spus Pablo, am auzit cu urechile mele. Și io am înțeles tot așa. Și fata a rămas dup-aia cu gura căscată, zăpăcită de tot, și dup-aia a zis Șarl. Da, Șarl a zis după-aia, am auzit-o și io. Da' a zis și Pablo. Era pentru prima dată când Maria reușea să umple atât de bine forma unui personaj
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zidul de beton, vizavi de scara 5, o scară lugubră, deosebită de toate celelalte și aproape la fel de misterioasă ca scara 1, pentru că nu era așezată într-un gang, ci chiar în spatele blocului, lângă intrarea depozitului de mobilă. Așa că gura ei căscată, mai neagră decât toate celelalte, era mai mereu ascunsă de sufragerii, garnituri de hol, fotolii, cofraje cu geamuri și carton de împachetat, așezate direct pe asfalt și ridicate uneori, cu efort, de hamalii înarmați cu chingi de cânepă și cârlige
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
momentul, așteptat de mine întreaga zi, când Caria și Bambina își dezbrăcau pijamalele și, ca niște păpuși mari și neașteptat de gracile, se dădeau jos din pătaturi și-ncepeau să danseze prin salon. Mă ridicam în genunchi și, cu gura căscată, le priveam cor-pușoarele goale, cafenii-închis în lumina serii, rotindu-se ca doi peștișori într-un bol de sticlă. Din când în când, prinzând lumina ferestrelor, ochii le scânteiau, ca să se stingă în clipa următoare. Se-ntindeau pe jos și se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
seama cu o femeie spre care se uită toți curgîndu-le balele când se-ntîlnesc la restaurant. "Păi când intră jidoavca mea afurisită, pistruiată până-n fund, în deux-pieces-ul ăla roșu și-n pantofi cui tot roșii, până și chelnerii rămân cu gurile căscate. Ce i-ar mai face ei, cum pășește țâțoasă și futeșă, cu poșetuța-n mână, pe covorul de la Athenee, din Salonul cu oglinzi..." Da, fusese mult mai băftos ca alții. Mulți își frânseseră gâturile pe-o treaptă sau alta, fără să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe verandă, scăldați în chindie ca niște sfinți, sau zăcând în paturi cu mâinile sub cap. M-am dus în patul meu și m-am ghemuit pe-o parte în așternut, cu fața spre ghebosul care dormea horcăind, cu gura căscată spre tavan. Mâna beteagă îi atârna în golul dintre paturile noastre, cu degetele desfăcute și palide. Omul era în somn. Sufletul îi hălăduia departe. Dacă mi-aș fi întins atunci mâna și i-aș fi atins cu degetul meu unghiile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ndreptam prin azur către bolta cea zugrăvită, atât de vastă, că tot mai multe brațe și șolduri îmi ieșeau din vedere, se turteau într-o zare cețoasă, și deodată n-a mai fost decât o față roșie și-nspăimîn-tată, o gură căscată în urlet și niște ochi dilatați, apoi trăsăturile martirului devorat de viu s-au strivit și ele, ca un iris în jurul pupilei, și a rămas numai gura, vidul negru ca zmoala în care, minuscul ca un foton, am năvălit pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Thou art my man!" Era cu neputință ca acei ochi, acum de-un căprui atât de luminos încît părea galben, să fi fost cei ai saltimbancului burduhos de la Sidoli, care mângâia patern peștii pe spinare în acvariul lui, sub ochii căscați ai prostimii. Desigur, cineva îl locuia acum, îi folosea trupul ca pe-un costum de zgârci, grăsime și piele asudată, fața ca pe o mască grotescă. O ființă căprui, un mare ochi, mai mare poate decât fantasma Bucureștilor de sfârșit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abis, riscând să nu nimerești pragul palierului enorm și necunoscut. Mai târziu, când ne-am mutat la bloc, în Ștefan cel Mare, am urcat vreun an pe scările pline de moloz până la etajul cinci, trecând, la fiecare etaj, prin fața gurii căscate unde avea să fie ușa liftului încă neinstalat, rugînd-o pe mama să mă lase să privesc în jos în acel puț, apropiindu-mă cu o frică teribilă de buza prăpastiei, ținut strâns de mânuță și, după o singură privire, repezindu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care-l găsi citind ziarul, doar în chiloți, pe sofaua din sufragerie. O mare caricatură a lui Chombe era pe ultima pagină. Mircea-l știa deja bine pe negrul asasin. Toate caricaturile erau cu el. Tatăl rămăsese cu gura căscată, dar în cele din urmă temperase puțin Zelul băiatului, spunîndu-i că nu toate țările care-și ziceau "populare" sau "democrate" erau cu adevărat state ale muncitorilor și țăranilor. Dar atunci cum le distingeai? Tatăl se gândi o clipă și-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întinsa boltă cerească, exact în centrul ei, și-avînd în jur vegetația înflorită și parfumată a parcului. Trei stejari uriași, foarte bătrâni, plini de scorburi, ocupau tot cerul din fața clădirii. Jean își bolborosea unul din cântecele, când rămase brusc cu gura căscată și se repezi ca un apucat spre un autocar ce oprise lângă Circ: "Turiștii, fraților, au venit turiștii!" Mai toți copiii se repeziseră și ei spre ușa autocarului, din care începuseră să cobo.are câteva femei bine-mbrăcate. "Dați-mi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Unchiul Nicu, bărbatul lui tanti Vasilica, fusese maistru la I.O.R. Acolo-i și intrase o așchie de oțel într-un ochi. Era foarte deștept, citea almanahuri și cîteodată-ți spunea cîte-un lucru de-acolo de te lăsa cu gura căscată. Dar se-mbolnăvise de reumatism, abia dacă se mai putea mișca. Ce ar fi vrut să fie și el la defilare... Mircea se plictisea până la urmă de curgerea aia monotonă, dar tot nu pleca de la geam. Aștepta el ce aștepta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
infirmul ce tocmai dispăruse în spatele unei grămezi de mari robinete ruginite. O viziune cumplită erupse în mintea tînărului: un trup sfârtecat, cu sângele țâșnind în jur din membrele smulse, cu mațele curgând descolăcite pe platformă. Un urlet ieșind din gâtlejul căscat al martirului și urcând până la un galben insuportabil. Dar nimic din toate acestea nu avu loc. Huruitul rulmenților se oprise și doar foșnetul salcâmilor se auzea acum, în fracțiunea de secundă în care Maarten, încremenit de spaimă, cu creierul golit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]