2,023 matches
-
Mi-a apărut și diavolul în vis. Se făcea că traversa podul. Totdeauna îl asociez cu apa. Și Stella s-a înecat, eu am înecat-o.“ George visa adeseori asemenea lucruri, numai că de obicei o îneca pe Stella în cadă, ținându-i capul sub apă și întrebându-se cât trebuie să i-l mai împingă până să se asigure că murise. Se uită la ceas, căutând să descifreze ora în lumina palidă. Șapte și jumătate. Pe urmă își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tubular s-au încovoiat sub poverile pe care le-au purtat și au cedat locul unor scaune urâte, greoaie. Plăcile de faianță neagră, suedeză, din băi și-au trăit traiul și în locul lor au apărut dale albe, sănătoase, englezești, dar căzile și-au păstrat forma, iar robinetele eduardiene au supraviețuit. În timpul războiului, Institutul a fost considerabil afectat de suflul bombardamentelor. În acea vreme, a fost folosit ca adăpost împotriva raidurilor aeriene (Baia Exterioară, însă, a funcționat în tot timpul războiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
campați în împrejurimile localității.) În general, întreaga decorație interioară a camerelor a fost deteriorată de aburi, într-un mod care ar fi trebuit să fie prevăzut de arhitect, întrucât apa caldă picură necontenit din robinetele grele de alamă, menținând în căzi un nivel minim de căldură (care poate fi ridicat prin apăsarea unor butoane). Temperatura este menținută la 42° centigrade. (O dată, dintr-o greșeală, apa a țâșnit clocotită, și un domn în vârstă, care n-a putut sări la timp din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cross), baia era un fel de cameră de penitență, murdară și, probabil, cu neputință de curățat, folosită de numeroșii locatari masculini. Baia lui Greg și Ju era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duș și o alta asemănătoare ascundea closetul. Tom hotărî că trebuie să facă o baie pe loc. Dădu drumul la apă, turnând în ea mirul și vinul din potire. În încăpere se răspândi un parfum paradisiac. Până să se umple cada, Tom intră în dormitorul lui Greg și al lui Ju și dădu la o parte ușa glisantă a uriașului dulap în perete, care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând cu capul peste cadă și domnișoara Adkin le stropea cu apă fierbinte, apoi le săpunea, pe urmă iar le stropea și iar le săpunea, în timp ce fata, abia făcându-se auzită, se plângea că apa-i prea fierbinte sau că-i intrase săpun în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se plângea că apa-i prea fierbinte sau că-i intrase săpun în ochi. Cele mai multe fete aveau părul lung și era ciudată și șocantă brusca transformare a cozilor uscate, pufoase, în șerpi lungi, întunecați, care se învârtejeau în apa din cadă, în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la o temperatură controlată de patruzeci și două de centigrade. Bazinul putea fi umplut prin răsucirea unui mâner de metal care închidea dopul ori-ficiului de la bază. După care apa se ridica până la înălțimea unei supape de evacuare, aflată aproape de muchea căzii. Când scoteai dopul, apa se menținea la un nivel uniform de vreo treizeci și cinci de centimetri, gâlgâind și împroșcând sub violența jeturilor robinetelor. Cu o noapte în urmă, John Robert visase că era urmărit de o droaie de purcei guițători, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pătrunzând în coridorul principal de la parter. Era liniște în coridor sau așa i se păru lui George, în timp ce rămase locului, ascultându-și bătăile inimii. De fapt, exista un fundal sonor, ritmic: zgomotul apei fierbinți care se descărca întruna în căzile ca niște bărci cu capete retezate, din băile camerelor individuale. Când ușile camerelor erau închise, zgomotul se difuza ca o vibrație profundă, continuă, care, foarte curând, înceta a mai fi conștient audibilă. George stătu un timp nemișcat, percepând vibrația care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel adormit. Intră în baie și contemplă mica scenă exotică, familiară, întrucât în trecut, în vremurile lui mai bune, își oferise și el plăcerea apelor în intimitate. Robinetele își revărsau cu o violență agresivă jeturile groase, iar apa din fundul căzii, menținută la un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Institut (petrecuse noaptea în Hare Lane, sortându-și niște hârtii) și înotase în Bazinul Exterior după care se retrăsese în vizuina lui din Camere, unde lucrase întreaga dimineață, prânzind doar cu un sendviș. După aceea își făcuse baia fierbinte în cada lui, și pe urmă, ca de obicei, trăsese un pui de somn. După ce s-a trezit, a lucrat până noaptea târziu. În tot acest timp, nimeni nu cutezase să se apropie de el. Marți dimineața, la sculare, găsi vârâte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bizare întâmplări din grădina Belmont. În acest timp, Vernon Chalmers, directorul Institutului, circula de la grup la grup, încercând să domolească temerile și explicând că fântâna opărită ținea de cu totul alt sistem de canalizare decât cel care servea bazinele și căzile din camere. (Vernon își spunea că, într-adevăr, izvoarele ar trebui să fie expuse pentru public, așa cum fuseseră înainte de Primul Război Mondial, așa încât lumea să poată vedea cum funcționează sistemul de canalizare și cât de sigure și atent controlate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat, ascuns sub un baldachin de abur. George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere a bazinului. Dopul era deschis, astfel încât apa din fundul căzii se menținea la un nivel constant de vreo treizeci de centimetri. Se aplecă și învârti un mâner de metal, astupând supapa de scurgere. Când se retrase din sala de baie, pielea și îmbrăcămintea îi erau deja pătrunse de umezeală. