83,584 matches
-
femeia cea albă, al cărei nume rimează cu câteva rânduri mai sus... Din fotografiile, puse în undă pe net, ea zâmbește întruna unui necunoscut și câteodată mai intră în ramă marginea unui ocean, de unde mi-a și venit ideea să caut pe net prima dimineată a timpului, din ziua de unde-a-nceput spre mine să curgă... 11. (Văd un șir nesfârșit de bărci, legănate de valuri, cu pescari obosiți; nu mai au niciun strop de apă-n burduf, au băut ultima
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
cum de puteți fi atât de calmi? N-a murit Ceaușescu. Părerea mea e că trebuie să cumpărăm aur! Ba să cumpărăm ciorapi fosforescenți: el, aplecat deodată, îi privește ei picioarele pe furiș, ridicând fața de masă, prefăcut că-și caută pixul scăpat din mână, „un ofițer îi ține căpăstrul". Vreți să ne ducem toți la balamuc? La naiba, impulsurile electrice nu ating unele regiuni de pământ bătut pe nuiele împletite, regiuni ale creierului: „ascultați foșnetul cortinelor". Ea, focoasă, îi mai
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Marta Petreu Lumina galbenă rea ca rafalele de mitralieră și cîmpul sec violet ca pe Marte Ce caută în depărtare plopii de culoarea levănțicăi eu nu știu Spre ei mă îndrept tăind din greu peisajul ca-ntr-un vis rău Ce fac eu tăindu-mi prin groază calea Ana nu mă mai piaptănă Laura nu mai crește Străbuna
Asta nu știu ce este by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6073_a_7398]
-
Atunci, cert veacul, cînd rîzînd ca Yorick Si cînd ca Hamlet priveghind posac. Si nu pot ști: e veacul vinovat Că stă pieziș, trîntit pe-o rînă, în dîmb Sau, poate, foișorul ce-am durat, Ca vechiul turn din Pisa, cată strîmb? 1955 Noul Saturn Inima cedrilor sacri nici ea Nu e mai prinsă ca inima mea. Ceasul și ziua și luna și anul, Cercuri pe ape, ce nu-și văd limanul, Hore pun și mișcătoarele inele Limpezi în jurul inimii mele
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
ceas, îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată. Scrînciobul naltelor reci constelații Suie și cade-n rotundele-mi spații: Cîte vîrtelniți de timp sînt pe cer Inima, toate, drept axă mi-o cer. Ochii cerești dintr-al nouălea turn Cată cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică lină. Ciulini Las flori, garoafe, dalii și crini și nălbi, codanei Cu sîni rodiți odată la timpuri optsprezece; Poeților horticoli, să-și desfăteze anii, Le
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
Ori chiar în lutul tău, de nu cumva De-ar fi să fie, -i urma de cenușă Din vatra măturată cu-o aripă De înger ori de pasăre, totuna. Ce faci acum e-o viclenie sfântă Un fel de-a-l căuta si prin altare Nu numa-n roua de pe firul ierbii Pe cel de care-auzi că stă să moară Ori a murit demult, ori încă, încă Îl mai așteaptă oamenii la cină. Poate-i în dreapta lui, întâi, condeiul Si înainte de-a
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Cum piere-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu acel ce caută, suflând, O-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt, nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
buzele soldaților morți ultimele lor cuvinte cuvintele pronunțate înainte de moarte acele cuvinte care rămîn încremenite în gură sau în gîtlej și care se solidifică în momentul morții nu era o misiune ușoară trebuia să iau cadavru cu cadavru să-i caut în gură să le descleștez uneori gura cu un cuțit sau chiar inima la cei care muriseră cu inima strînsă sau chiar să răscolesc prin burțile celor care în momentul morții își înghițiseră brusc cuvintele greu, greu de făcut o
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai avea cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom mai fi căutați la telefon de câte cineva care încă n-a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se uită cu drag la tine e aproape ca-n
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se uită cu drag la tine e aproape ca-n copilărie când coborai în râpa de la predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
raiul genunchilor tăi albi ascunși sub pînza subțire a rochiei nu mai lipsește decît un guguștiuc ce s-a înecat singur înghițindu-și propriul său nume. acum e seară ușa casei se-nchide singură iar geamul se-nfundă cu întuneric cauți o cheie albă o ceață la coborîrea în depresiune. V. tu ai inimă tu ai sînge verde în trup precum norii primăvara tu ai unghii ascuțite precum zeii incestuoși tu ai gura închisă nu spui nimic tu nu spui niciodată
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
de ce iubim și-n schimb să nu murim Noi rupem piatra ca pîinea în mîini și-o mestecăm tăcuți noi rezistăm ne doare și nu murim Orice ar fi - noi nu murim nicicînd nicicum nici dacă vrem Oamenii-și vor căuta moarte și n-o vor afla vor dori să moară și moartea va fugi de ei - așa ne-a blestemat pe toți trei mama ținîndu-ne în poală și cîntînd încet Mama ne-a scăldat de mici în lapte amar de
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
