1,506 matches
-
cât de umilită fusesem. I-am promis c-o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când Dermot a venit pe post de CPI, tu cum ai făcut față momentului? am întrebat-o cu ochii căscați. — Am făcut spume, mi-a răspuns ea căscând. Apoi Josephine mi-a spus că-mi folosesc mânia ca să evit să-mi asum responsabilitatea pentru situația în care mă găseam. Și acum, te rog, pot să mă culc la loc? Știusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era tânără, slabă și frumoasă. Ca și în cazul relatării Nolei, fiecare cuvânt care părăsea buzele lui Jeanie mă făcea să mă cutremur, având senzația că știam perfect la ce se referea. Parcă mă aruncam cu capul înainte în prăpastia căscată a șocului conștientizării dependenței mele de droguri. Jeanie a făcut deschiderea spunând: — Când am terminat cu drogurile, din viața mea nu mai rămăsese nimic. Nu mai aveam serviciu, nici bani, nici prieteni, nici vreo relație, nu mai aveam nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
învârtă în jurul programului tău, Claire! Nu-ți cer decât zece minute amărâte. Crezi că poți să te rupi de toate astea - face un gest larg, cu mâna, către largul camerei în care mama, Lucille și Bea stau acum cu gurile căscate - pentru ceva atât de frivol și atât de insignifiant cum e cariera ta? Preț de-o clipă, mă gândesc să alerg la fereastra apartamentului nupțial, s-o deschid și... — Credeam că ești făcută dintr-un aluat mai tare, Claire, rânjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și necioplită, căreia îi pasă mai mult de ego-ul ei decât de calitatea cărților pe care le publică. O să te facă țăndări, Claire! Femeia asta îl face pe Atilla Hunul să pară un tip foarte generos. Am rămas cu gura căscată. Jackson Mayville vorbea de rău pe cineva? El era întruchiparea gentlemanului din sud. Niciodată nu-l auzisem făcând vreo remarcă negativă despre cineva. — Ai cunoscut-o când a lucrat aici? l-am întrebat. — Din păcate, da. Tuturor ne-a mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca să văd dacă voia să fiu eu cea care să-I dea lui Lucille vestea cea proastă. El și-a pus palma pe brațul meu. — Mamă, eu și Claire ne-am decis să anulăm nunta. Lucille a rămas cu gura căscată. — Cum?! Cum?! Sigur că vă căsătoriți! Organistul a început deja să-și facă încălzirea. Asta e ceva ridicol... — Îmi pare rău, mamă, știu cât de mult ai muncit ca să pui totul la punct - dar și eu și Claire suntem convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așa de naiv! De dragul autenticității, al purei autenticități. Face ca relația mea cu ea să pară cu atât mai reală, nu ți se pare? E ca și cum ai pune un prezervativ peste un vibrator mecanic. Gaskell o privi lung, cu gura căscată. — Iisuse, doar nu vrei să spui că voi două ați făcut deja...? — Nu încă. Long John Silver e încă în cutia lui, dar într-una din zilele astea Eva o să fie puțin mai emancipată... Și Sally zâmbi nostalgică pe deasupra stufărișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi. Tolea vede când gazda face un semn scurt. Valetul dispare, nici n-a fost, când să fi apărut, că nu se mai vede. Tolea e dus, parcă l-a lovit strechea. Holbat, nu cumva doarme, așa, cu gura căscată. Tresare doar când Marga îl ridică, încet, de subțiori. Îl privește atent absent pe domn’ doctor. Domn’ Marga îl ia de după umeri și îl împinge, ușor, spre fundul holului. Sunt două trepte acolo, în fundul holului: un fel de podium, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați într-o organizație cu reguli stricte și simple, handicapații pot dovedi, însă, excelente calități de subordonare.“ Lunecoasa Gina stătea cu gura căscată. Repeta, zăpăcită, cuvintele pe care le auzea. Parcă pregăteau o piesă de teatru sau o expediție în junglă, printre marțieni. „Instructajul trebuie să respecte minime reguli de comunicare. Să li se vorbească, ca și cum ar auzi, fără a încetini sau accelera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
solicita o consultație, Burschy. Ți-o voi acorda, Burschy, ți-o voi acorda!... Marga păli. Porecla asta nu o mai știa nimeni, din adolescență. N-o mai auzise nici el, de ani de zile. Se întorsese de la ușă, cu gura căscată, dar Tolea părea că nu observă. — Ce înțelegi dumneata prin prudență, Bombonel? N-o fi altceva decât tripla suprapunere, care este o supunere? Trecutul, prezentul și viitorul îndeamnă la precauție? Adică, la înțelepciune? Asta să fie înțelepciune? Praesens prudenter agit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fifth Avenue, și, pentru prima dată de la eliberarea din închisoare, cu nouă ani în urmă, și-a mărturisit trecutul, întreaga poveste brutală a vieții irosite cu îndărătnicie, râzând și plângând, pe rând, în timp ce i se destăinuia asistentului rămas cu gura căscată. Începuse la Chicago, ca vânzător la raionul de parfumerie de la Marshall Field’s. După doi ani, avansase până la poziția ceva mai însemnată de asistent de decorator de vitrine și fără îndoială aici ar fi rămas dacă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