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl făcu să împingă cu violență patul de îndată ce pătrunsese în sala de baie, astfel încât partea din față alunecă pe lespezi; patul s-ar fi prăbușit de-a dreptul în bazin dacă n-ar fi fost împiedicat de marginea proeminentă a căzii. George, aflat în prag, se opri din împins, inspiră adânc aer în plămâni și, aplecându-se, apucă picioarele din spate ale patului și începu să-l înalțe. Greutatea lui John Robert era comasată la capătul din față al patului, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale filozofului. Își spuse: „Am să înec și cartea“. Se duse iar în baie, strecurându-se pe lângă patul răsturnat și, cu oarecare surpriză, văzu uriașul hipopotam plutind în bazin. Aruncă în apă și caietul de notițe, la celălalt capăt al căzii. Zări, pe pagini, scrisul lui John Robert. Pe urmă își spuse iar: „Aș face mai bine să plec“. Se întoarse în dormitor și se îndreptă spre ușă. Aruncând o privire în urmă-i, își dădu seama că lăsase patul răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reînvia vor fi zadarnice. Părintele Bernard scoase un strigăt sălbatic de durere. Se uită disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tremurânde ale preotului. Totuși, trăgând și împingând cu disperare, reuși să proptească matahala la capătul mai puțin adânc al bazinului, opus robinetelor, acolo unde se afla banca interioară, astfel încât capul căzu inert pe spate, sprijinindu-se de marginea emailată a căzii. După care, preotul se ridică și se reîntoarse în dormitor. Scrisoarea zăcea pe covor, acolo unde îi căzuse din mână. Instinctiv, o ridică și o vârî în buzunar. Apoi ieși din cameră, strigând după ajutor. Când se iviră gardienii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spunea că e „vina ei“ pentru că îl ascultase și plecase. Dacă ar fi rămas cu el, nu s-ar fi produs acea înlănțuire de evenimente accidentale (după cum credea ea), care l-au dus la absurda cădere de pe marginea alunecoasă a căzii. Deși știa bine cât de nefericită era structura psihică a lui John Robert, nu cred că Hattie și-a pus vreodată întrebarea dacă nu cumva moartea lui a fost altceva decât un accident stupid. Cât despre Tom McCaffrey, dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se putea numi, unde totul era improvizat, pipernicit și rarefiat sub soare casele, acareturile, tufele, firele de pătlăgele roșii din grădini în timpul verii, și totul. Lucian se dădu jos de la oglindă și împinse taburetul până către cazanul de aramă de la cadă. Dar piticii? își aminti el. Piticii trebuiau să aducă târâș pe scenă sania plină cu daruri. Nu că darurile ar cântări cine știe ce, le explicase Doamna. Dar sania însăși e destul de grea. Ca atare am nevoie de șapte băieți musculoși. Mici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sevastița, ascultătoare, a trecut în cerdac și, privind la mine cu oarecare jenă, s-a așezat pe canapea. ― Până când te-i trezi, eu ți-oi pregăti ceva de mâncare pentru drum. Somn ușor, Sevastițo! ― Mulțămesc frumos, conașule. Da’ nu sî cadi... ― Ba se cade, Sevasatițo! Ai plecat cu noaptea-n cap și, ca să ajungi la mine la ora asta, ai mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și pe mine - s-a întins pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
junimea voioasă a campat, tot luxos, dar în oraș, spre invidia mea, care visam un team building dilematic pe cinste. Nu am voie să mă plâng, de vreme ce am visat singur într-un pat matrimonial de patru (sic) persoane, cu o cadă pe tălpi de leu din bronz, robinete retro, hot și cold water, papuci în hol, șase prosoape și 50 de posturi TV, cu platou matinal de gustări cât pentru patru guri, salutat de gărzile „palatului“ ca la Matignon și dus
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
plină. Am aflat că Euripide și-a petrecut multe zile într-o grotă, cu fața la mare, și am comparat, în reproduceri, statuile Afroditei, din diverse etape, pentru a surprinde momentul în care zeița s-a pregătit să schimbe marea cu o cadă de baie. Am ținut o poză a Afroditei din Cnid, multă vreme, între foile cursului de "Metafizică", deoarece eram, aproape, îndrăgostit de Frina, amanta lui Praxitele, ce i-a fost și model, și, deși nu cred în metempsihoză, convingerea lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
jumătate de toaletă elegantă de dimineață. Peste umărul Adei, Lică îl privea cu un fel de respect. Acea stimă a bărbaților pentru omul pe care-1 vor înșela. Ciudată simțire masculină, care face ca la un anume moment necazul lor în loc să cadă pe soț, pe rival, pe tiran, lovește femeia ce riscă și se expune pentru ei. Fie că Ada băgă de seamă unda de furie a lui Maxențiu, fie că simți lașitatea celuilalt, fie 174 că-șL văzu numai de meșteșugul ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înec. Ori o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Acționând cu anumită precauție, a înscenat o bae comună,în care, să se simtă ca doi îngeri. Ea a fost de acord. Întâi intri tu în cadă. Când socotești de cuviință, mă chemi. Și vin și eu. Și ne simțim, ambii, ca-n sânul celui de sus. Bine? Dacă zici tu, da, bine. Ea a intrat în cadă. A început a se-mbăia. El și-a asigurat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ea a fost de acord. Întâi intri tu în cadă. Când socotești de cuviință, mă chemi. Și vin și eu. Și ne simțim, ambii, ca-n sânul celui de sus. Bine? Dacă zici tu, da, bine. Ea a intrat în cadă. A început a se-mbăia. El și-a asigurat un ștreang, dintr-o funie de rufe. A socotit unde să-l agațe, și cum să-l așeze, pentru ca,în momentul când ea, strigată de el, o să bage capul, când o să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]