în tinerețea noastră cu unul. Dacă găsești trimite-mi pe Fluviu. Să scrii în româna vorbită de Țigani în unele filme Europene. Ai rude țigani (Si un pix greu, prețios, de Metal: dintr-un glonț antitanc) Si vin să te caute Stau pe la poartă Vorbesc cu lumea. Ce te faci? Pe-aici praful Se-mpletește Si se face ciorăpel Pentru inimă. Sigur Ai avut țigani în neam Cînd erai tînăr! (Nu contează ce scrii Ci cu cine)
Distrugere și Repetare by Bogdan Ghiu () [Corola-journal/Imaginative/6492_a_7817]
-
magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane în care caută mîinile lor crescute pe alte trupuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, cînd trupul bărbatului se ascunde în trupul femeii care-l vede pe Dumnezeu ieșind chiar prin acei nori pe care numai eu îi văd) - nu toți cei care
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
Adrian Popescu Parcă ies din cețuri... Parcă ies din cețuri cei care s-au dus, Caută iar urme, însă urme nu-s... Uite, văd trei umbre, însă nu de magi, Din brădeturi sure vin la loc cu fagi. Coborând ei panta, sar din piatră-n piatră, Înspre luminișuri se grăbesc spre noi, Câinele nu-i simte
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
să-l primim în prag, A găsit, sunt sigur, apa de fântână, Unde urci costișa spre un vechi drumeag, Unde umbra serii soarele o amână. ,, Sigur e Nichita, l-ai văzut și tu!’’, ,, Ce vrea ploieșteanu ăsta-n Maramu’’ ? ,, Ce caută Flora, spune-mi, la Vișeu? ’’ ,, Frigul și iubirea, păgubind mereu’’. Caută mărgeaua de la o zgărdiță, Cum o poart-aicea fetele de viță, Ce rotesc,o, aprig jocul vieții, gureș, Cum e obiceiul de prin Maramureș. Liguriei II Ce aș putea să
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
fântână, Unde urci costișa spre un vechi drumeag, Unde umbra serii soarele o amână. ,, Sigur e Nichita, l-ai văzut și tu!’’, ,, Ce vrea ploieșteanu ăsta-n Maramu’’ ? ,, Ce caută Flora, spune-mi, la Vișeu? ’’ ,, Frigul și iubirea, păgubind mereu’’. Caută mărgeaua de la o zgărdiță, Cum o poart-aicea fetele de viță, Ce rotesc,o, aprig jocul vieții, gureș, Cum e obiceiul de prin Maramureș. Liguriei II Ce aș putea să-ți scriu ce nu s-a scris, Pământ puțin și stâncă
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
fiecare nară ca un cocoloș de vată care ticăie din ceva care dacă ar fi întreg s-ar numi o clepsidră și nu a ajuns până la tine la capătul rândului decât ca un ciob găsit din întâmplare în timp ce ăilalți te căutau după numele scris pe oase la judecata de apoi unde ești strigat ca la catalog după seria din certificat ca și cum judecata de apoi e un joc cu numere eroii revoluției Atunci când vine Crăciunul oamenii râd eliberați și așează cadouri cuminți
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
Gheorghe Grigurcu Portret de poet Cîteva sclipiri pe pomeții obrajilor îngemănînd timida delicatețe cu puterea prezenței o șuviță de păr plimbată mereu pe frunte cum o ramură-n vînt o voce ușor nesigură căutînd totuși din cavalerism să-și dea replica un nas resemnat demoralizat cum o piatră potrivită să țină deschisă poarta nimbul menit s-ademenească doxa. Elegie Iată o mișcare bruscă apoi un vînt înalt înalt cît un bloc turn încît privindu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
că fostul lup e fosta vulpe numai că fosta vulpe e fostul raton numai că numai că... Cuvîntul Singur își făurește trecutul căci viitorul i se pare zadarnic. Litoral Sătule sunt pînă și mîncărurile de ele însele cineva invizibil ne caută insistent ne fotografiază cînd nu suntem îndeajuns de-atenți orele așteaptă-n sticle reci de bere (briza nu se vede-n poză) în fine marea întinsa mare la început vuitoare apoi vlăguită un soi de pulbere fină ce ți se-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
cu mult mai atent la mine, cum mă simțeam, cald încă, nu încă de piatră, printre stâlpii de foarte rece piatră, cum eram îndoit și nesigur sub arcurile, o, sigure, sigure, cu sângele meu împrăștiat și buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta un fel de margine. O biată, simplă, vinovată margine, în muzică fără margini, în ceață năucitoare, în muzică asta cumplită, sub Dumnezeu. iată și ora Iată și ora când nici o durere nu mă mai doare. O
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub vază - o formă nouă, imprevizibilă din când în când modificată de o altă petală de altele... TOAMNĂ TÂRZIE Muzicantul milog se mișcă după soare căutând colțuri de stradă unde bătaia luminii i-ar încălzi degetele. ÎNCÂT Omul e atât de neștiutor, dar mai ales - hazliu sau poate - iresponsabil încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Vom scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde. Mormântul lui Constantin Noica "din nou istoria ne-a aruncat pe poteci și cărări o clipă" C. N. Îl căutăm sfârșiți, cu largi ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini, pleoape, Străini. De-un
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]