venit să mă ajute. Ce faci aici, Nathan? m-a întrebat el. — Car un vas de toaletă, i-am răspuns. Vrem să-l ducem afară și să-l lăsăm în curte. De-acum sosiseră toți invitații, care urmăreau cu gura căscată straniul spectacol al celor doi bărbați cu cămăși albe și cravate, care cărau un closet muzical dintr-o cameră în alta a unei case din suburbii, de Ziua Recunoștinței. Pretutindeni mirosea a curcan. Edith servea băuturile. În fundal se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta zâmbeau oamenii ăia la mine. Nu fiindcă lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să se oprească. Credeți-mă, atunci când Kerry intră Într-o sală de conferințe, toată lumea Întoarce capul după ea, spune Nev mândru și ia o gură de vin. Lumea se oprește pur și simplu din ce face și rămâne cu gura căscată la ea. Cred și eu. O, Doamne. Simt că m-apucă râsul. Abține-te. Abține-te. — Vrei să Încerci și tu, Emma ? spune Kerry. Să mergi ca mine ? — Ăă... nu prea cred, zic. Cred că... În mare, am prins ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Însuflețirea Încă nu i-a dispărut de pe față. Sincer. Pare altfel decât ceilalți. Și știu că o să ți se pară o prostie, Emma, dar... șovăie. Simt că tu mi l-ai adus. — Eu ? rămân uitându-mă la ea cu gura căscată. — Tu mi-ai dat Încrederea de care aveam nevoie pentru a vorbi cu el. — Eu n-am făcut decât să-ți spun că... — Mi-ai zis că ești sigură că voi Întâlni pe cineva. Ai crezut În mine. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Paul zâmbind cu gura până la urechi către Nick, că a fost o manevră cât se poate de inspirată ! Tocmai am primit cifrele obținute În urma lui, și, având În vedere distribuția destul de slabă a revistei... sunt absolut incredibile ! Rămân cu gura căscată la el. Deci anunțul meu chiar a avut efect ? — Serios ? spune Nick, făcând eforturi vizibile de a nu părea prea uimit. Vreau să spun că... e foarte bine ! — Dar de unde naiba ți-a venit ideea de a face reclamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film cu Fred Astaire. Și uită‑te la ăsta! Mă opresc pe trotuar și mă holbez cu gura căscată la un manechin care nu are pe el decât o cămașă transparentă de plastic, cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care l‑am văzut în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și, mă gândesc, poate că are dreptate. Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând vocea. Dar, între noi fie vorba, parcă pe ea n‑o prinde chiar așa. Rămân cu gura căscată, holbându‑mă la el. — Madonna are pulover dintr‑ăsta? Exact ca ăsta? — Îhâm. Dar dumneavoastră vă vine incomparabil mai bine. Se lasă cu toată greutatea pe un stâlp cu oglindă și se uită la o unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S C‑S gravate cu argintiu în partea din față. Cam patruzeci. — Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
al lui Mao. Am ascuns atâția ani această informație. Sunt aproape de capătul vieții și simt că sunt dator Partidului cu adevărul: Jiang Ching și Chun-qiao sunt trădători. Dosarul a fost distrus, dar adevărul rămâne. Cel două femei rămân cu gurile căscate. L-aș fi vizitat eu însumi pe tovarășul președinte, dacă ar fi vrut să mă asculte, zice Kang Sheng printre lacrimi. Doar că nu mai am mult timp ca să lucrez pentru el. Trebuie să-și dea seama de loialitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Kemble. Ar fi un regal pentru el să o vadă jucând alături de marele Talma... în pauza dintre două războaie, desigur, încheie Marioritza, adresând un zâmbet circular, plin de subînțelesuri, tuturor celor care o ascultaseră cu furculițele în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
auzi sania cu muscal pe capră care intră pe poartă și trase la scară. Se treziră cu o scorțoșenie de furier de la cancelaria Marelui Komandir. Aștepta la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și lingurile pline de mucenici rămase în aer. ― Dobroe utro! Și, într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și parafat de generalul Kutuzov. Gaiané își urmărea surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată averea. Ienicerii încă nu au uitat reformele pe care el a încercat să le pună în aplicare acolo și încă nu l-au iertat că le-a scăpat fugind și adăpostindu-se în țara Românească. Ledoulx o privea cu gura căscată. Nu înțelegea nimic. ― Atunci... Atunci de ce a mai cheltuit el atâția bani, de ce a făcut atâtea eforturi ca să grăbească semnarea tratatului? Femeia zâmbi clipind de câteva ori, ca să-și ascundă unda de tristețe din priviri. ― La asta n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai cu sete). Când nu-mi ajungeau cuvintele luam creionul și-l purtam pe hârtie, desenând un detaliu, chiar un „secret” (local, tatàl - când În fapt era doar al meu, deci abia.... filial). Prietenul mă urmărea cu gura, la propriu, căscată, mă Întorcea la „pasajele” nu Îndestul de limpezi, Îmi mai cerea amănunte, mă punea să numesc, În românește, cutare detaliu, să-l scriu, să-l ajut pe el să-l rostească... La un moment dat, mi-a zis: «Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
manipuleze... Bărbatul de Moș Iacob spune la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de cartușe (armamentul greu trebuie doar „localizat” și raportat la Orhei, dar fără să fie atins), deși le explică, Îndelung, modul-de-funcționare «atuncea când le manipulezi», el n-a făcut armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]